Prima pagină > literature > POEME DE ADRIAN BOTEZ

POEME DE ADRIAN BOTEZ


VIERSUL BOLII DE VIAŢĂ

UN ÎNGER, AZI-NOAPTE…

un înger
azi-noapte – m-a vizitat (nu vă temeţi
nu vă indignaţi: nu mi-a spus nimic
doar a stat
sau levitat – pe un raft de la bibliotecă…)

era supărat: ţinea
între degetele bucălate – o
ţigară – dar
n-a fumat

încruntat – mormăia
ininteligibil – ceva
în puful auriu din jurul buzelor:
a fâlfâit din aripile-i
albastre – de câteva ori – deranjându-mi
păianjenii de prin
colţurile camerei – apoi
fără veste – a
plecat

adică – a dispărut dintre
razele cărţilor – într-o
groapă mult mai adâncă de
raze

m-am simţit gol – părăsit
oarecum trădat: aş fi preferat
să mă înjure pe îngereşte – să
mă facă praf – scânteietor
cu aripile lui ameninţătoare

nu – el nu: lumea cealaltă
nu mai are încredere în
simetriile mele: preferă să-mi dea
hapuri – în loc de sibilinice
fascinante mesaje

au divorţat de mine – de mult
entuziasmele – agapele
confreriile secrete întocmite cu
cerul – am fost şters din
catastiful măririi

a venit scadenţa voluptăţilor
mele – scadenţa tăcerilor mele
comode şi laşe

cerul m-a băgat într-o carantină fără
sfârşit: se preface-n oboseli de nisip spulberat
timpul: nici nu mai apucă
s-ajungă secundă – cu atât mai puţin la
rangul de minut ori
himeric – de ceas

până şi ultimul fir de
colb – este blindat în
seiful ceresc – sub un
cifru indescifrabil

faţă de cel ce şi-a fraudat
până şi propria viaţă – totul trebuie
ferit şi ascuns – cu o grijă
înfricoşătoare

o foarte reuşită acuarelă a
iadului

***

SONET SUFOCAT

trec printre-artere ciumpăvite-n seară
decenţa umple-amar pocalul morţii:
prearăbdător, în sânge sui c-o scară –
nu-i niciun bec în mahalaua sorţii

preludiul agoniei geme-n strune
sub geamul târfei infectate-n vis –
dar cine se îndură să adune
mii de primordii eşuate-n scris?

din casă-n casă, cioclii scot cadavre
şi ciume, lepre – se sufocă-n fum –
dar nicăieri nu am aflat palavre

s-accepte ghiciturile în scrum…
cerşesc tortùri pe roată, crin ucis –
decât un naufragiu-n paradis!

***

DESCÂNTEC

altădar şi altădată
privire înmiresmată
de un cer uitat odată
şi-o lumină minunată

altădată altădar
călărind pe cal de har
răsărind tot iar şi iar
din altar în alt altar

altădar şi altădată
bâiguind pe strune-ndată
o ivire furişată
prin oglinde răsfirată

altădată altădar
fără foaie-n calendar
doar în gând şi foarte rar
poposind pe lampadar

altădar şi altădată
nume scump şi licăr iată
amândouă deodată
rugăciune preacurată

altădată altădar
mirul izvorând preaclar
din ispită aşadar
cuibări în ochiul doar

altădar şi altădată
uimire nesupărată
venind val pe val ciudată
de îngeri răscumpărată

altădată altădar
orice rege-i azi soitar –
nu-l plimba pe lângă var
focul mistic de bazar

altădar şi altădată
nici în van şi niciodată
sfântă vorbă nepătată
dreasă zodie-aripată

altădată altădar
cuvine-se lui Florar
fecioară multlăudată
grăire înmiresmată

…linu-i lin de paradis
tot rostitu-i doar în vis…

***

DOINĂ

zac a moarte-n primăvară
vrabie mi-e tot o cioară…
bate-n poartă la copaci
soarele – dar ce să-i faci
când pe scară de cenuşă
moartea s-arată la uşă?

lăptişor de soare, lună –
s-a făcut de noapte-bună…
păsările clădesc cer
eu caut locul un’ să pier:
e un loc lângă fântână
unde cârtiţa se-nchină…

sărbătoare mare-i lumea
cu poftiţi din toată strunea:
mi-a plesnit cântecu-n toi
de-a rămas orfan de voi…
aştept înc-un val de ceaţă
silabă din altă viaţă…

zac a moarte-n primăvară:
eu ‘năuntru – voi afară…
tot se face după lege:
cine-aicea râde-a rege
dincolo – doar veşti pribege…
…singur trec pe căi betege…

***

OSPĂŢUL PRIMĂVERII

să-mi dai Pâinea – felii s-o-mpart lumii întregi:
sunt veniţi la ospăţ zei sălbatici şi regi!
de sub bolţi tămâiază Privighetoarea –
lui Hristos i se simte mărirea şi boarea!

azi – aici – prin Hulub s-a stârnit paradis
toţi săracii respiră lumină şi vis!
uităm toţi amintirea şi greul de pântec:
avem rost şi fiinţă prin toiul de Cântec!

prin păduri mugureşte – cald – sângele-n cer:
stâlp stă Veghea de Verb – vii popoarele-o cer!
El-Hristosul nunteşte-ntr-al raiului sfat:

din rărunchii de lume Plugaru-a schimbat
gramatica ierbii: -a apus şi-a-nviat;
nu sunt eu – nu eşti tu: este Mirele-aflat!

***

Adrian Botez

Reclame
Categorii:literature Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: