Arhiva

Archive for 7 mai 2010

POEME DE ADRIAN BOTEZ


GARĂ PUSTIE

în mausoleul pustiu al gării – ignorând
paiele zburătoare-ale câmpiei dintre
linii – se furişează
bănuitor – un
asimetric – câine cenuşiu

cerul – gură de rechin
larg căscată – îl
caută – febril – cu
înverşunare:

până şi umbra jerpelită a
unui câine – poate pune în
pericol – capodopera
neantului

***

LILIAC

scăpărând misterios – maliţios:
liliacul – cutie cu
bijuterii

acest animal purtând blana tuturor
constelaţiilor primăverii – s-a suit
dintr-un singur salt – pe ramura
arcuită – a cerului

…şi cuvântează – voltaire-ian şi
vaticinar!

***
Adrian Botez

Categorii:literature Etichete:

PSALM DE EUGEN DORCESCU


PSALMUL 27 DUPĂ EUGEN DORCESCU – FRAGMENT DIN VOLUMUL BIBLICE

27
1. Cel Veşnic e lumina, e salvatorul meu.
N-am teamă de nimica.
Tăria vieţii mele e numai Dumnezeu:
Nu ştiu ce este frica !
2. Atunci când, puşi pe rele, prigonitorii mei
Venit-au peste mine,
Nu eu, ci ei, duşmanii setoşi de sânge, ei
Căzură în ruine.
3. Chiar dacă o armată mi-ar tăbărî în jur,
Nu-mi intră teama-n sânge !
Războiul chiar, cu chipu-i necruţător şi dur,
Încrederea nu-mi frânge.
4. Un lucru Celui Veşnic Îi cer. Mă ofilesc
Rugându-L de departe :
În casa Lui eternă aş vrea să locuiesc
Mereu. Şi după moarte.
Atunci, ce fericire !, putea-voi să contemplu
În lung extaz, vai mie !
Sublima-I măreţie şi minunatu-I templu
În timp şi-n veşnicie.
5. Căci El mă va ascunde în sfântu-I tabernacol
În ziua de prigoană.
În cortul Său m-aşază, salvat, ca prin miracol,
Pe-o stâncă suverană.
6. De-acuma în ţărână se află inamicii
Care-mi dădeau târcoale.
De-aceea voi aduce în cortu-I sacrificii,
Cântări şi osanale.
7. Ascultă-mi, Doamne, glasul, nu-mi refuza dorinţa,
Ai milă şi-mi răspunde !
8. „Caută-Mi faţa !”-mi zice, din parte-Ţi, conştiinţa.
Şi eu o văd oriunde.
9. Deci, Doamne, nu-Ţi ascunde nicicând
de mine chipul,
Păstrează-Ţi slujitorul.
Ajută-mă, căci laţuri viclene, ca nisipul,
Mi-au prins deja piciorul.
10. Şi tatăl meu, şi mama mă părăsesc. Dar El
Din tină mă culege.
11. Arată-mi, Doamne, calea. Fereşte-mă de cel
Deprins la fărdelege.
12. Nu mă lăsa în voia vrăjmaşilor zeloşi
Ce suflă doar cruzime,
Ce-aduc în contra-mi stoluri de martori mincinoşi
Şi oameni puşi pe crime.
13. Mă-ntreb cuprins de groază : Ce-aş face de n-aş şti
Că Domnu-o să-mi arate
Aici, încă în viaţă, în lumea celor vii,
Imensa-I bunătate ?
14. De-aceea zic întruna : Să speri în Cel Etern,
Cu inimă bărbată !
Căci indivizi şi neamuri apar şi trec. Se cern.
Dar El n-are durată !

Categorii:literature Etichete:

IZVOR IN RETEZAT …


Categorii:literature
%d blogeri au apreciat: