Arhiva

Archive for 8 decembrie 2010

PEISAJ DIN SECOLUL AL XXI-LEA, APE LINE ŞI PERICULOASE


Categorii:GÂND

UN SECOL DE TEROARE. Teroarea nu vine, ci revine din trecutul mort, este umbra inefabilă a memoriei colective.


PRIMIM DE LA EUGEN EVU:

Răvaşe de Crăciun

                                                  Sine şi Subsine

        Există un fenomen al hipnozei induse, dar şi unul al auto- hipnozei…Este ceea ce în popor este numit „ deochi”, a deochea prin „ uitătură”, a influenţa ( cu voie sau fără voie), subconştientul cuiva…. Unii, de obicei exoftalmicii, se pot astfel auto-bloca doar privindu-se în oglindă, ei sunt mereu agitaţi, de parcă sunt sub o stare conflictuală,…dintre sine şi sub-sine.

   Coerenţa comportamentală şi a gândirii acestora devine cumva delirantă, iar dacă veţi observa copiii, cu atât mai tulburător vom observa acest fenomen; ( înnăscut?) .. Iată că gândirea este cumva telepatică, deci şi autotelepatică.(  sugetie, autosugestie).Chiar din natură resimţim cumva acest „ ceva” ce ne tulbură simţurile, ne „ încântă”, de „ vrăjeşte”. Ecuaţia : activ- reactiv.

 Starea este de extază, de transă, de „ în-minunare”…Una este să stai nemişcat pe malul unui lac liniştit, alta să contempli acest lac în mişcările lui mareice, …Şi alta este starea ce o resimţi în faţa râului repede, cum e apa Sargeţiei- Streiului cel şlefuitor de pietre …care cântă…( Metafore : ulcioare oarbe”; „ aorta inimii noastre”, etc). Şi altceva este să-l traversezi pieziş, complice cu valurile lui tăioase, grăbite a intra în acalmia Mureşului, la Simeria…A privi …este şi a fi privit, cumva, este un efect magic, un hipno- fenomen…Starea aceasta este starea poetică….Starea este aceea de „ Panta Rhei”, revelatorie stare omniprezentă în Mare şi în Mic.

*

 Teroarea nu vine, ci revine din trecutul mort, este umbra inefabilă a memoriei colective.

Este istoria neconsolaţilor de pierderi, înfrânţilor, o teroare ce ctitoreşte din ruinele schismei, mausolee- cazemate, este teroarea care conspiră, disimulată, deghizându-se în cameleonismul societăţilor….Spăimoase,  a trompetelor cu surdină  ale noilor apocalipse…

  Lumea e îndoctrinată, dogmatizată, manipulată după cum o ştiu experţii tehno- craţiilor şi ai Banului, dinamitarzii ideologiilor, smintiţii paranoiei, genialoizii şi măscăricii Puterilor.

     Enunţul dilematic al lui Malraux, „ secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”… este în coadă de peşte: religios nu pare a fi, aşadar terorist ?

 EUGEN EVU

Categorii:GÂND

O amintire cu Adrian Păunescu, de Adrian Botez …Da, poate că a fost paranoic…ca oricare Artist! Nu poţi fi artist, fără …”hiperbolă/hiperbolizare” în viziune, ba chiar şi în legătură cu propria-ţi fiinţă!


Primim de la Adrian Botez:

ÎMPOTRIVA ŞACALILOR – DESPRE “UN BOLŞEVIC”, VÂNJOS ARTIST ŞI FOARTE CONVINS OM AL CETĂŢII ROMÂNEŞTI :

ADRIAN PĂUNESCU

…Cât a trăit, viaţa lui de om a fost teribil de controversată, iar cea de Artist, nu cu mult mai puţin…

…După ce a murit, peste mormântul lui, de la picioarele lui Eminescu, se varsă tone de spurcăciune, de către cei care n-au avut curajul, cât timp el a trăit, nu să-i dea două palme cinstite (dacă le-ar fi meritat…), dar nici măcar nu îndrăzneau să se apropie de el, deşi el nu umbla cu bodigarzi…

…Nimeni nu poate pretinde, în lumea asta mustind de păcat, că va fi fost vreun sfânt… pentru că, dacă  ar zice asta, ar însemna că suferă, grav, de demenţă ori  de friguri galbene…Cine, însă, înafară de unii sfinţi părinţi şi mari Duhuri din mânăstiri, ar putea pretinde (dar ei n-o fac asta NICIODATĂ, pentru că şi–ar falsifica toată existenţa lor terestră!) poate să fie “un sfânt pe pământ” (cel puţin la noi, la ortodocşi)?! Nimeni! Dar el a fost un Om! Şi un Artist…!!! În niciun caz mai rău decât unii, precis mai bun decât mulţi alţii! “A fost un comunist, un bolşevic…!” Da, şi eu simt (şi mulţi alţii, suferitori ca şi mine, de toate câte-s dureri şi revolte, pe lume şi din pricina lumii…) – simt tot mai des, de tot mai multe ori, în lumea asta cumplit de nedreaptă, debălăzat de nedreaptă (plină de egoism sălbatic şi monstruos, de crime oribile şi nepedepsite, ci răsplătite, de “colegi”, cu onoruri”…, plină de trădare, de iresponsabiltate dementă, de laşitate împuţită,  de impostură înfoiată, de ticăloşie şi de hoţie “cât încape”…)  –  că, parcă, un pic de “bolşevism” (nu sovietic, dar “ţepeşesc”, de-al nostru, neaoş, DA!) –  n-ar strica, pentru câteva ceasuri ori zile, să mai …rărească rândurile celor ce ne tot scot ochii cu furturile lor sfidătoare şi crimele lor de trădare “lejeră”, a României şi a Neamului Românesc…Dar, din păcate, n-aţi nimerit-o: ADRIAN PĂUNESCU a fost un destul de “prost” (nărăvaş şi cârtitor) –  COMUNIST…şi, mai mult şi infinit mai frumos şi demn decât atât, ŞI-A ASUMAT, DESCHIS, “PE FAŢĂ”, CONDIŢIA ŞI TRECUTUL SĂU DE COMUNIST!!! …nu ca  unii dintre domniile voastre, cameleoni de duzină, care aţi lins tot ce se putea linge, înainte de 1989, aţi furat şi linguşit, aţi trădat şi linguşit, IAR ACUM VENIŢI SĂ VĂ DAŢI MARI JUSTIŢIARI ŞI TERIBILI…”DEMOCRATO-LIBERALI”…!!!

…Şi nu sunt deosebit de încântat să văd că mare parte din diaspora este încrâncenată, tocmai faţă de cel ce a cântat Neamul şi Istoria Neamului nostru necăjit, cu mai mult foc decât toţi poeţii contemporani LA UN LOC!!!…De la Eminescu, de la Coşbuc, Goga ori Blaga (membru al cuibului legionar Axa, din Bucureşti…ca şi Mircea Eliade, Nae Ionescu, Emil Cioran ori Ion Barbu/Dan Barbilian…), de la Corneliu Zelea Codreanu încoace… – n-au mai existat, până la ADRIAN PĂUNESCU,  scriitori/poeţi cu mai larg suflet/răsuflet de cânt, deschis (orfic) către Neam şi Ţară, aşa cum îndemna bardul cel din Hordou, prin exemplul său personal: “Sunt suflet în sufletul neamului meu/Şi-i cânt bucuria şi-amarul”…!!! Adică, un autentic  scriitor/bard naţionalist!

…Un om care, pe 31 octombrie 2010, deci, cu 5 zile înainte de trecerea  dincolo, scrie, răstignit pe patul  de moarte, finalul unui poem (De la un cardiac, cordial) aşa, ca un exasperat-obsedant gând către patrie: “De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,/Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă./Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,/În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă./Aud o ambulanţă revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,/Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea./Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-vă şi inima, şi gândul,/De nu doriţi să vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l./Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,/Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie./Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,/Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / ŞI ŢĂRII MELE  – MINIMA DREPTATE!”  – nu poate fi decât UN DUH ALES (…pe patul de moarte, extrem de puţini se mai gândesc la Neam şi Patrie… – majoritatea,  şi nimeni n-are dreptul să-i condamne că fac aşa: doar la necazul şi suferinţa şi spaimele extincţiei lor personale…).

…Sau, măcar, un CETĂŢEAN. Sau, nici măcar asta nu-i daţi voie?! Dar cine stă să vă întrebe pe voi, şacalilor şi hoitarilor?! Să-l judece şi întrebe pe el  cei care au făcut, pentru cultura română, măcar a mia parte din cât a făcut energia lui clocotitoare…să-l întrebe cei pe care Duhurile Miraculoase ale lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici i-a iubit şi preţuit mai mult decât pe el…să-l întrebe cei care, în 1991, au stat sub gloanţele armatei ruseşti, printre tancurile hârbuite ale eroicei şi de toţi părăsitei  miliţii basarabene…părăsită/trădată de însuşi domnul preşedinte al României, pe-atunci, Ion Iliescu (27 august 1991), cel care a recunoscut, PRIMUL DIN LUME! – “statul Republica Moldova”…

…Da, poate că a fost paranoic…ca oricare Artist! Nu poţi fi artist, fără …”hiperbolă/hiperbolizare” în viziune, ba chiar şi în legătură cu propria-ţi fiinţă! Da, poate că a scris prea mult-diluvial, fără să taie destul…(dacă ar fi fost băgat într-o puşcărie stalinistă, cum nu mai existau pe vremea lui Ceauşescu, şi având, deci, ca singură modalitate de scris,  scrisul pe o umilă coajă de săpun, iar nu pe atâtea păduri… – SIGUR ar fi scris mai concis, precum Gyr, Cahuleanu  sau Crainic!)… – a iubit prea multe femei…dar ar fi fost, oare,  mai spre laudă-i să fie …”gay”?! etc. etc. etc.

…În rest, domnilor vulturi hoitari şi şacali, “rămâne cum am stabilit”: dacă aţi fi avut ceva autentic şi principial de-mpărţit cu ADRIAN PĂUNESCU, aţi fi venit pe strada Dionisie Lupu, la nr. 1, aţi fi deschis larg poarta şi, acolo, la masa, din ogradă, i-aţi fi ars, lui ADRIAN PĂUNESCU, două perechi de palme gospodăreşti, pentru toate păcatele pe care ziceţi, acum, că le-ar fi  avut, dacă i-aţi fi zis, la TV sau aiurea, “verde-n faţă”, tot ce vă…”durea” (?!) la el (…dar ştiaţi ce replică spontană şi acidă avea, de vă ardea precum un şfichi bici, bine împletit!)… şţi, de aţi fi fî făcut precum n-aţi făcut,  poate că aş considera necesar să continuu acest editorial, care, pe nesimţite, s-a transformat într-un soi de pledoarie,  de care cel plecat chiar nu are nevoie: PENTRU EL GLĂSUIESC, CU MAXIMĂ ELOCVENŢĂ ŞI ÎN ETERNITATE,  SUTE DE VERSURI  “DURUTE” ŞI LUMINOASE !!!

…Când a fost vorba să fie combătute manualele alternative (sub ministeriatul liberalului Andrei Marga!), de Istorie şi de Română, CA MANUALE DEZ-NAŢIONALIZATOARE!!! – singur ADRIAN PĂUNESCU mi-a acceptat memoriul (de 26 de pagini…) şi mi l-a citit şi comentat, el însuşi, pe postul Antena 1…dându-mi, apoi, dreptul să intervin în direct şi să demonstrez ţării (adormite de tot…), prin viu grai, nocivitatea acestei…”alternativităţi”! NICIUN PROFESOR, NICIUN “DASCĂL” (…ca şi în cazul Măriei Sale, Doamnei CRISTINA ANGHEL…) N-A “INTRAT ÎN VORBĂ”, ATUNCI,  CU MINE ŞI CU PĂUNESCU ADRIAN, DESPRE CRIMA IMUNDĂ, CE SE  CLOCEA “VÂNJOS”, ÎNCĂ DE PE ATUNCI, ÎMPOTRIVA “ÎNVĂŢĂMÂNTULUI” ŞI A “EDUCAŢIEI” ROMÂNEŞTI…!!!

…Aşa că,  vă invit, cu maximă fermitate, să tăceţi, acum, şi să nu mai ziceţi: “Mi-era aşa de greaţă de el, ca om, că nu i-am citit şi nu-i voi citi nicio poezie!” Încă din 1940, Mihail Kogălniceanu, care chiar a însemnat ceva pentru România, a scris, în Introducţia sa la Dacia literară: “Literatura noastră are trebuinţă de unire, iar nu de dezbinare; cât pentru noi, dar, vom căuta să nu dăm cea mai mică pricină din care s-ar putea isca o urâtă şi neplăcută neunire.(…) CRITICA NOASTRĂ VA FI NEPĂRTINITOARE; VOM CRITICA CARTEA, IAR NU PERSOANA.” Chiar aşa de incultă a devenit, subit, “intelighenţia” românească (chipurile…), fojgăitoare, zilnic, pe toate ecranele , pe toate canalele TV…?!

…Domniiile voastre să faceţi bine să uitaţi că ar  fi existat “un porc” (…cum, acum,  grohăiţi…)  – şi să vă plecaţi în faţa acestui Mare Luptător pentru Românism (pe care numai moartea l-a stăvilit din vizionara-i Misiune…!), să ascultaţi răsunetul de bocet curat românesc şi de trâmbiţă de alarmă, al unor versuri…să zicem, “trecute în anonimitatea Neamului Românesc”…!!!

…Să zicem, cu toţii, un creştinesc: Dumnezeu să-l ierte! –  şi să-i odihnească sufletul lui viforos!

***

 

 Adrian Botez

Categorii:GÂND

Hyperboreea, un poem de Eugen Evu


Hyperboreea

Bolile sacre ale

bătrânei Europe

au emigrat din Atlantida

au scăpat de glaciaţie

Nicio distrugere nu

este act creator:

păsări stranii

au dus în guşile lor

nedigeraţii sâmburi ai

 incintelor sacre.

Mama Europa –

suferinţa ei verde.

Visul lui Polifem

ocrotit de proporţii.

Focul lui Zoroastru.

Cei număraţi încă ştiu.

Fiii află.

Eugen EVU

Categorii:literature

HERUVIMII…


PRIMIM DE LA ADRIAN BOTEZ

2-SPIRITELE ORDINII (HERUVIMII)

coperiţi de aripi şi ochi – ca de-ai

oţelului solzi – ard HERUVII:

clăi de foc – în care

fiece fir şi scânteie – îşi caută doar

hotărâta – pentru el – notă-a

slăvirii

ei – portative desăvârşit încărcate

voci peste care păşeşte

Iisus-Dumnezeu – când trimis e-n

oglindă – de

TATĂL: vecìi de

disciplină celestă – în şiruri – şi-n

căderi – de asemeni

Aliluia Aliluia Aliluia

ei Îl văd – ei Îl

tac – ei din ei concep – şi

maieutic – revarsă-n eter – vibraţii

tot Mitul Lui

Aliluia Aliluia Aliluia

tăceţi – şi-ascultaţi pe cei decât care

nimeni CUVÂNTUL mai mult nu îl are

Mume-ale VERBULUI – zenituri şi

entelehii – se-asfixiază  – în

matematica

ordine-a Cântului: şi CÂNTUL

iese-n eter – şi pe sine se

cântă

albesc de har copacii-n munţi

arhangheli fac – din spade – punţi

din vizuini – spre Empireu

e alfabet de Dumnezeu

Logos Divin – Perfectă Rimă

spre epopee se înclină

şi stele toate – fir cu fir

se-ntorc în Inima-Potir

***

ADRIAN BOTEZ

Categorii:literature

URIAŞII. Basmele şi legendele din spaţiul carpatic şi pontic, abundă de uriaşi… Munţii sunt plini de movile, stânci uriaşe sculptate, dar mai ales denumiri care invocă urieşii… Ciudata vocabulă prefix UR poate aminti de Uriel…


PRIMIM DE LA EUGEN EVU:

Din nou despre uriaşi

Uriaşii au fost rezultatul unui alt fel de incest, anume al unei „ căderi”, deviaţii de împreunare între specii incompatibile, mai mult sau mai puţin strict sexual, cât prin urmări de natură monstruoasă . Biblia ( şi alte surse), îi evocă a fi proveniţi din actul sexual între „ Fiii Cerului” şi femela umană.

Poate că femeia acelor timpuri imemoriale era şi ea de o constituţie mai voinică, altfel e dificil să

credem în acest act: incestuos, prin aceea că şi Ei, poate veniţi din cosmos, şi despre care se spune că se înmulţeau şi „ prin duh”, ( enorm mai longevivi sau nemuritori, eventual aşa- numiţi de către omul cu durata mai scurtă de viaţă?) – incestuos, aşadar, deoarece, conform religiei, şi ei erau ca şi oamenii( …), tot fii ai lui Dumnezeu ( Geneticianul Suprem), de unde „frăţietatea”…

   Basmele şi legendele din spaţiul carpatic şi pontic, abundă de uriaşi… Munţii sunt plini de movile, stânci uriaşe sculptate, dar mai ales denumiri care invocă urieşii…   Ciudata vocabulă prefix UR poate aminti de Uriel…Uneori sunt numiţi zmei,alteori draci, tărtari, se descriu lupte sau înfrăţiri vremelnice, te teritoriu, cu oamenii. Cert este că s-au dezvelit nenumărate schelete de uriaşi, unii depăşind 6 metri, în diferite locuri din ţară, ca şi în alte zone de pe planetă.

Termenul „ uriaş” este considerat de unii istorici de maghiar ( zeul lor suprem este numit şi Domnul, tradus Ur- Işten, Oriaş…( literal „ om gros, zdrahon”) -), Însă poate a fost preluat de unguri de la alţii, din spaţiile de unde au migrat în aceste zone.

Mai avem termenii de gigant, novac sau arap. În cele mai arhaice forme, avem Fârtat şi antinomicul său, Nefârtat.

   ( Aceste forme aparţin mitului gemelarilor, altă temă mitică planetară, de tipul adversarilor fratricizi…) Alte nume pentru uriaşi este cel de jidov ( nu are nimic cu porecla de mai târziu pentru evrei, jidani). Poate că e amintirea acelor uriaşi nephilim care au scăpat de Potop şi s-au refugiat în zone înalte, de ce nu şi aici ? Sârbii zic judeu, bulgarii latin ( !?), cehii avar, nemţii hun, francezii sarazin…E posibil ca acestea să fie porecle desemnând primitivismul urieşesc originar, barbaria, cruzimea, canibalismul lor ? Aceasta ar fi de fapt demonizarea duşmanului.

  Oricum, în mitologia românilor, uriaşii sunt evocaţi ca o generaţie anterioară umanităţii noastre. 2 Erau tot oameni, dar mult mai mari, cu cap uriaş, picioare groase, păroşi, atât ei cât şi femeile lor. Li se atribuie o inteligenţă scăzută, uneori bunătate, alteori răutate. Echivalenţi cu uriaşi, din familia zmeilor, sunt orcii, sau ogrii. La greci, ei se numeau şi drakos…şi erau canibali. Să nu uităm că sanctuarele dacice de la Sarmizegetusa ( incinta sacră şi calendarul- zodiac) sunt situate fix sub axa imaginară a Constelaţiei Drago ( Dragon) – ceea ce drac înseamnă.

  Interesant pentru ozenologi este , în unele basme, că ei se prefăceau în roate de foc multicolore, ceea ce sugerează navele sau carele de foc din alte mitologii. Dar zmeii aparţin gigantomahiei sauriene, balaurilor, reptilienelor, aşa că nu au legătură cu uriaşii care „ erau tot oameni”…

                                                                                          Eugen Evu

Categorii:GÂND

AFACERE DE SUCCES, O MARCĂ DE IMPACT: REGULAMENT, PROCEDURI, PROTECŢIA MĂRCII, CONTESTATII…


DESPRE MARCĂ, AFACEREA DE SUCCES

 

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 809 din data de 3 decembrie 2010 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 1134/2010 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice.

Se aproba un nou Regulament de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice si se abroga Regulamentul aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 8331/1998.

Regulamentul cuprinde:
– aria de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice;
– dobandirea protectiei marcilor prin inregistrarea acestora la OSIM;
– reprezentarea prin mandatar in cadrul procedurilor in fata OSIM;
– cererea de inregistrare a unei marci;
– procedura de inregistrare a marcii;
– inregistrarea internationala a marcilor;
– marca comunitara;
– modificari privind marca inregistrata si reinnoirea inregistrarii marcii;
– transmiterea drepturilor asupra marcilor, respectiv cesiuni, licente si alte drepturi;
– stingerea drepturilor asupra marcilor;
– marci colective si marci de certificare;
– protectia, cererea si procedura de inregistrare a indicatiilor geografice;
– comisia de contestatii din cadrul OSIM;
– formularele OSIM;
– registrul marcilor si registrul indicatiilor geografice.

Categorii:PRACTIC
%d blogeri au apreciat: