Arhiva

Archive for 18 martie 2010

NOAPTE ÎNSTELATĂ – VAN GOGH


Categorii:literature Etichete:

VERSETE DIN CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR – SCRIPTURA


(Act 1:2) dela început pînă în ziua în care S’a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe cari-i alesese.

(Act 1:5) Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.”

(Act 1:8) Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.”

(Act 1:16) „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.

(Act 2:4) Şi toţi s’au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.

(Act 2:17) „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri!

(Act 2:18) Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.

(Act 2:33) Şi acum, odată ce S’a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

(Act 2:38) „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.

(Act 4:8) Atunci Petru, plin de Duhul Sfînt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrîni ai lui Israel!

(Act 4:25) Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: „Pentruce se întărîtă neamurile, şi pentruce cugetă noroadele lucruri deşerte?

(Act 4:31) După ce s’au rugat ei, s’a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s’au umplut de Duhul Sfînt, şi vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

(Act 5:3) Petru i-a zis: „Anania, pentruce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

(Act 5:9) Atunci Petru i-a zis: „Cum de v’aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celorce au îngropat pe bărbatul tău, sînt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.”

(Act 5:16) Mulţimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

(Act 5:32) Noi sîntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfînt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

(Act 6:3) Deaceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfînt şi înţelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta.

(Act 6:5) Vorbirea aceasta a plăcut întregei adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.

(Act 6:10) dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.

(Act 7:51) …„Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

(Act 7:55) Dar Ştefan, plin de Duhul Sfînt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu;

(Act 7:59) Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”

(Act 8:7) Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.

(Act 8:15) Aceştia au venit la Samariteni, şi s’au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfînt.

(Act 8:17) Atunci Petru şi Ioan au pus mînile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfînt.

(Act 8:18) Cînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mînilor apostolilor, le-a dat bani,

(Act 8:19) şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentruca peste oricine-mi voi pune mînile, să primească Duhul Sfînt.”

(Act 8:29) Duhul a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!”

(Act 8:39) Cînd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,

(Act 9:17) Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mînile peste Saul, şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S’a arătat pe drumul pe care veneai, m’a trimes ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfînt.”

(Act 9:31) Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.

(Act 10:19) Şi pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;

(Act 10:38) cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

(Act 10:44) Pe cînd rostea Petru cuvintele acestea, S’a pogorît Duhul Sfînt peste toţi cei ce ascultau Cuvîntul.

(Act 10:45) Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiţi cînd au văzut că darul Duhului Sfînt s’a vărsat şi peste Neamuri.

(Act 10:47) „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, cari au primit Duhul Sfînt ca şi noi?”

(Act 11:12) Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m’au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.

(Act 11:15) Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei ca şi peste noi la început.

(Act 11:16) Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.”

(Act 11:24) Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s’a adaos la Domnul.

(Act 11:28) Unul din ei, numit Agab, s’a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.

(Act 13:2) Pe cînd slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfînt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”

(Act 13:4) Barnaba şi Saul, trimeşi de Duhul Sfînt, s’au coborît la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.

(Act 13:9) Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfînt, s’a uitat ţintă la el,

(Act 13:52) în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfînt.

(Act 15:8) Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfînt ca şi nouă.

(Act 15:28) Căci s’a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decît ceeace trebuie,

(Act 16:6) Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.

(Act 16:7) Ajunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

(Act 16:16) Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei.

(Act 16:18) Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s’a întors, şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

(Act 17:16) Pe cînd îi aştepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

(Act 18:25) El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decît botezul lui Ioan.

(Act 19:2) şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n’am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt.”

(Act 19:6) Cînd şi-a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.

(Act 19:12) pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.

(Act 19:13) Nişte exorcişti Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe Isus, pe care-l propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”

(Act 19:15) Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sînteţi?”

(Act 19:16) Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amîndoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

(Act 20:22) Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întîmpla acolo.

(Act 20:23) Numai, Duhul Sfînt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

(Act 20:28) Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v’a pus Duhul Sfînt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a cîştigat-o cu însuş sîngele Său.

(Act 21:4) Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.

(Act 21:11) şi a venit la noi. A luat brîul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mînile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfînt: „Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brîul acesta, şi-l vor da în mînile Neamurilor.”

(Act 23:8) Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd Fariseii le mărturisesc pe amîndouă.

(Act 23:9) S’a făcut o mare zarvă; şi cîţiva cărturari din partida Fariseilor, s’au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, şi au zis: „Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?”…

(Act 28:25) Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n’a adăugat decît aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,

Categorii:literature Etichete:

O ISTORIE SECRETĂ


ÎNTRE MIRACOL ŞI BLESTEM

ISTORIA SECRETĂ A SĂTMARULUI, o carte apărută la Editura „Citadela”, Satu Mare – 2010, scrisă de Felician Pop şi Robert Laszlo, o carte necesară şi pătrunzătoare despre un ţinut de excepţie a României, pe care am primit-o de la scriitorul Aurel Pop, merită citită.
Deşi titlul pare a trimite la ceva secret, în realitate autorii şi-au propus şi au reuşit să fixeze în imagini clare timpul real al zonei Sătmarului. Sunt povestiri aparent simple, dar care au rămas agăţate în memoria noastră de rezervă, într-un loc unde ne este teamă să privim cu ochii minţii pentru că, iată, nu avem timp. Dar Felician Pop şi Robert Laszlo tocmai asta fac, ne redau timpul nostru pierdut iremediabil în povestiri fără sens, în bârfă şi umor de Dâmboviţa.
Da, sunt zone în ţară care au ceva miraculos, nu le dăm, uneori, atenţie şi istoria se răzbună. Cartea este necesară pentru că acoperă lipsa de memorie a românului care priveşte şi se priveşte în vitrine. Sunt douăzeci şi cinci de povestiri, mai exact ceva între eseu, jurnal de provincie şi poem epic, un fel de imn pe ritmuri moderne despre Sătmar.
Filmul cărţii este unitar, istoria locului şi istoria Europei se întâlnesc în culori româneşti, e un fel de curcubeu între timp şi netimp, între oameni şi umbrele acestora, între cuvinte şi lacrimi, între miracole şi trădări. Povestirile au ceva care le uneşte, ideea că minunile au fost posibile şi că viaţa în sine, ca viaţă, nu are limite, iar culoarea vieţii vine de la anotimpuri şi de la gând. Autorii au o scurtă motivaţie pentru povestirile aduse la cunoştinţa publicului, au simţit nevoia să provoace omul care mai citeşte, să atragă atenţia şi să ne avertizeze că prea repede trecem peste lucrurile esenţiale.
Istoria locului este marcată de legenda cavalerilor roşii, o imagine tulburătoare despre apariţia unor cavaleri îmbrăcaţi în roşu în iarna anului 1603, având coroane pe cap şi trăgeau după ei steaguri uriaşe pe care erau inserate două cruci, cavalerii trec Someşul de parcă ar fi îngheţat, apoi, brusc, dispar. Imaginea a rămas în memoria locuitorilor cetăţii, a făcut înconjurul Europei, s-a fixat în arta medievală. Apariţia şi dispariţia celor doi cavaleri a stârnit frică, mirare şi a fost mai mult decât reală, timpul s-a frânt ca o fotografie şi în spărtură a apărut realitatea, brutală, miraculoasă.
Apoi, cartea fixează portretul unui evreu important care a ştiut să vadă în istorie şi care a lăsat o idee importantă pentru cei care cred în Dumnezeu. Rabinul Joel Teitelbaum a fost artizanul unei mişcări semnificative în viaţa poporului evreu, a fost un recunoscut Haredi, forma cea mai conservatoare a iudaismului ortodox şi s-a opus sionismului. Ideea de bază este aceea că statul Israel a fost edificat de persoane nealese în spiritul credinţei specifice, ci de persoane obişnuite, încălcându-se tradiţia. Această credinţă poartă denumirea de „hasidimi Satmar” de la rabinul din Sătmar, curentul are şi în prezent adepţi şi se pare că Joel a avut o viziune interesantă care se poate mereu reevalua dacă privim adânc în Scriptură. Rabinul din Sătmar a considerat că întoarcerea evreilor în Ţara Sfântă înainte de venirea lui Mesia va fi urmată de conflicte cu efecte neprevăzute.
Fără a intra in detalii arătăm că rabinul din Sătmar a murit la 92 de ani în USA şi că la înmormântarea sa au participat peste 100.000 de evrei.
Astfel numele Sătmarului s-a făcut cunoscut în întreaga lume datorită lui Satmar Rav ( Rabinul din Satu Mare ).
Cartea ne provoacă la o călătorie interesantă unde descoperim Dacidava – o mare cetate dacică, Arcăşul cu zidurile sub tencuiala istoriei, conacul de la Pir, Cripta de la Căpleni, mănăstirea de la Cuţa, cu misterele ei care au punctat istoria locului.
Sunt prezentate, evident, importante personalităţi care au influenţat oamenii, vremurile şi care au lăsat legende, astfel, satul Hodişa a fost întemeiat de nepotul lui Ştefan cel Mare, Nicolae Milescu a fost fugar în oraşul de pe Someş. Descoperim momente din procesul lui Pintea şi a haiducilor săi, că Eminescu a avut prieteni la Sătmar, că pentru Ioan Slavici a fost un bacalaureat întârziat aici din motive care relevă tensiunile epocii, că a avut loc un holocaust al evreimii sătmărene şi părintele Lucaciu, personalitate emblematică a românilor, a avut un sfârşit tragic.
Din toate acestea descoperi surprins, că în această parte a României s-a dus o luptă importantă pentru limpezirea limbii române şi că au fost profesori care au avut curajul să predea limba română în vremuri în care a vorbi româneşte era un delict. Petru Bran, profesor care a suferit şi a sperat pentru români, a fost un exemplu, iar spiritul său bătăios şi curajos este emblematic.
Autorii au avut curajul să prezinte destine interesante, unele aflate sub influenţa răului sau care au fost modelate de interese contrarii interesului naţional. Dar au rezistat şi au focalizat în jurul lor enigme. Doar o lectură atentă şi interesată va putea releva cititorului miracolul şi luminile locului.
Carte are o prefaţă de Profesor Univ. Dr. Călin Felezeu, istoric, Decanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, care subliniază: „ Da, ţinutul Sătmarului este un ţinut impregnat de istorie, cu un trecut excepţional şi cu personalităţi de anvergură naţională şi internaţională.„
Autorii mărturisesc în scurta lor motivaţie: „ Cartea aceasta s-a scris extrem de greu, mult mai greu decât ne-am putut imagina atunci când ne-am hotărât să intrăm în această aventură – pentru că a trebuit să facem o uriaşă muncă de cercetare, având în vedere că avem aproape 25 de capitole care abordează teme şi perioade istorice diferite. „
Cartea este, desigur, o aventură a cunoaşterii şi a autocunoaşterii, o aventură care este asumată şi la sfârşitul ei rămânem satisfăcuţi pentru că istoria noastră nu ne este străină, ci pare mai a noastră.
La Cuţa e nevoie să se desluşească blestemul care a nimicit două biserici de lemn care au fost ridicate din trupul mănăstirii vechi, atât de tainică pentru că a atras şi atrage turişti din SUA, China, Japonia, iar locul este îmbibat de istorie, se aude pământul gemând ca un om suferind. Dispariţia locaşului de cult este ciudată, miraculoasă şi interesantă, parcă Dumnezeu are judecata sa cu oamenii locului, cu atât mai mult cu cât sub locul mănăstirii s-a descoperit şi un cap de lut ars provenind din vremuri de demult, de dinaintea creştinismului.
Între miracol şi blestem stă ţinutul Sătmarului, iar cartea te îndeamnă să alegi, să iei decizia corectă în lumina trecutului, cu un gând prezent ce deschide ferestre spre viitor …

Constantin Stancu
8 martie 2010

Categorii:literature Etichete:

CUNOAŞTEREA POETICĂ LA EUGEN EVU


Constantin STANCU
SEMINŢE DE DUMINICA

Cartea: GNOZE ŞI DESCOPERIRI , 2010, colecţia Noua Provincia Corvina.
Autorul: Eugen Evu.
Editura: Pro-Isis – Asociaţie, cu sediul în Orăştie.
Moto-ul cărţii: „Dacă nu ar fi fost dictatură, multă lume şi multe biografii nu ar fi fost atât de nenorocite şi toată ţara asta n-ar fi fost aşa de nenorocită cum este …” – Herta Muller, Premiul Nobel pentru literatură, 2009.
Scriitorul Eugen Evu înţelege să se identifice cu mărturia Hertei Muller pentru că destinele par a fi fost aceleaşi, destine de scriitor într-o lume în mişcare, acidă, care fuge de cultură şi tânjeşte după cultură la modul inconştient, are nevoie de cultură pentru a ieşi la loc larg.
În mod cert, cartea are ca temă cunoaşterea şi autocunoaşterea, scriitorul ca antenă, ca instrument de sondare aruncat în valurile lumii, ale creaţiei.
Creaţia reflectă divinitatea şi de aici importanţa temei. Tensiunea temei. Misterul temei.
Eugen Evu a scris eseuri în care a căutat să-şi depăşească limitele scrierilor sale. A luat în serios rolul de scrib la Castel. Castelul Hunedoarei. Scrib în căutarea unei patrii care să-l accepte şi să-l creadă. Ajuns la vârsta matură a creaţiei, retras la Hunedoara între cei patru pereţi, cu fereastră şi uşă, cu tablouri şi cărţi, cu acces la internet şi la prieteni şi duşmani, el s-a lăsat cucerit de idee. De gând. De obsesie. De revelaţia limitată a omului dar ancorată în revelaţia nelimitată a divinităţii.
E multă seriozitate în aceste poeseuri. E şi umor, puţină tristeţe şi forţa de a depăşi barierele lumii care l-au prins ca într-o scoică ce îşi iveşte perla în carnea ei translucidă – scribul de serviciu în plină trecere de la un ev la altul.
Format să scrie pe hârtia albă, un pericol pentru societatea ceauşistă, Evu s-a trezit brusc în talazul informaţional generat de internet, de presă, de televiziune, de zvon, de propagandă, de manipulare.
Poetul rezistă manipulării. Se luptă cu manipularea, tânjeşte după libertate. Trupul nu-l lasă, are tendinţa degradării, dar poartă între petalele de carne spiritul.
Scrierile sunt la limita eseului, a poeziei, a poveştii, a zicerii, vers retezat, vers elaborat, cunoaştere de zi şi de noapte. Această posibilitate nelimitată pentru scriitor l-a făcut să creadă că orice temă este accesibilă poeseului. Nu are complexul temei.
Deci, Eugen Evu scrie poeseuri. Citind cartea descoperi definiţia, e stilul său de singuratic. De om care aparent s-a ratat datorită manipulărilor fostei securităţi ceauşiste care i-a instrumentat dosar de duşman al sistemului pentru că scriitorul nu a putut fi şi duşman al neamului său.
Nu ar fi putut să se autorateze. De aici identificarea cu Herta Muller, scriitor de origine română. Destinul însă l-a închis la Hunedoara şi l-a deschis spre opera sa. L-a împins să scrie. Până la boală. Până la obsesie. Preocuparea de bază a poetului este relaţia sa cu Dumnezeu. Încearcă să lupte, să se revolte, se vrea liber. Poeseurile îi dau ocazia să-i ia revanşa, se consideră doar o sursă melodioasă, spic a luminii, unda, arma care taie necunoaşterea.
Eugen Evu îşi ia libertatea de a începe cu o pagină din cele 500 ale dosarului său instrumentat de securitate. I se pare relevant să sublinieze că suferinţa l-a copleşit. Suferinţa i-a pus temele pe tavă.
Suferinţa la purificat şi l-a îmbolnăvit.
Presiunea i-a adus revelaţia. L-a obligat să cunoască adevărul din spatele sângelui.
Autorul se revoltă pe scriitorul de Bucureşti, de Dâmboviţa, care se joacă de-a temele în timp de viaţa e tema principală. Aparent izolat în provincie, ca modă la români, Eugen Evu reuşeşte să se detaşeze de modele trecătoare ale celor de la centru. Acceptă să fie el centru, acceptă cunoaştere crudă, dureroasă. „ Lumea e un bordel” – definiţia aceasta îl revoltă pe scriitorul de la Hunedoara, dar e o definiţie uzitată de oamenii la modă, de la centru. Ei nu văd, nu suferă.
Lecturile zilnice îi oferă temea: ateism vs. teism, adică poţi zice om fără Dumnezeu, dar asta înseamnă şi Dumnezeu fără om.
Globalizarea e o temă abruptă, e cu ighemonikon, numele românilor au ceva din suferinţa ocupaţiei, cuvintele limbii române par a o lua razna sub fostele ocupaţii, scriitorul e îndulcit cu dor de moarte, iar actul scrierii zilnice e un ritual de purificare.
Dincolo de simpla zicere, cuvintele au sensuri adânci, rezonează în sufletul autorului, îl scriu cu fiecare literă. Cunoaşterea de fiecare zi îi permite omului să devină ceva multa mai adânc, universul este plurivers, apar marile spaime, alienările.
Eugen Evu scrie: „ Inteligenţa umanului pare a fi reminiscenţă telepatică, eventual a unei specii antediluviene, a omului adamic, despre care mitologia afirmă că avea o durată de viaţă şi capacitate înnăscute, mult superioare. „ În acele vremuri vechi, scrierea era apanajul doar a iniţiaţilor, aceasta pare rădăcina scrisului la adevăratul scriitor.
O temă importantă pentru autor este cunoaşterea prin poezie. Şi-o asumă. O aplică. Devine prin poezie. Viaţa e un fenomen deoprezent. În noi pulsează holograma eternităţii. Problemele miturilor nedezlegate devin presante în contemporan sub impresia imediată a filozofiei moderne ajutată de ştiinţă. Sinapsele se dezvoltă, reflectă interconexiunile existente în lumea reală. E un Cod a lui Dumnezeu – codul Fiului Omului …
Poeseurile au titluri care devin idee sub ger, idee care arde în ger: Lumea ca Om şi Omul ca Lume. Omul care scrie. Răspunsuri fulgurate. Adaos, ca naos. Vânătorul vânat. Sezonul de vânătoare la umbre colorate. Continua înnoire. Epidemia de subcultură. Jurnalul fractaliei. Matricea.
Autorul se redescoperă în alţi scriitori şi este apreciat în Italia unde a fost publicat intens şi premiat. Mai mult decât în România. E un fel de recompensă a fostului imperiu pentru coloniile care dau culoare Europei. Prezenţa scrierilor lui Eugen Evu în Germania e o realitate, cultura europeană îi asimilează ca făcând parte din sistemul de valori a celor care cunosc. Au revelaţii, suferă. Destinul unui poet ca Cezar Ivănescu îl intrigă şi îl afectează la modul personal. Se simte dator celor care l-au tradus precum poetei Elena Daniela Sgondea din Orăştie, sau Mariana Zavati Gardner din UK. Se întoarce la cântec şi redescoperă că în tinereţe a cântat în trupa Canon de Hunedoara, a scris versuri, a pus pasiune. Tinereţea era un fel de cunoaştere prin orbirea ei.
Temele poeseurilor sunt temele veacului în care trăim: „A suporta/că frumuseţea ta/Este comoara unor orbi/”
Prin această carte poetul Eugen Evu îşi devoalează armătura care stă în spatele poemelor sale, a cărţilor sale. Armătura care ţine zidirea să nu cadă. Cititorul leneş şi comod nu va avea răbdare cu poeseurile. Cel care vrea să cunoască va dori să ştie în ce măsură amprenta divină s-a lăsat în opera unui scriitor, redactor la o revistă zbuciumată, cu titlu relevant: „ Nova Provincia Corvina”.
Cine va citit cartea va descoperi un autor puţin comod, dar proaspăt, deşi uneori se joacă de-a ideea şi este empiric, brutal şi franc, dar corect cu destinul său. Nu iartă dacă gândul îi dă dreptate. Uneori greşeşte deoarece nu tot ce poate scrie un poet este opera sa, dar are dreptate când lumea are nevoie să citească, iar cineva să scrie, chiar cu unele cuvinte inventate, născute, dincolo de dicţionar, pentru a lărgi viziunea.
Eseul dedicat celor care trăiesc ceea ce scriu, este unul care justifică scrisul la Castel ca arta de a rezista eternităţii.
„ Cuvintele sunt seminţe. Memorie. Avem trei memorii: aţi observat cum omul bătrân începe să uite pe unda scurtă, cea dobândită, cea învăţată …Dar îşi aduce aminte pe memoria undei lungi, a copilăriei şi o viaţă pe care o credea uitată. Apoi trece vama şi spiritul se resoarbe, trece în altă dimensiune. „
Acesta este secretul şi misterul scrisului, să trăieşti ceea ce scrii. Să cunoşti. Să ai descoperiri, să laşi semne şi seminţe pentru ceilalţi, pentru a le da o şansă: fractalia fractaliei …

Categorii:literature Etichete:

POEZIA DE DUMINICA


PSALM
PE VERSURI DE
EUGEN DORCESCU

15.
1. În cortul Tău cine-o să locuiască
O, Doamne ? Şi-n sfinţenia deplină
A muntelui Tău sacru, în lumină ?
2. Acela doar ce vrea să făptuiască
Numai dreptate, cel fără de vină,
Cel cu vorbire sinceră, firească.
3. Asemenea, acela ce nu are
În graiul lui cuvinte duşmănoase,
Pe semeni nu-i jigneşte, nu-i descoase,
4. Dar pe cel rău îl vede cu oroare
Cinstire dând purtării cuvioase.
În veci el nu-şi reneagă jurământul,
Chiar de i-a fost spre pagubă cuvântul.
5. Nu ia dobândă. Nu primeşte mită,
Pe cel cinstit la moarte să-l trimită.
Cel ce străbate scala asta toată
Nu-şi va-ntina mărirea niciodată.

Categorii:literature Etichete:

PROZATORI DE HUNEDOARA


S-a dat liber la memorie ! (II)
– de la consacraţi, la Silvia Beldiman ….-

Cultura hunedoreană scrisă postdecembristă are toate simptomele regăsite în societatea românească, de la politic şi economic, la istorie imediată şi religii, cea creştină fiind deloc ecumenică, – conceptul umanist este repudiat vizibil, – aşadar şi la palierul culturii. Ceea ce constaţi în cazul prozatorilor, este prioritar un fel de demers retro al memoriei, de a îşi recupera etapele arse înăbuşit sub cenzura şi autocenzură ( ca imitaţie a discutabilului „ roman al obsedantului deceniu”, – libertatea cu supapă a sintezismului ceauşist …) , aşadar efortul unor autori care înainte de 89 nu scriau, ori pretind că scriau în ascuns, efort ce a rodit câteva surprize în proză, ca şi în poezie sau memorialistică.
Dacă deja consacraţii Ion Lăncrănjan, Marcel Petrişor, Radu Ciobanu, Valeriu Bîrgău( parţial), Radu Igna( afirmat spectaculos după 1989, ca şi Silviu Guga), Dumitru Hurubă( umorist cu substrat profund dramatic), Tiberiu Vanca( memorialist şi spirit movens cultural), Marian Boboc, Dumitru Velea, Raisa Boiangiu, ş.a. au editat între timp cărţi ce fac operă de restaurare ( artistică sau documentară) , au apărut prozatori de vârstele a doua şi a treia (!) care îşi dispută dramatic în contextul recuperării statutului auctorial ( reprimat sau auto- refulat) – dreptul libertăţii de exprimare în agora literară. În romanul religios ( neoprotestant) o Ligia Seman şi-a scos romane de lux cu temă predominant creştină, raportându-se însă retro- proiectiv la epoca dictaturii şi frustrările sau traumele ei. O carte de proză excepţională a editat şi poeta brădeancă Sânziana Batişte ( Moşneang), care ar merita reeditarea. Cărţi ale restaurării memoriei, ale clarificării şi regăsirii verticalei morale, cărţi ale mesajului unei generaţii către cele imediate.
Desigur, nu le-am citit pe toate, dar dincolo de înregimentprile neo- politice( …), sunt remarcabile cărţile lui Romulus Tot şi Florian Brădean ( pseudonim), dar mai ales recenta carte a Denisei Toma, ( simereni), o carte de excelente de eseuri a lui Gabriel Petric ( Orăştie), până la „ Himere” , a stabilitului în Deva după exilul american, Ovidiu Vasilescu.
Consider că scriitorii din Valea Jiului îşi au în acest context meritul aparte, specific vechii şi noii( !) izolări, deci îmi cer scuze pentru meritul eventualelor nume citabile.

Daria Dalin ( psudonim), a tipărit recent cea de a treia carte a sa, „ Lacrimile tulipanului”, despre care am scris, autoarea absolut necunoscută înainte de 89, venind în forţă cu tematica obsedant retro- spectivă mai sus invocată, a restaurării unei memorii : individuale, sociale şi nuanţat feministe, cu inserţii de morală şi religie nuanţat poematice.
Recent, şi orăştianca Silvia Beldiman, şi-a lansat a doua sa carte de proză de acest tip, cvasi- autoreferenţială- biografic, romanul „ Pusta”- editura Limes).
O vreme fiind în interiorul administraţiei culturii postdecembriste, autoarea a observat şi înţeles, pare-se, curentul acesta al restaurării şi prin scrisul literar, a unui semi- hiatus, sau conglomerat de eboşe, cât şi a invaziei de subcultură sub umbrela cârpită a libertăţii „ revoluţionare” actuale. Romanul Silviei Beldiman este unul al rememorării anilor tineri, cu atmosfera „ paradisului pierdut”, a copilăriei, liceului şi studenţiei. Aşadar autoarea îşi face catarsisul personal, dar cumva şi al acelei perioade în care uneori a scrie era a fi subversiv, dacă nu duplicitar, spre a răzbi spre recunoaşterea valorii de scriitor.
Silvia Beldiman are verva unei memorii afective vioaie, uşor exaltând romanţios simţămintele şi – nota bene- cu sensibilitate feminină firească.

Cartea este scrisă alert, cu vagi inserţii jurnaliere, mizând pe dialoguri ce refac secvenţe de eşantion socio- cultural. Dialogul dă textului o anume dinamică, o anume fluenţă, dacă nu şi facilitate la lectura percepţiei „ de masse”, accesibilă unui anume public. Are loc un proces de auto- analiză, ca şi în romanele sus- invocate, aşadar Silvia Beldiman face parte deja din categoria pe care o numesc a „ restauratorilor”. Glossând „ alte glasuri, alte încăperi” pe traseul biografiei proprii, ea face prin extensie şi radiografia unei generaţii care, în pofida regimului poliţianist de ieri, a aflat calea de a-şi păstra identitatea şi a răzbate, a se regăsi dincolo şi dincoace de vămile existenţiale ale unei istorii accelerat …restaurative. „Pusta”
Silviei Beldiman are şi un caracter pronunţat ortodoxist, exaltând mistic o interioritate la această manieră maternal- predicativă : „ Te rog, Doamne, sprijină-mi paşii şi ţine departe-n păduri fiarele flămânde,…şi ajută-mă să-mi duc fiul sub acoperiş, supă cum eşti Tu acoperiş vieţii mele” ,etc. Uneori impresia de artifex este efect al efortului de a face regresiv incursiuni într-o memorie ce voalează. Monologul interior de acset tip dă mai degrabă impresia unei spaime de absolut şi apelarea psaalmodică a proniei, cultice, probabil spre a alunga stigma ateismului comunist. Stilistic, romanul întrevede posibilităţi mai degrabă poetice, ca şi la Daria Dalin. Ceea ce este salutar şi în cazul ei, este evitarea „ modelului” scriitorimii hunedorene pe care stop- cadrul 1989 a surprins-o în siajul spumos al „ obsednatului deceniu”.

Eugen Evu

Categorii:literature Etichete:

POEMUL FLORII DE CIREŞ


Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: CONCEDII SI ZILE LIBERE PENTRU ANGAJAŢI (EXTRAS DIN ccmu)

18 martie 2010 Un comentariu

CONCEDII SI ZILE LIBERE

CAPITOLUL 5: Concedii şi zile libere
Art. 52
(1)În fiecare săptămână, salariatul are dreptul, de regulă, la 2 zile consecutive de repaus săptămânal.
(2)Repausul săptămânal se acordă, de regulă, sâmbăta şi duminica.
(3)În cazul în care activitatea de la locul de muncă, în zilele de sâmbătă şi duminică, nu poate fi întreruptă, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate se vor stabili condiţiile în care zilele de repaus săptămânal să fie acordate şi în alte zile ale săptămânii sau cumulat pe o perioadă mai mare.
Art. 53
(1)Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
– 1 şi 2 ianuarie;
– prima şi a doua zi de Paşte;
– 1 Mai;
– 1 Decembrie;
– prima şi a doua zi de Crăciun;
– 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.
(2)Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
Art. 54
(1)În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze în condiţiile stabilite prin contractele colective de muncă şi/sau regulamentele interne aplicabile.
(2)Repausul pentru luarea mesei nu poate fi mai mic de 15 minute. Repausul pentru luarea mesei, cu o durată de 15 minute, se include în programul de lucru.
(3)Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.
Art. 55
Salariaţii pot solicita, în mod justificat, decalarea programului de lucru. Angajatorul va analiza cererea şi va aproba aceasta în funcţie de posibilităţi.
Art. 56
(1)Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, de minimum 21 de zile lucrătoare.
(2)Fac excepţie de la prevederile alin. 1:
a)salariaţii care au vârsta sub 18 ani au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu plătit de 24 de zile lucrătoare;
b)salariaţii nou-angajaţi, pentru primul an de activitate înscris în cartea de muncă, au dreptul la un concediu de odihnă plătit cu o durată minimă de 20 de zile lucrătoare.
Art. 57
(1)În fiecare an calendaristic, salariaţii încadraţi în grade de invaliditate au dreptul la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată de 3 zile, iar salariaţii nevăzători, cu o durată de 6 zile.
(2)Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite beneficiază de concedii de odihnă suplimentare de minimum 3 zile pe an.
Art. 58
Prin contractele colective de muncă la celelalte niveluri se vor stabili criteriile pe baza cărora salariaţii să beneficieze de concedii de odihnă anuale şi de concedii de odihnă suplimentare mai mari.
Art. 59
(1)Pe durata concediului de odihnă, salariaţii vor primi o indemnizaţie ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
(2)Indemnizaţia de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporul de vechime şi indemnizaţia pentru funcţia de conducere, luate împreună, corespunzător numărului de zile de concediu.
(3)Prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilităţile economico-financiare ale unităţii, pe lângă indemnizaţia de concediu, să se plătească şi o primă de vacanţă.
(4)Indemnizaţia de concediu şi, după caz, prima de vacanţă se plătesc înainte de plecarea în concediu.
(5)Orice convenţie prin care se renunţă total sau în parte la dreptul la concediul de odihnă este interzisă.
Art. 60
(1)Concediul anual de odihnă va putea fi fracţionat la solicitarea salariatului; una din fracţiuni va trebui să fie de cel puţin 15 zile lucrătoare. Cealaltă parte va trebui acordată şi luată până la sfârşitul anului în curs.
(2)Când din motive neimputabile salariatului, acesta nu şi-a efectuat integral concediul de odihnă pe anul în curs, restul de concediu se va acorda până la sfârşitul anului următor, în perioada solicitată de salariat.
Art. 61
(1)Salariaţii au dreptul la zile libere plătite pentru evenimente deosebite în familie sau pentru alte situaţii, după cum urmează:
a)căsătoria salariatului – 5 zile;
b)căsătoria unui copil – 2 zile;
c)naşterea unui copil – 5 zile + 10 zile dacă a urmat un curs de puericultura;
d)decesul soţului, copilului, părinţilor, socrilor – 3 zile;
e)decesul bunicilor, fraţilor, surorilor – 1 zi;
f)donatorii de sânge – conform legii;
g)la schimbarea locului de muncă în cadrul aceleiaşi unităţi, cu mutarea domiciliului în altă localitate – 5 zile.
(2)Salariaţii au dreptul la 30 de zile concediu fără plată, acordat o singură dată, pentru pregătirea şi susţinerea lucrării de diplomă în învăţământul superior. Acest concediu se poate acorda şi fracţionat, la cererea salariatului.
(3)Pentru rezolvarea unor situaţii personale, salariaţii au dreptul la concedii fără plată.
Art. 62
(1)În afara concediului legal plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la doi ani, salariata mamă poate beneficia de încă un an concediu fără plată.
(2)Pe perioada în care salariata se află în concediul prevăzut la alin. 1, nu i se va putea desface contractul de muncă, iar în postul său nu vor putea fi angajate alte persoane, decât cu contract de muncă pe durată determinată.
Art. 63
(1)La nivelul unităţii, din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuielile pentru reducerea costului biletelor de tratament şi odihnă recuperatorie în staţiunile balneoclimaterice, în care este inclus şi transportul pe calea ferată (tren personal, clasa a II-a).
(2)În limita acestor fonduri, unitatea va suporta cotă-parte din costul biletelor pentru salariaţi şi membrii lor de familie, în raport cu salariul de bază şi în funcţie de sezon, potrivit prevederilor cuprinse în anexa nr. 2, cu condiţia ca biletele să fie procurate cu acordul organizaţiilor sindicale şi să prevadă efectuarea sejurului într-o unitate aparţinând sistemului sindical, ministerelor sau unităţilor în cauză.
(3)Pentru alte situaţii decât cele prevăzute în alineatul precedent, unitatea va suporta cheltuielile pentru toate biletele procurate cu acordul sindicatului ori dacă, în cazul biletelor de tratament, există recomandarea expresă a medicului pentru o anumită staţiune care nu aparţine sistemului sindical, ministerelor sau unităţii în cauză.
(4)Costul biletelor de tratament se suportă în conformitate cu prevederile legislaţiei în materia asigurărilor de sănătate.
Art. 64
Beneficiarii biletelor de tratament balnear şi de odihnă din instituţiile publice vor suporta o contribuţie bănească diferenţiată în funcţie de salariul de bază şi de sezon, contribuţie calculată conform legii.
Art. 65
Contravaloarea biletelor acordate salariaţilor trimişi în staţiuni pentru recuperare în urma unor accidente de muncă şi tratarea unor boli profesionale se suportă în condiţiile legii, angajatorul efectuând, la nevoie, cheltuieli în avans în acest scop, urmând să le recupereze de la asigurător potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
Art. 66
(1)În cazul în care salariata se află în concediu de maternitate, unitatea va compensa, pe o anumită perioadă, diferenţa dintre salariul de bază individual avut şi indemnizaţia legală la care are dreptul.
(2)Perioada pe durata căreia să acordă compensarea va fi stabilită prin contractele colective de muncă la nivel de unitate, dar nu mai puţin de 6 săptămâni.
(3)Diferenţele de salarii vor fi acordate din fondul de salarii.
Art. 67
În caz de deces al mamei, drepturile ce s-ar fi cuvenit acesteia pentru creşterea copilului până la doi ani se vor acorda tatălui, dacă acesta are copilul în îngrijire.
Art. 68
În cazul decesului mamei, tatăl copilului, la cererea sa, va beneficia de concediul fără plată neutilizat de mamă până la data decesului acesteia, cu drepturile prevăzute la art. 62.

Categorii:literature Etichete:

O SCRISOARE A DOMNULUI JUDECĂTOR CRISTI DANILEŢ ADRESATĂ MINISTRULUI JUSTIŢIEI, JUSTIFICATĂ, INSTANŢELE ŞI JUDECĂTORUL TREBUIE SĂ IASĂ DIN EVUL MEDIU


15 martie 2010
Către
Ministerul Justiţiei, Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5
Ref. la: scurtarea duratei de soluţionare a cauzelor
CC: Consiliul Superior al Magistraturii, Calea Plevnei nr. 141B, sector 6, cod poştal: 060011
Domnule ministru,
Prin prezenta cerere vă sesizez în legătură cu atribuţia dvs. de asigurare a condiţiilor înfăptuirii justiţiei ca serviciu public şi de a facilita contactul dintre instanţele judecătoreşti şi organele administraţiei de stat de la nivel naţional, conform art. 2 şi art. 10 din HG nr. 652/2009.
Deşi instanţele sunt 100% automatizate, tehnica informatică nu este suficient exploatată căci instanţele nu au acces la bazele de date existente deja în administrarea altor instituţii pentru a obţine informaţii necesare soluţionării cu celeritate a cauzelor. Astfel, cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti comportă uneori amânări succesive datorită lipsei sau întârzierii furnizării de date şi informaţii solicitate instituţiilor publice. Impedimentul ar putea fi depăşit dacă instanţa ar avea acces direct, şi nu intermediat, la informaţiile necesare. Aceasta s-ar putea realiza prin simpla autorizare a accesului pe cale electronică.
În concret, este vorba de următoarele situaţii:
a. lipsa unor date de identitate ale părţilor sau martorilor
Atunci când procedura de citare nu poate fi îndeplinită din cauza lipsei adresei părţilor/martorilor, în mod tradiţional se întocmeşte o adresă scrisă către Serviciul de Evidenţă Informatizată a Populaţiei (SEIP) din circumscripţia teritorială a instanţei. Dacă soseşte răspunsul solicitat, la următorul termen se dispune citarea persoanei în cauză. Aceasta înseamnă că cel puţin două termene de judecată se pierd cu îndeplinirea legală a procedurii de citare.
Aceeaşi întârziere se produce şi pentru executarea amenzilor judiciare aplicate de magistraţi participanţilor la proces şi pentru punerea în executare a dispoziţiilor judecătorilor în legătură cu cheltuielile judiciare către stat (conform art. 443 rap. şi art. 442 C.proc.pen şi art. 141 C.proc. fiscală)[1] sau confiscarea (conform art. 439 C.proc.pen), dispoziţii care nu pot fi executate dacă nu se cunoaşte CNP-ul şi adresa actuală a persoanei în cauză.
Cum toate instanţelor şi parchetele sunt complet informatizate şi cum SEIP deţine o bază electronică de date, e necesar să se asigure accesul la informaţiile necesare direct de către instanţă/parchet, instantaneu. Pentru aceasta, este nevoie de un acord din partea Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date[2], aceasta fiind autoritatea competentă din cadrul M.A.I. care administrează Sistemul naţional informatic de evidenţă a persoanelor[3]. Tehnic, accesul se poate face prin furnizarea unei adrese de portal, a unui nume de utilizator şi a unei parole de acces.
Menţionez că în prezent, în baza unor asemenea protocoale, au acces direct la datele personale: notarii publici, SRI, Poliţia, DGFP.
b. sediul social şi datele despre asociaţi/administratori ai firmelor
Observaţiile de mai sus sunt valabile şi în legătură cu societăţile comerciale înscrise în Registrul Comerţului. Accesul la baza de date cuprinsă pe http://recom.onrc.ro ar ajuta judecătorii să afle nu numai adresa sediului social al unei societăţi comerciale, ci şi care e obiectul de activitate, cine sunt asociaţii, cine sunt administratorii, dacă şi când s-a depus bilanţul contabil, dacă firma este în procedură de lichidare/faliment etc.
Or, în prezent instanţele nu deţin acces la această bază de date pentru a soluţiona dosarele, comunicarea prin adresă scrisă întârziind procedura. Cu atât mai mult cu cât Oficiul Registrului Comerţului se află sub autoritatea Ministerului Justiţiei, se impune autorizarea acestui acces.
c. date şi hotărârile altor instanţe
Sunt situaţii în care magistraţii au nevoie de date în legătură cu dosarele aflate pe rolul altei instanţe sau de hotărâri pronunţate de alte instanţe (de ex, instanţa de control judiciar are nevoie de hotărârea atacată pentru a prelua o parte în considerentele acesteia, sau un judecător în secţia penală are nevoie de o hotărâre de la o altă instanţă pentru a soluţiona o cerere de contopire a pedepselor din dosare diferite). De asemenea, şi părţile care domiciliază în alte localităţi decât cele în care a avut loc procesul, precum şi alte persoane interesate pot avea nevoie de copii (nu neapărat legalizate) de pe aceste hotărâri.
Or, cum în momentul de faţă JURINDEX a fost abandonat[4], portalul instanţelor nu conţine toate informaţiile, iar ECRIS nu asigură accesul judecătorilor decât la hotărârile pronunţate în instanţa sau chiar numai în secţia din care ei fac parte.
Tehnica actuală însă permite ca orice instanţă să aibă acces la o hotărâre sau la date referitoare la dosarele aflate pe rolul oricărei alte instanţe. Pentru aceasta, Ministerul Justiţiei poate întocmi o listă cu adrese de intranet ale tuturor instanţelor din ţară şi furniza un nume de utilizator şi o parolă unică care să acorde solicitantului accesul la ECRIS numai pentru vizualizare.
d. lipsa unor date cu privire la deţinuţi/arestaţi preventiv
În dosarele în care sunt părţi persoane deţinute în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (subordonat Ministerului Justiţiei) sau arestate preventiv în arestul Poliţiei, deseori amânarea soluţionării cauzelor se produce ca urmare a lipsei datelor cu privire la locul de deţinere/arestare. De asemenea, pentru persoanele cu privire la care există doar indicii cum că ar fi în stare de arest/deţinere (de ex. prin menţiunea făcută de poştaş pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare) trebuie obţinută confirmarea în acest sens iar, în caz negativ, de îndeplinit procedura prin afişare.
Date cu privire la deţinuţi sunt necesare şi timpul procesului, dar şi în procedura de punere în executare a hotărârilor penale(de ex, pentru a afla date eliberării din penitenciar, ori dacă s-au emis alte mandate de executare).
În prezent, aceste relaţii se obţin în urma unei adrese scrise, ceea ce duce la prelungirea inerentă a procedurii. De aceea, e necesar accesul la bazele de date ale ANP şi ale Poliţiei cu privire la evidenţa deţinuţilor/arestaţilor
e. date de la Biroul de carte funciară sau notarii publici
Pentru instanţele judecătoreşti este necesară şi o legatură online cu Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Astfel, deseori judecătorii au nevoie de date de la Biroul de carte funciară (de ex, extrase de carte funciară actualizate) mai ales pentru cauzele având ca obiect plângere împotriva Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Pe viitor se impune accesul la bazele de date privind procurile încheiate prin intermediul notarilor publici.
f. utilizarea e-mailului
Deşi în momentul de faţă majoritatea instituţiilor cu care interacţionează instanţele judecătoreşti deţin tehnica electronică necesară, comunicarea dintre acestea se face încă prin intermediul adreselor scrise. Or, conform strategiei e-Romania lansată în iunie 2009 şi coordonate de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, schimbul de informaţii în cadrul şi între instituţiile de stat, precum şi dintre cetăţean şi instituţii ar trebui să se realizeze pe cale electronică.
Ca urmare, se impune deschiderea unui nou tip de legături între instanţe şi instituţiile statului, care va duce, indubitabil, la reducerea costurilor şi simplificarea procedurilor.
Aşadar, în vederea urgentării duratei de soluţionare a dosarelor am identificat soluţii practice şi imediate vizând interoperabilitatea sistemelor ce pot rezolva o parte din problemele subliniate mai sus. Îmi exprim speranţa însuşirii lor de către dumneavoastră.
________________________________________
[1] Începând cu luna august 2009 se returnează de către organele fiscale un număr mare de titluri executorii, invocându-se nerespectarea dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art.141 alin. (8) C.proc.fiscală: In cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis si dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
[2] http://depabd.mai.gov.ro. Date de contact: str. Obcina Mare nr.2, sector 6, Bucuresti, tel 021/413.54.42, fax:021/413.48.49, E-mail: depabd@mai.gov.ro.
[3] CNABDEP, prin intermediul structurilor sale subordonate, prelucreaza datele cu caracter personal: numele si prenumele, numele si prenumele membrilor de familie, sexul, data si locul nasterii, datele din actele de stare civila, date din permisul de conducere/certificatul de înmatriculare, adresa (domiciliu/resedinta), profesie, studii, situatie familiala, situatie militara, imagine, cod numeric personal, seria si numarul actului de identitate, date privind condamnari penale/masuri de siguranta, date privind cazierul judiciar, prin mijloace automatizate, destinate evidentei populatiei si stare civila, evidentei electorale si în scop statistic. Informatiile înregistrate sunt destinate utilizarii de catre operator si sunt comunicate numai urmatorilor destinatari: autoritati judecatoresti, autoritati publice centrale, autoritati publice locale, politie, servicii sociale si de sanatate, societati bancare, birouri de credit, agentii de colectare a debitelor/recuperare a creantelor, societati de asigurare/reasigurare, altele: Institutul National de Statistica, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale, Ministerul Sanatatii Publice, în conditiile legii.
[4] În prezent, JURINDEX poate oferi publicului numai hotărârile curţilor de apel pronunţate în anul 2008. A se vedea http://www.jurisprudenta.org.
________________________________________
Judecător Cristi Danileţ,
Vicepreşedinte Judecătoria Oradea
Contact:
e-mail: cdanilet@just.ro
tel. 0742-182581″

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat: