Arhiva

Archive for 19 august 2010

NEUROECONOMIA – „Crestere a gradului de incredere a oamenilor ar trebui sa se intample nu prin injectarea cu oxitocina ci prin maximizarea interactiunilor sociale pozitive, cum ar fi: libertatea presei, o moneda stabila, un sistem bancar solid, o infrastructura bine pusa la punct, un sistem de invatamant performant, politici guvernamentale de stimulare a investitiilor, un climat social stabil samd. Cei responsabili sunt desigur, guvernantii unei tari. ”


UN NOU DOMENIU ŞTIINŢIFIC: NEUROECONOMIA

PE PIAŢA DE AFACERI OAMENII NU SUNT TOTDEAUNA RAŢIONALI, CRIZA SUPUNE OAMENII DE AFECRI LA TESTE IMPREVIZIBILE, CEI TARI REZISTĂ, DILETANŢII PLEACĂ, PÂNĂ LA URMĂ DUMNEZEU NU POATE FI MANIPULAT …CU BANI …, DAR PLĂTIM TOŢI …

Preclucrare dupa un interviu cu Larissa Batrancea – neoroeconomist (România), facut public de presa si preluat de agentiile de stiri.

Neuroeconomia e un domeniu stiintific, nu neaparat o stiinta. Aici sunt de lamurit doua lucruri. Faptul ca românii stiu atat de putine lucruri se datoreaza lipsei profesionistilor in acest domeniu. Nu avem cercetatori in neuroeconomie. In al doilea rand, analizele neuroeconomice presupun costuri foarte mari.
Pentru un experiment neuroeconomic cu un numar de 12 subiecti de pilda este nevoie de cateva mii de euro. Se inchiriaza un RMN care nu e foarte ieftin. Apoi, subiectii trebuie si ei platiti, si nu in ultimul rand, trebuie remunerati si cei care analizeaza si interpreteaza datele obtinute in urma experimentului. E vorba de economisti, neurologi, psihologi si asa mai departe.
Domeniul neuroeconomiei e tanar, are aproximativ 20 de ani. Ingemaneaza economia, psihologia si neurologia. Unii se intreaba de ce avea nevoie economia de celelalte doua stiinte? Raspunsul e simplu. Studiile empirice au aratat ca pe piata, oamenii nu sunt intotdeauna rationali, asa cum acredita Adam Smith prin modelul sau homo oeconomicus.

Oamenii au episoade de comportament economic irational. Aceste devieri de la comportamentul rational au fost puse pe seama emotiilor, domeniu de care e responsabila psihologia. Cat priveste neurologia, este evident ca din moment ce deciziile pe care le luam sunt filtrate de creier, era nevoie pentru o intelegere cat mai completa si de neurologie. Ca sa vedem ce se intampla in creierul uman atunci cand se ia o decizie economica…
Asa cum istoria invalideaza dupa un timp teorii despre care se credea ca erau valide, asa si neuroeconomia a invalidat comportamentul perfect rational al agentilor economici. RMN-urile au aparut si ele relativ recent asa incat aparatura care sa sprijine cercetarea teoretica a venit mai tarziu. A trebuit sa “asteptam” dezvoltarea neurologiei ca sa avansam si noi in cautarile noastre… Inca nu putem vorbi de neuroeconomist in adevaratul sens al cuvantului. Ca sa fii neuroeconomist in adevaratul sens al cuvantului trebuie sa ai tripla specializare… Deocamdata exista echipe de specialisti formate din psihologi, neurologi, economisti care realizeaza cercetari neuroeconomice.
Un subiect este introdus in RMN care e putin mai complex decat cel destinat studiilor medicale. Subiectul primeste diferite optiuni economice, in functie de care el trebuie sa apese pe niste dispozitive care exista acolo in RMN. In functie de optiunile sale el e recompensat financiar in final. La sfarsit, intr-un laborator neuroeconomic- in lume exista foarte putine asemenea laboratoare- se interpreteaza datele rezultate in urma experimentului si se pot formula concluziile.
Deocamdata neuroeconomia e inca prea tanara. Are circa 20 de ani si are prin urmare limitele sale. Cred ca mai e nevoie de alti cativa zeci de ani de cercetare. Abia apoi vom putea confirma sau infirma normele corecte.
Manipulare in neuroeconomie?! Se poate influenta in vreun fel comportamentul economic?
Aproximativ, dar intervine si neuroetica. Si aceasta interzice sa manipulezi pentru a influenta intr-o directie. In economie, jocurile sunt foarte frecvente si toti actorii de care vorbesti isi au “jocul” lor. In acest joc, putem discuta despre cooperare ca fiind strategia optima. Statul trebuie sa aplice taxe rezonabile care sa fie accesibile celorlalti jucatori. Populatia trebuie sa coopereze si ea achitandu-si taxele samd. Daca unul din jucatori deviaza de la aceasta strategie de cooperare pentru a castiga ceva pe termen scurt, se deterioreaza echilibrul jocului. Dar aici intram in alta discutie…
In Romania, multi prefera sa castige pe termen scurt chiar daca asta inseamna sa paraseasca piata pe termen lung. Nu au strategii de joc pe termen lung si aici cred ca mai avem mult de lucru noi, profesorii, ca formatori de jucatori economici
In teorie stim ca nu e bine sa cooperam la experimente gen FNI sau Caritas, dar se intampla…
Creierul este structurat pe doua nivele. Sistemul reflexiv sau emotional si cel analitic sau logic. Ideea era ca folosirea preponderenta a sistemului reflexiv ii face pe oameni sa fie guvernati excesiv de emotii in luarea deciziilor economice. Si simetric, folosirea preponderenta a sistemului analitic, ii face sa fie prea analitici. Deci putem fi eficienti doar atunci cand creierul nostru emotional si cel analitic conlucreaza.
De exemplu, pe piata de capital indicele Dow Jones scade de la 8000 de puncte la 7735 de puncte de exemplu. Orice broker ar putea intra in panica daca proceseaza aceasta informatie cu partea emotionala a creierului sau. Isi suna imediat clientii si le sugereaza sa vanda, ca sa limiteze pierderile. Daca judeca la rece, folosindu-si partea analitica a creierului, constata ca pierderea lui e minora si nu ia decizii care sa ii aduca pierderi pe termen lung.
O alta concluzie este cea legata de fenomenul de incadrare mentala. Daca de exemplu unui investitor i se spune ca are 60% sanse sa castige bani, el va investi. Daca i se va spune ca riscul de a pierde e de 40%, el nu va mai investi. Desi informatia este practic aceeasi in ambele situatii, comportamentul investitorului difera din cauza accentului pus pe formularea problemei. E vorba de fenomenul de incadrare mentala pozitiva, in primul caz si negativa, in al doilea. De aceea, pentru a lua cea mai buna decizie investitorul va trebui sa mai analizeze si alte informatii legate de trendul pietei, de istoricul companiei etc.
Neuroeconomia ar putea stimula luarea unei anumite decizii in afaceri. De exemplu despre relatia dintre oxitocina si nivelul de incredere al omului. Profesorul Paul Zak, de la Universitatea Cleremont Graduate University din SUA, a descoperit ca oxitocina odata administrata, actioneaza neurotransmitatorul dopamina care reduce nivelul de anxietate al individului si, finalmente, creste nivelul de incredere al acestuia. Un nivel ridicat de oxitocina inseamna si o cooperare mai buna intre indivizi. Si aici ajung la un al studiu celebru de-al sau. Profesorul a efectuat o cercetare in 42 de state cu privire la legatura dintre PIB si incredere. Si a constatat ca in statele in care increderea e ridicata, si PIB-ul e ridicat si reciproc. Exista desigur un aparat matematic care demonstreaza acest lucru. Calculele arata ca o crestere a nivelului de incredere a oamenilor cu 15% atrage o crestere anala cu 1% a PIB-ului pe cap de locuitor.
Acelasi autor demonstreaza ca aceasta crestere a gradului de incredere a oamenilor ar trebui sa se intample nu prin injectarea cu oxitocina ci prin maximizarea interactiunilor sociale pozitive, cum ar fi: libertatea presei, o moneda stabila, un sistem bancar solid, o infrastructura bine pusa la punct, un sistem de invatamant performant, politici guvernamentale de stimulare a investitiilor, un climat social stabil samd. Cei responsabili sunt desigur, guvernantii unei tari.
Inaintea crizei, oamenii erau foarte optimisti si increzatori in viitor. Aveau nivelul ridicat de oxitocina…
Cresterea economica a generat crestere excesiva a increderii care a dezechilibrat raportul cerebral de recompensa si pierderi, iar oamenii si-au asumat riscuri tot mai mari care au degenerat in bule speculative. Cum criza a dus la o prabusire a gradului de incredere, acum e nevoie sa reconstruim aceasta incredere.
Potrivit lui Antonio Damasio, cei care au cortexul prefrontal afectat, isi pierd capacitatea de a anticipa rezultatele alegerilor pe care le fac si isi asuma riscuri nesabuite pe care nu le constientizeaza.
Alte zone sunt amigdala, insula (o mica regiune a cortexului de sub lobii temporali- n.m.DP)..
Dar am fost sfatuiti ca daca avansam pe aceasta cale a cercetarii, sa luam in calcul si rolul altor zone ale creierului in luarea deciziilor economice
Carti recomandate in domeniu: „Neuroeconomics” a lui Glimcher, Camerer, Fehr si Poldrack si o alta, scrisa savuros de un jurnalist de la Wall Street Journal, Jason Zweig. Cartea se cheama “Your money and your brain”.
De retinut aspectul practic: o companie de telecomunicatii din Germania a impus angajatilor sa nu isi manifeste emotiile negative la serviciu. Trebuia sa fie permanent pozitivi. Pornind de la acest caz real, neuroeconomistii au facut un experiment. Au fost formate doua grupuri. Primii trimiteau celorlalti o suma de bani. Respondentii puteau primi sau refuza suma. De asemenea, rafinarea permitea divizarea grupului de primitori. Un subgrup care putea sa aiba reactii scrise si al doilea subgrup in care nu exista aceasta posibiltate, indiferent de suma care li se trimitea.
Banii erau, pur si simplu, trimisi. Cei care trimiteau aveau un buget in care sa se incadreze. Acestia puteau trimite intre zero si maximul bugetului. In prima grupa, a celor care nu puteau reactiona in scris, sumele foarte mici erau refuzate. Ceilalti acceptau banii, indiferent cat de putini.
Ei, s-a constatat ca in acele companii care permit angajatilor sa “comenteze”, sa isi exprime nemultumirile si sa comunice in general, creste cooperarea, randamentul angajatilor si in final, rezultatele financiare ale companiei.
Relaţiile interumane ne afectează sau ne ridică, libertatea nu înseamnă libertinaj …

Reclame
Categorii:literature Etichete:

OMUL ŞI CÂINELE, FAŢA REALĂ A RELAŢIEI: REGIMUL DE DEŢINERE A CÂINILOR PERICULOŞI SAU AGRESIVI


In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 584 din 17 august 2010, a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 903/2010 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi.
Textul legal supus examinarii Curtii este art. 11 din OUG nr. 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi:
”(1) Neluarea masurilor de prevenire a atacului canin de catre proprietarul cainelui sau de detinatorul temporar al acestuia asupra unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a avut ca urmare vatamarea corporala grava, pedeapsa este cea prevazuta la art. 181-184 Cod penal.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Actiunea penala prevazuta la alin. (1) si (2) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.”
Curtea a admis exceptia, constatand incalcarea prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a normei mai sus citate.
Curtea constata ca inadvertentele si deficientele grave de redactare confera textului un caracter neconstitutional si recomanda regandirea acestuia, admitand ca incriminarea comportamentului periculos al proprietarilor sau posesorilor de caini periculosi sau agresivi este necesara, deoarece reprezinta o amenintare grava la adresa vietii si sigurantei personale a cetatenilor. Norma penala sanctionatoare trebuie sa intruneasca exigentele de:
– precizie,
– claritate,
– previzibilitate,
impuse, cu valoare de principiu, de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia dreptului la un proces echitabil.

Categorii:literature Etichete:

PUTEREA PRESEI: CUM VĂD TINERII DIN AMERICA VALORILE UMANE?! …Şi America e o putere mondială …


Tinerii americani traiesc intr-o lume digitala si multi sunt convinsi ca Beethoven este un caine, iar Michelangelo un virus pe computer.

Sau cel putin asa arata lista „Mindset” a Colegiului Beloit , care cuprinde cele mai traznite idei cu care intra in facultati tinerii americani.

Autorii noteaza ca, pentru generatia nascuta in 1992, computerele si e-mailurile sunt la ordinea zilei si ceasul de mana este un obiect perimat, de care nu mai e nevoie. Tinerii „sunt inarmati cu iPhone-uri si BlackBerry-uri” si „nu mai disting informatia de cunoastere”.

Lista a fost creata de profesorii Tom McBride si Ron Nief si a devenit rapid o caracterizare a fiecarei generatii de tineri americani.

Astfel, printre convingerile tinerilor americani de anul acesta se afla cea ca Beethoven a fost dintoteauna un caine (referindu-se la serialul american de succes privind un Saint Bernard simpatic, numit dupa faimosul compozitor), dar si cea ca Cehoslovacia nu exista.

Multi sunt convinsi ca l-au cunoscut pe Michelangelo, un virus pe computer, iar altii cred cu tarie ca Galileo a fost iertat si primit inapoi in Biserica Catolica.

Lista arata ca tinerii sunt obisnuiti cu multe dintre aspectele vietii moderne: pentru ei, Nirvana este o formatie difuzata la posturile de radio invechite, casatoriile in spatiu au existat de cand lumea, la fel si preotii femei din Biserica Anglicana, amprentele si descifrarea genomului uman.

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: