Arhiva

Archive for 26 ianuarie 2011

PEISAJ DE IARNĂ ÎN OGLINDĂ, GERUL CA METAFORĂ…


Categorii:GÂND

IOAN BARB, SCURTĂ PREZENTARE DE EUGEN EVU…PORTRETE LITERARE ŞI LEGĂTURI PESTE ANI, TIMPUL CA POEM…” Experienţa jurnalistică a fost cu mult aplomb şi avea să-i aprofundeze traiectoria soteriologică, pe fond elegiac, în expresie psalmică modernă, poate tangentă trans- modernismului postulat de Ioan Popescu Brădiceni şi noul val susţinut de Ioan Es Pop, Ioan Groşan, St. Doru Dăncuş, Gabriel Cojocaru, Felix Nicolau…”


IOAN BARB ŞI OPERA SA…

Ioan Barb al adolescenţei ( anii 80…) oarecum post- labişiene, ( sub zodiile unor Georg Trakl şi R. Maria Rilke, dar şi Eminescu, Blaga, Bacovia…) – venise sub semnul tulbure al protocronismului pe bună dreptate încondeiat mai recent de Nicolae Manolescu, în boema ipostază de „ navetist” cenaclier, cu poeme plasticizante, ale etnosului şi eposului transilvan originar, învelind expresionist şi subtextualist, o zbatere, o ardere, o exuberanţă în care etapele arderii se închegau şi se rupeau în metafore surprinzătoare mereu, şocante şi semne sigure ale unei Vocaţii. Frenezia aceasta, impulsiunile spontane, irepresibile, de a comunica elevat, aveau să se adune într-un prim volum tematizat prin religiozitate autentică, ne ipocrită, cum se mai întâmplă, Barb având  înnăscută o pietate şi o fragilitate  ( inocenţă nepierdută, de tip paradiziac) – prin cuvântul reumplut de semnificaţie…, al unui Sine în sforţarea autocunoaşterii. „ Tăcerea ca o flacără”, paradoxal, exprimă de fapt sunetul intim al Fiinţei , redefinitoriu în arte poetice pe leit- motivul obsedant – ciclic, al lui „ cine sunt eu „.

      Experienţa jurnalistică a fost cu mult aplomb şi  avea să-i aprofundeze  traiectoria soteriologică, pe fond elegiac, în expresie psalmică  modernă, poate tangentă trans- modernismului postulat de Ioan Popescu Brădiceni şi noul val susţinut de Ioan Es Pop, Ioan Groşan, St. Doru Dăncuş, Gabriel Cojocaru, Felix Nicolau…( Vezi Antologia revistei Singur, Grinta, 2010). Un exeget deplin îndrituit îi este valorosul concitadin Silviu Guga. Ca antologator, l-am inclus cu bucurei în „ Harfele Harului” şi în revista Provincia Corvina.

 Au urmat cărţile accentelor proprii, conturând o personalitate autentic poetică, cu propensiune meditativ- aforistică: Ioan Barb neo- romanticul, a evoluat prin „ Sub via fiinţei plâng strugurii”, discursul descătuşat de formele prozodice clasice, asimilând evident o cultură poetică şi filosofică benefice.

     Poemele devin explicite, ideea se despodobeşte de metafore, ori le încorporează, versul este eseistic, temele majore se fixează şi clarifică semantic.

 Dragostea, ( care îşi zideşte templu din femeie),  „ eul şi moartea călătorind în acelaşi ( labişian)

 tramvai” ,…obsesia esenţială a Timpului, fiorul metafizic al atemporalului, definesc o evoluţie poetică convingătoare, bine receptată critic, cu toată relativa izolare de viaţa bulversantă a „ grupărilor”. Nota bene, Ioan Barb fondează recent o revistă în care – , cum genericul o arată, caută, în afinităţi elective cu autori români sau din diaspora, ceea ce numeşte „ algoritm literar” – recte  o metaforă a redefinirilor perpetue pentru o întreagă generaţie. Ioan Barb vădeşte nu doar simţul acut al propriei valori, ci şi al valorilor altora, lucru rar, empatic, şi cu efect benefic asupra propriei personalităţi.

  Cartea  sa definitorie, negreşit, este „ Picătura de infinit”, cartea atitudinii soteriologice, a catarsisului şi a conştientizării Rostului vindecător al scrisului liric. Absenţa virgulei însăşi, sugerează afluarea unui timp fără captivitatea Duratei, un timp interior, spiritual, clipirea de eternitate în care pulsează „ scânteile lui Iov”. Barb defineşte gestul eliadesc, un timp al „ reîntoarcerii din timpul steril”: el percepe „ strigătul vântului către tunet”; „ estincţia negativului egoului”, redeschiderea unui „ celălalt ochi”…Ioan Barb este un poet nocturn, itinerariul cărţilor este cel Cohellian, al „ poveştii proprii”, akl „ întoarcerii din exil” ( citeşte realul delirant la pierderii posibile de sine ) …; Obsesia constantă a întregii sale (re) deveniri- conştientizări este rezistentă şi discursul poetic scapă din restricţiile artificiale, tinde spre o respiraţie amplă ( Vezi poemul Obsesie …) Limbajul este convergent implicit terminologic –şi semnificant ca atare –  cu cel al blogurilor, al internet-ului, poetul sforţând o semiotică novatoare, de fuziune între scris şi virtualitatea „ hologramică” ….Viziunea acestei cărţi este explicit a unei mecanici a cogito-ului: creierul este un computer”, apar sintagme ca „ sistem digital”, textualismul post- modernist este unul eseistic, explicit- teoretizant, cu vagi reminiscenţe de ironism sau nuanţe de manifest contestatar- cu acute sociale. ( Ianuş, Vakulovski, două- miiştii, interferenţi.

Ironismul revine şi el, cu ţintă de „ condiment”, versus „ beţiile cu Marx „ dinesciene. Barb se apropie mai mult de Petre Ţuţea, decât de Cioran, de Blaga, decât de antimetafizica stănesciană.

Cele şapte frici ( vezi Popper), se constrâng în una singură, fără a i se „ îngenunchea cu privirea”, cum spune, teama escatologică, însă căreia i se opune tocmai prin substanţialitatea luminoasă, obsedată de motivul Arderii, aşadar Ioan Barb este un poet de fapt al serenităţii şi al speranţei ce ni se comunică prin harul spunerii, prin abundenţa analogiilor şi prin evitarea modelelor.

„ Este greu de crezut că poţi trece zilnic/ prin ceva ce nu există/ o fata morgana ce îmbrăţişează/ râil în câmpie şi îl ascunde( ca şi când nu ar exista” ( pag. 110).

Bestiarul obsedant al liricii sale este al felinelor, al scrutării spectrale, pe dimensiuni subtil- energetice- perceptive, aşadar al auto- scrutării în inefabilul mental. Acel terror-mentis  acuzat de psihanalişti  ca „ praguri de încercare” pentru devenirea poetică, sublimează  incantatoriu în mai toate poemele sale, având darrul de a se comunica elevat şi seminaristic.

   Ioan Barb are deja conturat un univers propriu. Memoria cu frustrările ei subliminale, revine regresiv şi eliberator, cu inserţiuni auto- referenţiale, biografice, acuzând tăios şi rafinat – motivat, amintirile unui sistem de tip cazon, devastator: „ de douăzeci de ani/ alerg să uit un coşmar/ în care vânzătorii din templu/ mi-au confiscat existenţa”…” mi-au închis identitatea/ pe  o pasăre de noapte/ în colivia istoriei/…şi au scos ochii păsării/ să nu-i străpungă strălucirea lor”… Neîndoielnic, Barb a cucerit  şi cizelat o gândire şi un limbaj eminamente Poetic.

    Aluzia la privighetoarea cu ochii scoşi – metaforă consacrată a condiţiei scribului ( vorba lui Constatin Stancu), este sămânţa artei- poetice barbiene. Întrebarea retorică, amintind-o pe a Blandianei : „ Cine sunt eu ?/ ioan barb să trăiţi/ un fost stegar al libertăţii” ( pag.  93), este proba înţelegerii de sine a poetului faţă cu… mulţimile lui Gustave le Bon.

        Religiozitatea de tip cultural a acestui poet, dominantă, este  şi una a atitudinii Civice, nu doar a unui apostolat asumat sau manifest ca „spirit ce se agită „ -astfel că Ioan Barb este pe drumul spre sine de care  Nicolae Steinhard, bunăoară, ni-l mărturisise. Cunoscându-l de peste 3o de ani, adaug acestor succinte consideraţii un „ bonus” special –amical – confratern, pentru moralitatea probată de el în viaţa şi poezia trăită cu o specială fervoare. În măsura în care poetul din Călan va continua pe această direcţie, sunt convins că va confirma nu doar un talent înnăscut şi cultivabil cu o anume acribie, ci o autentică vocaţie de poet, de scriitor. Recomand primirea lui Ioan Barb în rândurile scriitorilor profesionişti din  România, implicit cu privilegiul de a-i fi fost mentor literar în cenaclul Lucian Blaga, de „ când eram mai tineri” şi la trup curaţi”…

Eugen EVU,

Categorii:literature

INTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI ÎN SFERA LITERATURII, ANCHETA DISCOBOLUL, ÎNTREABĂ AUREL PANTEA, RĂSPUNDE EUGEN EVU…


 

 

 

 

ANCHETA DISCOBOLUL

Revista noastră are onoarea să vă întrebe despre raporturile cărţilor Dvs. cu critica literară; vă rugăm să răspundeţi la următoarea întrebare:

1.Ce imagine aveţi despre autoritatea critică, raportată la cărţile Dumneavoastră?

 

                                   Cu prietenie şi gratitudine,

                                                        Aurel PANTEA

 

Eugen Evu: (, Hunedoara,  Filiala Timişoara a USR).

 

…Înainte de 1989, cu toată starea specifică „ epocii”, am fost receptat critic în mod favorabil. Au făcut referinţe semnificative între alţii: Ştefan Augustin Doinaş, Mircea Ciobanu, Al Cistelecan,  Lucian Alexiu, Ioanichie Olteanu, Ion Mircea, Adrian Popescu,  Ioan Flora; Maria Teresa Liuzzo ( Italia),  Pierre Dubrunquez, Linda Bastdie ( Franţa) Carlos Chacon Zaldivar ( Cuba) ş.a..  Înainte de 1989, am avut referinţe elogioase şi la Europa Liberă şi Vocea Americii, efectul fiind hărţuiri în plus în dosarele D.U.I. Am fost susţinut de majoritatea revistelor literare şi de cultură din ţară şi   reviste româneşti  din Iugoslavia, Ungaria.

      După 1989, am obţinut de la CNSAS patru dosare ( 460 file) şi am făcut demersuri pentru a desconspira oficial anchetorii mei care au făcut poliţie politică, semnalate apoi în Buletinul Oficial al României. În 1990 am fost in fine titularizat ca membru al USR;  am continuat a edita şi a face publicistică, am fondat o revistă, ziare, etc. Am editat peste 50 de autori tineri sau vârstnici, marginalizaţi, din zona mea geo- culturală. Continui să editez revista Provincia Corvina, FĂRĂ SPRIJIN DE LA Uniune sau instituţional. Promovez literatura română în occident şi autori din diaspora, în româneşte. Cooperez cu majoritatea revistelor importante din ţară şi câteva din străinătate.

     Receptarea critică a luat amploare atât în ţară, cât şi în occident. Public şi sunt receptat favorabil în majoritatea revistelor, mai puţin în România literară şi Luceafărul. Public în reviste pe internet din lume.  S-au scris două cărţi de exegeze la opera mea de până acum. Am editat 44 de cărţi de poezie, eseu, pamflet, teatru, umor,critică literară şi de arte plastcice, etc. Sunt cuprins în numeroase dicţionare române, academice sau zonale; în Who’s”vho ( trei ediţii americane şi una română), etc. Deţin numeroase trofee şi diplome de excelenţă, atât în România, cât şi în Italia şi  SUA. Sunt membru onorific a trei academii, una italiană şi sunt inclus în istorii literare europene.

Cu aceste lapidare fraze, conchid că sunt corect receptat, dincolo de eternele avataruri ale vieţii noastre literare din vechiul sistem, ca şi din cel actual.

Condiţia marginalizării de tip provincialist este, ca în caturile multor confraţi scriitori din teritoriu, o stigmă şi o resimt şi eu din plin, în principal din vina absenţei unei LEGI A LUSTRAŢIEI autentice.

                           Vă mulţumesc de întrebare, eugen evu

Categorii:literature

UN ZÂMBET ÎN STIL ENGLEZESC…


GLUME ENGLEZESTI

– John, unde e palaria mea?
– O aveti pe cap, sir.
– Bine, o gasesc eu mai tarziu.

– John, du-te afara si uda florile.
– Sir, dar afara ploua.
– Nu-i nimic, ia-ti umbrela.

– John?
– Yes, sir!
– Adu-mi, te rog, pianul.
– Vreti sa cantati la pian, sir?
– Nu, John… dar mi-am uitat tigarile pe el si ma gandeam sa nu te deranjez
pentru un fleac!

Sir se spala pe picioare in lighean.
-John!
-Yes,Sir!
-Adu-mi te rog un prosop, si arunca apa asta din lighean!
-Prea-bine,Sir!
John ii aduce prosopul, deschide geamul si arunca apa. De jos se aud
urlete…
-John!
-Yes,Sir!
-Era cineva in lighean?

Lordul George da telefon acasa, de la club:
– Alo? John?
– Da, Sir.
– Du-te in dormitorul doamnei si vezi
daca e singura! Daca e cu un barbat,
ia pusca mea de vanatoare pentru elefanti si impusca-i pe amandoi!
– Prea bine, Sir!
In receptor se aud doua bubuituri , apoi vocea lui John:
Pe Lady am impuscat-o dar barbatul a sarit in piscina si a scapat…
– Stai putin John! De cand avem noi piscina?
– Nu va suparati Sir ce numar ati format?

-Iertati-ma Sir, dar am impresia ca va cauta cineva la telefon.
– Cum ai impresia, John? Sau ma cauta cineva la telefon sau nu ma cauta!
– Vedeti Sir, cand am ridicat receptorul, vocea de la celalalt capat a
spus: „Tu esti, caraghios batran, chel si idiot?”

Sir si John erau naufargiati pe o insula. Dupa multe luni John vine la Sir
tipand:
– Sir, Sir, se vede un vapor la orizont!!!
– Linisteste-te John, ce n-ai mai vazut vapoare?

SI ALTE GLUME

iCand esti inteligent si cand esti intelept?  Esti inteligent daca nu
crezi
decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!

In bere e putere.  In vin e sanatate.  In cognac e distinctie, iar in apa
sunt microbi…

  Savantii au ajuns la concluzia ca cele mai multe vitamine se gasesc la
farmacie.

  Politia rutiera, la locul accidentului, explica intr-un interviu TV
despre importanta purtarii centurii de siguranta:
– Uitati-va la acest om care nu a purtat centura: capul rupt, intestinele
pe parbriz, ochii in pom, fara maini.  In schimb, uitati-va si la cel care
a purtat centura: parca-i viu!

In multime, la intrarea intr-o manastire, se aude un strigat:
– Fratilor, merg!  Eu merg din nou pe picioarele mele!
– Spune, cum s-a produs minunea?
– Mi-au furat masina!

Un betivan vine la doctor si ii spune ca este bolnav.Doctorul il
consulta, dupa care ii spune:
– Nu pot sa pun diagnosticul maladiei
dvs..  Cred ca de vina este alcoolul.
– Nici o problema, d-le doctor, am sa vin cand sunteti treaz..

Categorii:UMOR

POD PESTE DUNĂRE…


Categorii:FOTO

DIVORŢUL LA NOTARUL PUBLIC


DIVORŢUL LA NOTARUL PUBLIC

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 59 din data de 24 ianuarie 2011 a fost publicat Ordinul ministrului justitiei nr. 81/2011 privind completarea Regulamentului de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 710/C/1995.

Procedura divortului. Procedura divortului prin acordul sotilor este de competenta notarului public cu sediul biroului in circumscriptia judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla locul incheierii casatoriei sau ultima locuinta comuna a sotilor.

Reprezentarea sotilor in cadrul procedurii notariale a divortului este interzisa. Sotii se vor prezenta personal in fata notarului public pentru depunerea cererii de divort, precum si ulterior, in cadrul procedurii, pentru staruinta in cererea de divort si exprimarea consimtamantului liber si neviciat de desfacere a casatoriei.

Cererea de divort se face in scris si se semneaza personal de catre soti in fata notarului public competent la care se depune cererea. Cererea de divort va cuprinde declaratia sotilor ca nu au copii minori nascuti din casatorie sau adoptati, precum si invoiala acestora asupra numelui de familie pe care il va purta fiecare dintre ei dupa divort.

Cererea de divort va fi insotita de fotocopii ale certificatelor de nastere ale sotilor, precum si ale actelor de identitate ale acestora. Odata cu depunerea cererii de divort, sotii vor prezenta notarului public certificatul de casatorie emis de autoritatile romane in original si copie legalizata, copia legalizata urmand a fi anexata la cererea de divort. Originalul certificatului de casatorie se retine de catre notarul public pana la eliberarea certificatului de divort.

Dupa ce efectueaza operatiunile de inregistrare a cererii, notarul public acorda sotilor, potrivit prevederilor Codului familiei, un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divort si ii informeaza despre aceasta la momentul inregistrarii cererii.
Decizia notarului. La expirarea acestui termen, notarul public va verifica daca sotii staruie in cererea de divort si daca, in acest sens, consimtamantul lor este liber si neviciat, pronuntand admiterea sau respingerea cererii de divort.

Admiterea divortului. Daca sotii staruie in divort, isi exprima consimtamantul liber si neviciat si sunt indeplinite, cumulativ, si celelalte conditii legale prevazute de Codul familiei pentru desfacerea casatoriei prin acordul partilor, notarul public va emite incheierea de admitere a cererii de divort;

In baza incheierii de admitere a cererii de divort, notarul public elibereaza certificatul de divort, in care va consemna desfacerea casatoriei prin acordul sotilor, in fata notarului public, precum si numele de familie pe care fostii soti le vor purta dupa divort.

Respingerea cererii de divort. Notarul public emite o incheiere de respingere a cererii de divort in unul dintre urmatoarele cazuri, precum si in alte situatii in care nu sunt indeplinite, cumulativ, conditiile legale prevazute de Codul familiei pentru desfacerea casatoriei prin acordul partilor:
– nu are competenta legala sa solutioneze cererea de divort;
– unul dintre soti este pus sub interdictie;
– unul dintre soti nu isi poate exprima consimtamantul liber si neviciat;
– la depunerea cererii de divort nu sunt prezenti ambii soti, iar sotul prezent insista sa fie inregistrata cererea;
– unul dintre soti refuza sa semneze cererea personal, in fata notarului public;
– sotii refuza sa dea declaratiile prevazute de regulament;
– sotii nu se inteleg cu privire la numele de familie care urmeaza a fi purtat dupa divort de catre fiecare dintre ei;
– sotii nu prezinta, la depunerea cererii de divort, actul de casatorie in original;
– sotii au copii minori, nascuti din casatorie sau adoptati;
– unul dintre soti se prezinta in fata notarului public la termenul de 30 de zile acordat  si declara ca nu mai staruie in cererea de divort;
– unul dintre soti nu mai staruie in cererea de divort intrucat nu s-a prezentat in fata notarului public la expirarea termenului de 30 de zile acordat pentru a declara ca staruie in cererea de divort;
– cererea a ramas fara obiect intrucat casatoria dintre soti a fost desfacuta de catre o alta autoritate competenta;
– sotii se impaca;
– sotii isi retrag cererea de divort;
– inainte de finalizarea procedurii de divort unul dintre soti a decedat, casatoria incetand in acest mod.

Categorii:PRACTIC
%d blogeri au apreciat: