Arhiva

Archive for 21 iunie 2010

PEISAJ …CU FLORI …


Categorii:literature Etichete:

VIAŢA CA VIAŢĂ, DOAR 100 DE ANI, RESTUL …


DOAR 100 DE ANI DE RĂBDARE …

Un cercetator de renume mondial, pe nume Frank Fenner, este convins ca specia umana va disparea de pe Pamant in urmatorii 100 de ani, dar si ca nimic nu ne mai poate salva.
Profesorul de 95 de ani de la Universitatea Nationala din Australia prezice ca omenirea va disparea in urmatorul secol. Si asta din cauza exploziei demografice si a consumatorismului fara limite.

Omul care a lansat acest scenariu apocaliptic, Frank Fenner, este o autoritate stiintifica si stie cateva lucruri despre supravietuire.
Fenner a declarat ca „Homo sapiens va disparea, probabil in urmatorii 100 de ani. Impreuna cu omul vor disparea si multe alte animale. Situatia este ireversibila. Este prea tarziu pentru masuri, chiar daca oamenii incearca ceva”.

Potrivit lui Fenner, intrarea in era industriala a avut pentru planeta efectul Glaciatiunii sau al impactului cu o cometa.
Fenner sustine ca unul dintre motivele disparitiei iminente a umanitatii este schimbarea climei. „Este abia inceputul, dar vedem deja schimbari climatice surprinzatoare. Oamenii vor avea soarta altor specii care au disparut in istorie”.

Categorii:literature Etichete:

SIDERURGIA LA HUNEDOARA …


SIDERURGIA LA HUNEDOARA, ULTIMA ORĂ …

Combinatul ArcelorMittal Hunedoara va decide in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor din 23 iulie daca va dizolva compania sau ii va majora capitalul social cu 397 de milioane de lei, potrivit Convocatorului transmis luni Bursei de Valori Bucuresti (BVB).

„In situatia in care nu este aprobata dizolvarea societatii, in scopul cresterii activului net al societatii si utilizarii sumelor incasate in activitatile curente ale companiei si pentru satisfacerea creditorilor, este supusa aprobarii Adunarii majorarea capitalului social al societatii prin aport in numerar, cu o valoare de 397,65 milioane lei, prin emiterea unui numar de 159,06 milioane actiuni noi, cu un pret de subscriere de 2,5 lei pe actiune”, conform Convocatorului.

In cazul in care se aproba majorarea de capital, actionarii societatii au un termen de 32 de zile pentru a-si exercita dreptul de preferinta pentru subscrierea actiunilor nou emise.

In prezent, la ArcelorMittal Hunedoara lucreaza 697 de salariati.

ArcelorMittal este cea mai mare companie de otel din lume, avand operatiuni in peste 60 de tari. In Romania, compania controleaza combinatele de la Hunedoara si Galati, producatorii de tevi din Roman si Iasi, operatorul portuar Romportmet Galati si filiala locala a companiei de constructii ArcelorMittal Construction.

Categorii:literature Etichete:

LUSTRATIA, DUPĂ DISCUŢII POLITICE ŞI DUPĂ ARGUMENTE, ÎN VIZIUNEA CURŢII CONSTITUŢIONALE


CUM PRIVESC JUDECĂTORII CURTII CONSTITUŢIONALE LUSTRAŢIA
(Decizia nr. 820/07 iunie 2010)

Curtea Constituţională consideră că lustraţia se poate constitui ca reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar şi ca măsură temporară de excludere de la funcţiile de conducere a unor autorităţi şi instituţii publice a persoanelor care au lucrat sau colaborat cu regimul comunist. Lustraţia nu înseamnă, însă, epurare sau răzbunare pentru alegeri ideologice greşite ori accidente biografice, ci încercarea de regăsire a demnităţii şi încrederii, precum şi redarea autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului. Lustraţia accetuează mai ales principiul responsabilităţii în exercitarea demnităţilor publice.
Dincolo de numeroasele probleme morale, sociale, politice, economice, legale etc. care se pot ridica după adoptarea unei legi a lustraţiei,aceasta are, per ansamblu, un efect pozitiv în perioada de tranziţie a fostelor ţări comuniste în vederea trecerii la un stat democratic, de drept, bineînţeles,
dacă este adoptată în conformitate cu prevederile constituţionale ale statului respectiv.
Principiul egalităţii accesului la o funcţie publică este consacrat prin Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789, precum şi în art.21 paragraful 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de acces, în condiţii de egalitate, la funcţiile publice ale ţării sale” şi în art.25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966,potrivit căruia „Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se referă art.2 si fără restricţii nerezonabile; […] c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice
din ţara sa.”
Astfel, sunt interzise discriminările bazate pe rasă, sex, religie, opinie, avere, origine socială etc., dar fiecare stat are dreptul să impună, pe cale legislativă, anumite condiţii specifice pe care trebuie să le îndeplinească un funcţionar public, cum ar fi cetăţenia, exercitarea deplină a drepturilor civile
şi politice, moralitatea etc.
Aşadar, în toate statele membre ale Uniunii Europene există condiţii specifice pentru accederea la o funcţie publică. Unele state membre cer deţinerea anumitor diplome sau a unor studii specifice diferitelor niveluri de ocupare, altele solicită anumite competenţe lingvistice, cunoaşterea
drepturilor civile, obligaţii militare, limită de vârstă, aptitudini fizice etc. De asemenea, posturile care implică respectarea unui secret profesional necesită un control de securitate.
În ţările foste comuniste, o condiţie specială pentru accederea într-o funcţie publică o reprezintă neapartenenţa la nomenclatură şi, ca o consecinţă, a apărut conceptul de „lustraţie”, termen ce semnifică procedura existentă în aceste ţări de a-i arăta pe cei care au colaborat cu fostul regim şi de a le interzice ocuparea unor funcţii publice. Această practică a apărut ca o garanţie a respectării statului democratic, de drept, în vederea bunei funcţionări a administraţiei publice bazate pe credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor publici.
Toate ţările fost comuniste din Europa Centrală şi de Est care au aderat la Uniunea Europeană s-au confruntat cu problema lustraţiei, adică a interzicerii accesului sau îndepărtării din instituţiile publice a acelor persoane cu privire la care există certitudinea că au făcut parte din regimul comunist.
Fiecare ţară confruntată cu problema lustraţiei, în funcţie de scopul urmărit şi de specificul naţional, a adoptat un anumit tip de realizare a lustraţiei, considerându-se, în doctrină, că Cehia a reglementat un model radical, că Lituania şi ţările baltice au adoptat un model intermediar şi că Ungaria, Polonia şi Bulgaria s-au raliat unui model moderat.
În România, comunismul a fost condamnat la nivel de doctrină, schimbarea regimului fiind consacrată prin acte juridice cu valoare constituţională, precum Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.1 din 22 decembrie 1989, şi Decretul-Lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.4 din 27 decembrie 1989.
După o încercare nereuşită, cea din 1997, adoptarea în România a Legii lustraţiei este lipsită de eficienţă juridică, nefiind actuală, necesară şi tilă, doar cu o semnificaţie exclusiv morală, ţinând seama de perioada mare de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist.
De altfel, chiar iniţiatorii legii, invocând art.53 din Constituţie, afirmă că Legea lustraţiei se subscrie acestei norme constituţionale care statuează că „Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea […] moralei publice, […]”, morală întinată de cutumele comunismului.
La ora actuală, în România, în ceea ce priveşte funcţiile de demnitate publică, nu există o condiţionare a ocupării acestora de neapartenenţa la vechile structuri comuniste, ci există doar obligaţia de a declara apartenenţa sau neapartenenţa la poliţia politică.
În condiţiile legislaţiei actuale, o asemenea condiţie este numai cea prevăzută la art.50 lit.j) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi are următorul conţinut: „Poate ocupa o funcţie
publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: […] j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege”.
Procedând la examinarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, astfel cum rezultă din preambulul care însoţeşte Legea lustraţiei, adoptarea acesteia “este necesară pentru consolidarea valorilor şi instituţiilor democratice din România şi pentru protejarea principiilor fundamentale prevăzute de Constituţie, justificând astfel restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi ale unor persoane, prin restrângerea exercitării dreptului de a ocupa funcţii numite sau alese în structurile de putere şi în aparatul represiv al regimului communist, în perioada 6 martie
1945 – 22 decembrie 1989.”
Curtea ia notă de formularea într-o manieră defectuoasă, confuză şi deficitară a preambulului legii, ceea ce duce la concluzia că restrângerile şi interdicţiile prevăzute de această lege au ca scop „restrângerea exercitării dreptului de a ocupa funcţii numite sau alese în structurile de putere şi în aparatul represiv al regimului comunist, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.”
Curtea observă, de asemenea, că dispoziţiile Legii lustraţiei sunt lipsite de rigoare normativă, nefiind suficient de clare şi de precise.
Faţă de aceste ambiguităţi, Curtea se mărgineşte să atragă atenţia asupra posibilelor dificultăţi de ordin practic în aplicarea măsurilor prevăzute de lege.
În continuare, Curtea reţine că în concepţia legii criticate răspunderea juridică şi sancţionarea se întemeiază pe deţinerea unei demnităţi sau funcţii în structurile şi aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist.
Răspunderea juridică, indiferent de natura ei, este o răspundere preponderant individuală şi există numai întemeiată pe fapte juridice şi acte juridice săvârşite de o persoană, iar nu pe prezumţii.
Aşa cum s-a mai arătat, lustraţia nu poate fi utilizată ca mijloc de pedeapsă sau răzbunare, deoarece scopul acesteia nu este pedepsirea celor prezumaţi vinovaţi. O pedeapsă poate fi impusă doar pentru o activitate criminală din trecut, pe baza Codului penal aplicabil şi în conformitate cu toate procedurile şi garanţiile procesului penal.
Or, supusă controlului de constituţionalitate sub acest aspect, Legea lustraţiei este excesivă în raport cu scopul legitim urmărit, deoarece nu permite individualizarea măsurii. Această lege instituie o prezumţie de vinovăţie şi o adevărată sancţiune colectivă, bazată pe o formă de răspundere
colectivă şi pe o culpabilizare generică, globală, făcută pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept şi prezumţiei de nevinovăţie instituită prin art.23 alin.(11) din Constituţie. Chiar dacă legea criticată permite apelarea la justiţie pentru justificarea interzicerii dreptului de a candida şi a fi ales în funcţii şi demnităţi, aceasta nu reglementează un mecanism adecvat în scopul stabilirii desfăşurării unor activităţi concrete îndreptate împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Cu alte cuvinte, legea nu oferă garanţii adecvate de control
judiciar asupra aplicării măsurilor restrictive.
Nici o persoană nu va putea fi supusă lustraţiei pentru opinii personale şi convingeri proprii, sau pentru simplul motiv de asociere cu orice organizaţie care, la data asocierii sau a activităţii desfăşurate, era legală şi nu a comis încălcări grave ale drepturilor omului. Lustraţia este permisă doar cu privire la acele persoane care au luat parte efectiv, împreună cu organizaţii ale statului la grave încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului.
Articolul 2 al legii supuse controlului de constituţionalitate prevedeuna din principalele sancţiuni colective care vizează dreptul de a candida şi dreptul de a fi ales în funcţiile de demnitate publică enumerate a persoanelor care au aparţinut anumitor structuri politice şi ideologice. Dispoziţiile
acestui articol de lege contravin prevederilor constituţionale ale art.37 şi art.38 prin care se consacră dreptul de a fi ales, cu interdicţiile expres şi limitativ menţionate. Este evident că dispoziţiile art.2 din Legea lustraţie excedează cadrului constituţional, prevăzând o nouă interdicţie dreptului de
acces în funcţiile publice care nu respectă art.53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, Curtea constată că această limitare este lipsită de proporţionalitate în raport cu scopul urmărit, întrucât aduce atingere însăşi existenţei dreptului şi nu îşi justifică necesitatea într-o societate democratică.
Curtea consideră că Legea lustraţiei aduce atingere şi principiului neretroactivităţii legii consacrat în art.15 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” Legea se aplică pentru fapte şi acţiuni săvârşite după intrarea ei în vigoare. De aceea nu se poate pretinde ca, respectând legile în vigoare şi acţionând în spiritul lor, cetăţenii să aibă în vedere eventuale reglementări viitoare.
Totodată, Curtea observă că Legea lustraţiei a fost adoptată după 21 de ani de la căderea comunismului. De aceea, caracterul tardiv al legii, fără a avea în sine un rol decisiv, este considerat de Curte ca fiind relevant pentru disproporţionalitatea măsurilor restrictive, chiar dacă prin acestea s-a urmărit un scop legitim. Proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit trebuie privită, în fiecare caz, prin prisma evaluării situaţiei politice a ţării, precum şi a altor circumstanţe.
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind legitimitatea legii lustraţiei în timp.
Astfel, în cauza Zdanoka contra Letonia, 2004, Curtea s-a pronunţat cu privire la măsurile statului leton de a dispune excluderea pe termen nedefinit a unor persoane de la eligibilitatea în alegerile naţionale parlamentare şi locale, datorită activităţilor pe care acestea le-au întreprins
într-o perioadă de timp (1991) în cadrul unor structuri comuniste declarate neconstituţionale. Analizând cazul, Curtea a arătat că o astfel de măsură ar fi fost justificată şi proporţională în timpul primilor ani după înlăturarea regimului, “când nou-instauratele structuri încă mai puteau fi ameninţate de alunecare către totalitarism, iar astfel de restricţii ar fi fost de natură a
înlătura un astfel de risc.” Curtea a condamnat statul leton pentru încălcarea art.3 din Protocolul nr.1 la Convenţie, motivând că nu s-a dovedit faptul că excluderea unei persoane de la dreptul de a candida este proporţională cu scopul legitim. În speţă, Curtea a considerat că participarea persoanei în acţiunile antidemocratice realizate imediat după instaurarea noului regim democratic în Letonia nu au fost suficient de serioase pentru a justifica restricţiile din prezent. După trecerea însă a unei perioade mai lungi de timp, nu se mai poate invoca un caracter preventiv pentru o astfel de măsură.
De asemenea, în cauza Partidul Comuniştilor Nepecerişti şi Ungureanu contra României, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că nici contextul istoric, nici experienţa totalitaristă trăită în România până în 1989 nu justifică necesitatea unei ingerinţe de genul
interzicerii înscrierii unui partid pe motiv că va promova doctrina comunistă, de vreme ce aceste partide există în mai multe state semnatare ale Convenţei europene, iar democraţia se clădeşte pe plurarism politic.
C U R T E A C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă constată că Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din
structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este neconstituţională.
Definitivă şi general obligatorie.

Categorii:literature Etichete:

REVISTA VATRA VECHE – UN SEMN PENTRU COPII …


Vatra veche nr.6-2010 BT  

PENTRU VIZUALIZARE DATI CLICK PE TITLU  

SUMARUL REVISTEI:  

Dumitru Hurubă, Postbelic – postdecembrist/3 

Între lumi – N. Steinhardt/4 

Vatra veche Dialog cu Ursula Şchiopu, de Valentin 

Marica/5 

Literele vieţii, poem de Luminiţa Iorga/8 

Relecturi. Un personaj şi lecturile sale, de Mircea 

Moţ/9 

Alpha. Creaţie şi profunzime, de Roxana Ştefania 

Ciobanu/10 

Martha Bibescu – Diplomat şi scriitor, de prof.dr. 

Ligia Dănilă/11 

Excelsior. Poeme de Anca Neagoe/14 

Ochean întors.Amintiri cu Grigore Vieru, de Lucian 

Mănăilescu/15 

Ioan Alexandru – Operă şi destin, de Aurel Hancu/16 

Geografii lirice. Poeme de Răzvan Ducan şi Ovidiu 

Ivancu/18 

Anchetă. Literatura pentru copii, literatura copiilor, 

de Nicolae Băciuţ/19 

Miorita Got/19 

Adrian Botez, Elena M. Cîmpan/20 

Sânziana Batiste/21 

Irina Iorga, Nina Jozsa, Iulian Dămăcuş/22 

Lectura copiilor, între necesitate şi pasiune, de, de 

Claudia Şatravca /23 

Păstorul poveştilor, proză de Simona Györfy/24 

Caietul cu poezii/25 

Poezii de Maria Fărîmă/25 

Atelierul de creaţie, de Simona Tămaş/26 

Copilărie de scriitor, de Elena M. Cîmpan/28 

Revista şcolară, de Anica Facina/29 

Poeme de Nina Jozsa/30 

Ultrascurte, poeme de Ştefan Goanţă/30 

Poeme de Diana Laura Nohit/31 

Cireşul copilăriei, proză de Daniela Gifu/32 

Raft. Meseria de copil, de Constantin Stancu/33 

Din amintirile unui pitic ceva mai înalt, de Constantin 

Stancu/34 

Un cuvânt pentru elevi mai mici sau mai mari, de 

Miorita Got/35 

De-a Baba oarba, proză de Dan Louis Georgescu/35 

Alin, Casa, povestiri de Iulian Dămăcuş/36 

Estroverso sau literatură română pentru copii în 

italiană/37 

Interviu cu Mirela Corina Chindea, de Nicolae 

Băciuţ/37 

Interviu cu Nicolae Băciuţ, de Mirela Corina 

Chindea/39 

Cronica literară. Cartea unei întâlniri predestinate 

(Nicolae Băciuţ), de Lucian P. Petrescu/41 

Poemul câmpiei transilvane (Emil Dreptate), de 

Veronica Ştir/42 

Cele mai frumoase poezii (Răzvan Ducan(, de Aurel 

Hancu/43 

Filtre. Cornel Pop şi rugăciunea cântată (Menuţ 

Maximinian), de Ioan Seni/44 

Metamorfozele lui Florian Copcea, de Elena M. 

Cîmpan/44 

Miracolul bine temperat (Daniela Ghigeanu), de 

Constantin Stancu/45 

M-am născut pe Google (Ionuţ Caragea), de Dragoş 

Vişan/46 

Un alt fel de poezie (Dorel Cosma), de Elena M. 

Cîmpan/48 

Poezia cotidianului implacabil, filtrat prin raza de 

lună (Maria Mândreanu-Oltean), De Melania Cuc/49 

Asterisc. Încercări de străpungere a gândului (I) 

(Ioana Em. Petrescu, Liviu Petrescu), de Elena 

Neagoe/50 

Mapamond. Irina Szasz şi culisele întâlnirii cu Dalai 

Lama, interviu de Menuţ Maximinian/54 

Poeme de Mircea Drăgănescu/55 

Dulce harababură: Trădare, iluzie, Sticlă, de 

Cleopatra Lorinţiu/56 

Documentele continuităţii. Relevanţa misiunii 

arhiereşti, de Valentin Marica/57 

Spinoasa problemă a aromânilor (III), de Adrian 

Botez/59 

Poetica imaginii în ceremonialul de trecere (II) de 

Luminiţa Ţaran/61 

Un român în India. File de jurnal (II), de Ovidiu 

Ivancu/62 

Biblioteca Babel. Poeme de Maria Teresa Luizzo 

(traducere de Elena Daniela Zgondea şi Eugen 

Evu)/63 

Meridian. Nouă şi zece, Flamengo, „el duende”, de 

Gabriela Căluţiu Sonnenberg/64, 66 

Dialoguri basarabene cu Claudia Partole, de Rogac 

Raia/67 

Ianoş Ţurcanu, interviu de Liliana Moldovan/70 

Colocviile Literare Internaţionale „Grigore Vieru”, 

invitaţie/71 

Şapte zile în Poarta Raiului, jurnal de la Lăpuşna, de 

Melania Cuc/72 

Mariana Cristescu, Prietenii mei, internauţii: Cetăţi 

pereche, proză de Aurel Avram Stănescu/74 

Vatra veche dialog cu pictoriţa Steluţa Nistorescu, de 

Monica Mureşan/76 

Literatură şi film. Pisicile albastre, de Alexandru 

Jurcan/78 

Amelia Cara, un artist complet, de Melania Cuc/78 

Festivalul „Romulus Guga”, ediţia a XVIII-a, 

palmares/79 

Evocare Romulus Guga, la Răstoliţa, de Valentin 

Marica/79 

Permanenţa lui Romulus Guga, de Răzvan Ducan/80 

Mai mult decât un festival, de Elena M. Cîmpan/81 

Primul Festival de matematici, traducere de Rodica 

Matei/82 

Curier. Da la „Vatra” veche, la noua „Vatra veche”/85 

Schiţă de portret: Maxim Dumitraş/87 

Fetiţa şi fluturele, de Adrian Botez/88 

Ilustraţia numărului cu reproduceri după lucrări de 

Maxim Dumitraş

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat: