Prima pagină > literature > PSALMUL 37 ÎN VERSURI DE EUGEN DORCESCU, FRAGMENT DIN CARTEA „BIBLICE”

PSALMUL 37 ÎN VERSURI DE EUGEN DORCESCU, FRAGMENT DIN CARTEA „BIBLICE”


37
1. Nu-ţi otrăvi cu duşmănie viaţa,
Nu-i pizmui pe cei nelegiuiţi !
2. Căci iute ca şi iarba sunt cosiţi,
Se veştejesc asemeni cu verdeaţa.
3. Încrede-te în Domnul ! Nu uita
Doar binele să-l faci şi să-l doreşti.
În ţară şi-ntre-ai tăi să locuieşti;
Credincioşia : iată hrana ta.
4. Să-ţi fie Domnul mana şi dulceaţa !
El îţi va da ce sufletu-ţi doreşte.
5. În mâna Lui încredinţează-ţi viaţa –
Credinţă ai, că Domnul făptuieşte !
6. Dreptatea ta va răsări, prosperă,
Precum lumina. Dreptul tău va fi
Ca soarele pe cer, în miez de zi.
7. Taci înaintea Domnului. Şi speră !
Nu-l vrăjmăşi pe cel care prosperă,
Pe omul rău ce pare-a izbândi.
8. Să uiţi mânia, ura şi furia :
Acestea toate sunt o cale rea.
9. Nelegiuiţii grabnic vor cădea,
Iar cei pioşi vor stăpâni moşia.
10. Încă puţină vreme, şi cel rău
Nu va mai fi. Zadarnic vei căta
Spre locul unde ieri se lăfăia –
Nimic nu e acum pe locul său !
11. Cei buni şi blânzi vor moşteni pământul,
De pace şi lumină desfătaţi.
12. Şi-alături, ucigaşu-ncearcă-n laţ
A-i încâlci, cu fapta şi cuvântul,
Măselele scrâşnindu-şi cu nesaţ.
13. Priveşte Domnul. Râde. Domnul ştie
Că ziua i se-apropie curând.
14. Priveşte cum mişeii iau, pe rând,
De pe lugubra urii panoplie,
Arc şi săgeţi şi săbii, cu mânie,
Pe insul blând, nefericit, plăpând,
Pe omul drept să-l taie, să-l sfâşie !
15. Dar fierul pe ei înşişi îi străpunge
Şi arcul li se rupe lângă piept.
16. De-aceea zic : Puţinul celui drept,
Al celui care rabdă, nu se plânge,
Acel puţin din cugetu-i deştept
Mai mult şi prisoseşte şi ajunge
Decât belşugul silnic, ne-nţelept,
Al nu ştiu câtor inşi setoşi de sânge.
17. Căci braţul celui rău va fi zdrobit,
Dar pe cei drepţi îi are Domnu-n pază.
18. El ştie că-şi trec zilele cinstit.
Asupra lor cu dragoste veghează
Şi moştenirea lor s-a veşnicit.
19. În vremuri de restrişte, de durere,
Ei de ruşine nu vor rămânea.
Chiar foamete de-ar fi şi lipsă grea,
Nu vor ajunge-a nu avea şi-a cere.
20. Dar cei răi pier, ca pulberea din drum.
Vrăjmaşii Celui Veşnic, tâmpi, nebuni,
Aidoma-s frumoaselor păşuni :
Au fost şi nu-s. S-au prefăcut în scrum.
21. Cel rău, de pildă, cu neobrăzare,
Nu dă-napoi ce-a-mprumutat cândva.
Pe când cel drept e bun. El îi va da
Din pâinea sa aceluia ce n-are.
22. Cei binecuvântaţi de Domnul însă
Vor stăpâni pământul. Iar acei
Care atrag blestemu-I peste ei
Striviţi vor fi, şi-n veci cu faţa plânsă.
23. Domnu-ntăreşte pasul fiecărui,
Plăcere-aşază-n calea orişicui.
24. Chiar de-ai să cazi, fii sigur: Nu te nărui,
Căci mâna ta se află-n mâna Lui !
25. Tânăr am fost şi am îmbătrânit,
Dar încă n-am văzut până acum
Pe omul de-omenie părăsit,
Pe-urmaşii lui cerşindu-şi pâinea-n drum.
26. El, dimpotrivă, dă cu împrumut,
Sămânţa lui e binecuvântată.
27. Fă binele, deci ! Răul, niciodată !
Păstrează-ţi locul tău de la-nceput.
28. Căci Cel Etern dreptatea o iubeşte.
Nu-i uită El pe credincioşii Săi !
Îi ţine lângă Sine, îi păzeşte,
Şi desfiinţează stirpea celor răi.
29. Cei drepţi şi buni vor stăpâni pământul,
De-a pururi locuindu-l. Înţelept
30. Grăieşte şi trăieşte omul drept.
Dreptatea-i umple viaţa şi cuvântul.
31. Legea divină-n inimă o are
Şi paşii săi nu şovăie defel.
32. În van îl urmăreşte cel mişel
Şi-ncearcă-n fel şi chip să îl omoare.
33. Căci Cel Etern nu-l va abandona
Şi nu-l va condamna la judecată.
34. În Domnul să te-ncrezi. Şi niciodată
Să nu te-abaţi din îndrumarea Sa.
Pământu-ntreg îţi dă. Şi vei vedea
Sămânţa celor silnici spulberată.
35. Pe cel viclean l-am contemplat mai ieri :
Părea un pom rotat, cu multă floare.
36. Dar dusă e vremelnica-i splendoare,
Îl caut şi nu-l aflu nicăieri !
37. Pe omul de dreptate iubitor,
Pe cel cinstit, priveşte-l însă bine.
El să rămână vrednic pentru tine,
El paşnic e şi are-un viitor.
38. Cei răzvrătiţi sunt daţi să nu mai fie
Şi viitorul lor e retezat.
39. Pe drepţii Săi, Cel Veşnic i-a scăpat
Şi-i protejează-n vreme de urgie.
40. Domnu-i ajută. Domnul îi salvează.
Îi scapă şi-i fereşte de cel rău.
Căci ei, încrezători, sub braţul Său,
Ca-ntr-un refugiu trainic se aşază.

Categorii:literature Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: