Arhiva

Archive for 15 martie 2010

LANSARE DE CARTE LA HUNEDOARA – POETUL EUGEN EVU SE REINTALNESTE CU FOSTII COLEGI DE CENACLU SI UCENICI IN ALE POEMULUI DE ZGURA


Melcul
acrostih
T rece un tren face rotocoale
E u mă uit la tine am tălpile goale
I ntru în zăpadă ies ghiocei
U ite unul mare uite încă trei
B ate vântul galben ca un râu timid
E târziu e bine e un melc pe zid
S au o broască mică e o melodie
C a o întâmplare întâmplată mie…

Ecouri pe ultrascurte
Al. CISTELECAN
„Este un volum care polemizează implicit, în arta versului, cu slobozenia de acum şi care regăseşte spontaneitatea aranjată a versului de pe vremea lui Minulescu, un volum prin care trec adieri soresciene, ce răscolesc uşor o melancolie jovială, tonică, agreabilă, un volum de voioşie confesivă care dă în lirismul de narcoză a stărilor”…
Mihai GĂLĂŢANU
„..” un delicat, un amator de chinezărie poetică, un strunitor al nuanţelor”…
Eugen EVU

„ În ziua de 13 Mart, la Castel, boema s-a precipitat un pic ludic, ca poezia sa, un pic retro, ca amintirile noastre cu munţi, veveriţe, mărturisiri şi recunoaşteri … lansarea cărţii lui a fost cumva o pagină de adaos, o regresiune în memoria noastră afectivă, prefigurând autografe filigranate de emoţia unui mare simţitor poetic al realităţii prozaice…Călin Hera nu e nici sorescian, nici te m iri ce altceva, el este, niţel mai adolescent ca acum 25 de ani, Călin Hera. Nu am spus heraclitean…Jocul lui cu poezia este jocul care îmlânzeşte fiara dintre oameni… Despre el se va mai scrie, însă este sigur că el însuşi s-a scris…”

Categorii:literature Etichete:

FLORI DE CIREŞ: VINE PRIMĂVARA ?


Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: FRUMOSUL, FLOARE DE CIREŞ


FLOAREA DE CIREŞ

Sakura este numele ciresului si florii sale in limba japoneza. Hanami este „vizionarea florilor”, un obicei tipic japonez si cu profunzimi care scapa ochiului occidental.

Sarbatoarea florii de cires, floare nationala a niponilor, este una dintre cele mai populare, iubite si spectaculoase traditii japoneze.

Desi cand ating stadiul de boboc au infatisare modesta, ciresii complet infloriti sunt splendizi, invaluiti in norisori pufosi de petale roz.

Nebunia florilor de cires tine cateva zile, si se incheie printr-o ninsoare de petale roz.
Florile de cires sunt asociate cu mortalitatea omului si, prin extensie, cu impacarea in fata mortii.
Pasiunea japonezilor este atat de mare pentru florile de cires, incat unii calatoresc din sud spre nord, o data cu frontul de aer cald care deschide bobocii, pentru a vedea minunea infloririi lor.
Ciresii infloresc prima data in sud, in Okinawa, la sfarsitul lui februarie, si ajung sa se deschida in iunie in Hokkaido .
In fiecare an, Agentia Meteorologica japoneza urmareste, impreuna cu publicul, sakura zensen (frontul florilor de cires), pe masura ce se muta spre nordul arhipelagului.
La Kyoto si Tokyo , sezonul florilor de cires incepe la sfarsitul lui martie- inceputul lui aprilie.
Japonezii acorda mare atentie buletinele meteorologice si se deplaseaza in numar mare in parcuri, temple si alte locuri, pentru a tine petreceri de vizionare a florilor de cires.
Festivalele Hanami sarbatoresc frumusetea sakura si sunt o ocazie de relaxare intr-un mediu inflorit.
Hanami are o istorie de cateva sute de ani in Japonia, iar numele spune tot – hana inseamna „floare” iar mi inseamna „a privi”.
La petrecerile organizate cu aceasta ocazie, oamenii se simt bine, beau, mananca si canta, ziua sau noaptea. Este ca un urias picnic sub copacii infloriti, iar japonezii vaneaza cele mai bune locuri pentru observarea florilor.
Ciresii pot fi gasiti pretutindeni in Japonia, in special in jurul castelelor, malurilor raurilor, in parcuri si curtile scolilor.
Cel mai faimos loc unde se pot admira ciresii in floare in Japonia este, fara indoiala, Muntele Yoshinoyama. 30.000 de ciresi acopera muntele, templele si vechiul castel cu o patura de petale roz frumos mirositoare.
Civilizaţia japoneză este una care te uimeşte. După sute de ani, ca să nu spunem mii, ea păstrează tradiţia admirării florilor de cireş. Insulele japoneze au peste 400 de varietăţi de cireşi decorativi.

Unele încep să înflorească de la final de ianuarie, în insulele din sud, şi sfârşesc la început de mai în insulele din nord. O perioadă de basm, în care cireşul şi florile sale devin adevărate vedete, aflate în atenţia publicului de pretutindeni.
Practic, grădinile publice unde sunt plantaţi cireşii devin spaţii pentru admirat florile şi există o adevărată bătălie an de an pentru a prinde cele mai bune locuri – ca la un adevărat spectacol. Şi nu trebuie să te afli în Japonia pentru a asista la acest eveniment, pentru că japonezii au dus cu sine tradiţia în întreaga lume.

Categorii:literature Etichete:

OGLINDA RETROVIZOARE


Dumitru HURUBA

POSTBELIC – POSTDECEMBRIST …

Pe la începutul anilor ’90 (dar şi în continuare…), când au început virulentele atacuri-reconsiderări ale unora împotriva literaturii române postbelice şi nu numai, un oarecare timp mi-am zis că era normal, fiindcă destui ani trăisem cu toţii „în cercul nostru strâmt”, forjat la fabrica moscovită a bolşevismului sovietic. Să nu uităm că, imediat după instaurarea regimului comunist în ţara noastră, limba rusă era cel puţin la fel de importantă ca şi limba română, fiind considerată materie obligatorie încă din ultima clasă de şcoală primară – a IV-a –, iar în clasa a VII-a se învăţa, de prin 1950, Istoria Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice şi Geografia U.R.S.S. Fără a mai intra în alte amănunte şi întorcându-mă la ideea de la începutul acestor rânduri, e locul potrivit să mai adaug doar că, din primii ani de după război, a fost înfiinţată Editura „Cartea Rusă” (ARLUS, înfiinţată în decembrie, 1944, Editura începând să funcţioneze din ianuarie 1945), a cărei menire şi rost erau de a umple rafturile librăriilor şi bibliotecilor cu traduceri din literatura rusă, dar, mai ales, din cea sovietică pronunţat-propagandistică. Românilor trebuia să le intre în cap, şi să nu le mai iasă!, că totul, deci şi în privinţa creaţiei literar-artistice universale „de geniu”, se datora în cea mai mare măsură personalităţilor sovietice din domeniu. Însă, ar fi nedrept să nu recunosc, în acelaşi timp, că, pe lângă autori „de serviciu” – Boris Polevoi (Povestea unui om adevărat), Valentin Kataev (Pentru puterea sovietelor), A.Fadeev (Tânăra gardă), Arkadi Gaidar (Timur şi băieţii lui; Ceaşca albastră), F.V.Gladkov (Cimentul) etc., etc., au fost publicaţi şi autori fără de care literatura universală n-ar avea rotunjime, precum: Turgheniev (Prima iubire, Părinţi şi copii), Tolstoi (Război şi pace; Anna Karenina), Puşkin (Poltava, Boris Godunov, Evgheni Oneghin), Gogol (Taras Bulba, Revizorul, Suflete moarte) etc.
Conform directivelor ideologice venite de la mama-Moscova, Editura „Cartea rusă” aproviziona cu agresivitate şi consecvenţă piaţa cărţii din România cu tone de volume-maculatură semnate de autori despre care, în zilele noastre, nu se mai ştie decât prin arhive, sunt pomeniţi la „capitolul” şi alţii, sau în atotcuprinzătorul şi primitorul etc. Marele avantaj a fost că, adevăraţii iubitori de literatură, au avut posibilitatea să intre astfel în contact şi cu marile valori ale literaturii ruse şi, prin extensia ideii, universale. Aceasta era partea frumoasă şi utilă a situaţiei care, însă, era estompată de dopajul sistematic, bine organizat şi ajustat consistent de către reprezentanţii români, şcoliţi pe „Colinele Lenin” la celebra Universitate „Lomonosov” de lângă capitala sovietică. Prin ei, „Marea prietenă de la răsărit” impunea o ideologie marxist-leninistă şi materialist-dialectică extrem de potrivită propagării unui politicianism comunisto-rigid devenit, odată cu trecerea anilor, unul dintre cele mai cinice sisteme politico-ideologice şi economico-administrative din istorie – rudă apropiată a nazismului hitlerist… Din nefericire, abia în decembrie 1989 acest dopaj agresiv şi umilitor a încetat sau, în orice caz, şi-a diminuat substanţial forţa…
În acest context politico-istoric, scriitorii noştri, care n-au aderat la o politică pronunţat antinaţională, sau o făcuseră doar de ochii lumii şi pentru a putea supravieţui ca autori responsabili şi rezonabili într-o societate total ostilă oricărei activităţi nealiniate standardelor comuniste din domeniul artistic, culturii în general, au creat, totuşi, opere care, datorită valorii lor reale, au rezistat prin timp. Aici trebuie reţinut faptul că scrierile unor asemenea autori cu precădere (dar orice produs literar!), nu vedeau lumina tiparului fără avizul prealabil al unei cenzuri draconice deghizată oarecum paşnic sub denumirea de secţia de propagandă a C.C.-ului comunist. În această ordine de idei cu atât mai mult trebuie apreciată literatura postbelică bună. Evident, cu amendamentele care se impun. Aşadar, adevăraţii creatori români de literatură nu au privit cu pasivitate fenomenul comunistizării ţării, ci, atât cât le-a stat în putere, s-au străduit să creeze opere literare prin care, măcar cât de cât, să contracareze – pentru că de oprit nu putea fi vorba –, înaintarea tăvălugului literar-sovietic măturător peste valorile noastre spiritual-naţionale. De aceea, celor care în ultimele două decenii s-au unit într-o haită mercenar-demolatoare, le-aş aminti că scrieri precum Trilogia valorilor, de Lucian Blaga; Desculţ, de Zaharia Stancu; Un om între oameni, de Camil Petrescu; Străinul, de Titus Popovici; Moromeţii, vol.I, de Marin Preda; Limba poeziilor lui Eminescu, de Al.Rosetti; Vocile nopţii, de Augustin Buzura; Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda; Bate şi ţi se va deschide, de Mihai Sin, Plecarea Vlaşinilor şi Neamul Vlaşinilor, de Ioana Postelnicu etc., etc., au apărut editorial între anii 1948-1989. Însă au apărut, în acelaşi interval de timp şi, de exemplu, Kiev, Moscova, Leningrad, jurnal al unei călătorii în U.R.S.S., de G.Călinescu; Mitrea Cocor, de Mihail Sadoveanu; Bărăgan, de V.Em.Galan; Descoperirea familiei, de Ion Brad; Pasiuni, de Constantin Chiriţă; Puterea, de Corneliu Leu, şi, desigur, multe altele purtând cu ele mesajul unei ideologii pregnant şi sugestiv comuniste. Că s-au făcut compromisuri? Sigur că da: unele grave şi de neiertat, dar altele care, dincolo de aparenţe, au contribuit mai mult sau mai puţin, la rezistenţa şi continuitatea procesului de supravieţuire a literaturii autohtone, aşa cum deja spuneam, pot fi cel puţin explicate acordându-li-se anumite circumstanţe…
Sigur, acum ne vine uşor să analizăm (şi să acuzăm…) situaţia de la „înălţimea” finelui de an 2009 punând la zid pe unii şi pe alţii, dar nu ţinem seama de contextul istoric în care scriitorii noştri şi-au publicat cărţile. Şi mă refer aici la generalitatea problematicii vizavi de creaţia literară din perioada menţionată care s-a constituit, până la urmă, în literatura română postbelică. Atunci, adică acum două decenii, câţiva tineri, dar şi mai puţin tineri, deveniţi peste noapte „importanţi” critici şi istorici literari, au început marea hăituială împotriva… Împotriva… miturilor, în primul rând având scopul măreţ de a demonstra că marile valori spirituale trebuie coborâte de pe soclurile lor intangibile analizându-li-se creaţiile de pe poziţia noii democraţii. Mă întreb, poate retoric, „acei mari analişti reconsideratori” de la finele secolului XX şi până azi, ştiu, oare, că Gazeta literară era copia revistei sovietice Literaturnaia gazeta, iar Scânteia, organul politic al PCR, leit ziarul Iskra… sovietic?
Dar, vorba Poetului, Trecut-au anii, iar timpul, conformându-se menirii sale, a cernut valorile şi-acum, iată, putem extrage din contextul general câteva cărţi şi autori datorită cărora literatura română – cea valoroasă – nu a sucombat, ci şi-a asigurat continuitatea. Să nu ne prefacem a nu pricepe cum stau lucrurile cu adevărat, fiindcă ar fi o uriaşă greşeală să nu fim obiectivi şi sinceri aşezând operele literare create după cel de-al doilea război mondial în raftul unde se află locul fiecăreia, într-o ierarhie stabilită de bătrânul şi înţeleptul „bibliofil” Cronos… Apoi, să analizăm şi ce anume s-a creat, literar vorbind, în primii 20 de ani posbelici şi cam ce s-a creat după decembrie ’89 – indiferent despre care gen literar ar fi vorba. Personal risc să afirm că, din 1990 şi până în 2009, nu a apărut nici măcar o singură carte – proză sau versuri – despre care să se spună cu seninătate: da, aceasta e cartea! Că au fost lăudate până la isterie unele volume, mai mult pe bază de confrerie, este o realitate incontestabilă; s-au propus şi s-au acordat premii care, s-a dovedit mai apoi că, doar din punct de vedere financiar au contat – restul… Au fost premiaţi autori, cu premii importante, de care acum, după doi-trei-şase-zece ani, nu se mai ştie nimic. Este adevărat: nu mai există cenzură, deşi… Din nefericire, zic eu, literatura română e plină, cu mult mai plină, în orice caz, de scrieri lipsite de valoare decât ne-am fi imaginat în 1990. „Marii demolatori-reconsideratori” grohăie de plăcere când proslăvesc nulităţile punând la index tot ce depăşeşte puterea lor de percepţie şi înţelegere. Eminescu a devenit un romantic demodat, Sadoveanu un depăşit, Creangă un povestitor mediocru, chiar obscen, Caragiale un superficial, Slavici un plicticos, Rebreanu un romancier de provincie ş.a.m.d. şi etc. Pe când literatura actuală, noile generaţii de scriitori, ehe!, dacă nu toţi, majoritatea sunt foarte buni şi tocmai potriviţi pentru a li se înmâna premiul Nobel. S-au făcut chiar propuneri, dar suedezii şi norvegienii, necunoscători de limba română, au văduvit literatura universală de cel puţin o capodoperă româno-postdecembristă. Aşa comercială şi, nu rareori plină de obscenităţi cum ar fi ea!
Că simţi imediat nevoia să exclami amintind de Nicuţă Tănase: „Ce oameni, domnule!”
În mod intenţionat nu am dat nume de autori postdecembrişti, fiindcă alţii, decât unii „optzecişti”, mai apropiaţi de valoarea acestora, sunt greu de găsit. Ar fi prea mult să spun imposibil, dacă aş aduce în context întreaga literatură naţională începând, să zicem, cu Scrisoarea lui Neacşu de la Câmpulung?
Părerea mea este că, la pretenţiile unora, multcitatului şi optimistului îndemn rădulescian i-a cam trecut vremea, iar Cervantes, Moliere, Twain, Cehov, Blaga, Dante, Shakespeare, Faulkner, Goethe ş.a., ş.a. n-au rămas ca valori incontestabile în literatura universală pentru că ar fi scris subliteratură, ci, după cât îmi amintesc eu, din cu totul alte motive…

Categorii:literature Etichete:

SOCIAL: CUM STĂM CU DATORIA LA EXTERN?


Cum stăm ?

Datoria externa pe termen mediu si lung a fost la 31 ianuarie 2010 de peste 64 miliarde de euro (82,5 la suta din total datorie externa), inregistrand aproximativ acelasi nivel de la 31 decembrie 2009.

Datoria externa pe termen scurt a inregistrat la 31 ianuarie 2010 nivelul de 13,6 miliarde de euro (17,5 la suta din total datorie externa), in scadere cu 5,5 la suta fata de 31 decembrie 2009.

In ceea ce priveste contul curent al balantei de plati, in luna ianuarie 2010, acesta a inregistrat un deficit de 123 milioane euro, in scadere cu 73,2% fata de luna ianuarie 2009.

Influenta determinanta asupra reducerii soldului contului curent a avut-o deficitul balantei comerciale, care a insumat 217 milioane euro, in scadere cu 55,8 la suta fata de luna ianuarie 2009.

Deficitul contului curent in luna ianuarie 2010 a fost finantat integral prin investitii directe ale nerezidentilor in Romania, care au inregistrat 302 milioane euro (comparativ cu 1123 milioane euro in luna ianuarie 2009), acestea fiind in integralitate de natura participatiilor la capital.
Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu si lung a fost 26,6 la suta in luna ianuarie 2010, comparativ cu 31,6 la suta in anul 2009. Gradul de acoperire a fost 10,3 luni de importuri de bunuri si servicii la 31 ianuarie 2010, fata de 8,6 luni la 31 decembrie 2009.

Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: IMPOZITUL PE SALARII


IMPOZITUL PE SALARII

• Art. 57: Determinarea impozitului pe venitul din salarii
• Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
• Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:
o la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitulnet din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:
– deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
– cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
– contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 200 euro;
o pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
• (21) În cazul veniturilor din salarii şi/sau al diferenţelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează şi se retine la data efectuării plaţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara funcţiei de baza la data plaţii, şi se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.
• Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil.
• Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
• Obligaţia calculării, reţinerii şi virării acestei sume prevăzute la alin. (4) revine organului fiscal competent.
• Procedura de aplicare a prevederilor alin. (4) şi (5) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.
• (la data 01-ian-2007 partea 89 modificat de Art. I, alin. (C), punctul 15. din Hotarirea 1861/2006 )
• PARTEA 891: Norme metodologice:
• 106. Venitul brut lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună conform art. 55 alin. (1)-(3) din Codul fiscal de o persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.
• 107. Pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi pe teritoriul României sunt considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în România, precum şi de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, indiferent unde este primită suma.
• 108. Contribuabilii care realizează venituri din salarii datorează un impozit lunar final, calculat şi reţinut de către plătitorul de venituri.
• Pentru impunerea veniturilor din salarii se utilizează cota de impozit de 16 %, luându-se în calcul pentru determinarea bazei de calcul a impozitului la funcţia de bază şi deducerea personală stabilită potrivit art. 56 din Codul fiscal, după caz.
• 109. Drepturile salariale acordate în natură, precum şi avantajele acordate angajaţilor se evaluează conform pct. 74-76 şi se impozitează în luna în care au fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor şi avantajelor în natură primite de angajat se vor anexa la statul de plată.
• 110. Transformarea în lei a sumelor obţinute, potrivit legii, în valută, reprezentând venituri din salarii realizate în România, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, astfel:
– în situaţia în care veniturile din salarii sunt plătite în cursul lunii sau în cazul încetării raporturilor de muncă, se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare în ziua precedentă celei în care se face plata; sau
– în celelalte cazuri, cursul de schimb valutar în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata acestor drepturi.
• 111. Pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat, cota de impozit de 16% se aplică asupra bazei de calcul determinate astfel:
• pentru veniturile obţinute la locul unde se află funcţia de bază, ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:
– deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
– cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
– contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 200 euro.
• Transformarea contribuţiilor reţinute pentru fondurile de pensii facultative din lei în euro, pentru verificarea încadrării în plafonul anual, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se plătesc drepturile salariale.
• Plătitorul de venituri din salarii cumulează sumele în euro reprezentând contribuţiile reţinute pentru fondurile de pensii facultative şi verifică încadrarea în plafonul deductibil prevăzut de lege;
o pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
• Această regulă se aplică şi în cazul veniturilor sub forma:
– indemnizaţiei lunare a asociatului unic;
– drepturilor de natură salarială acordate de angajator persoanelor fizice ulterior încetării raporturilor de muncă;
– salariilor sau diferenţelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.
• (la data 01-ian-2007 punctul 111. din partea 89^1 modificat de Art. I, alin. (C), punctul 15. din Hotarirea 1861/2006 )
• 112. În scopul determinării impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se află funcţia de bază se înţelege:
• pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncă, ultimul loc înscris în carnetul de muncă sau în documentele specifice care, potrivit reglementărilor legale, sunt asimilate acestora;
• în cazul cumulului de funcţii, locul declarat/ales de persoanele fizice.
• Funcţia de bază poate fi declarată de angajat în condiţiile legii şi la locul de muncă la care acesta realizează venituri din salarii în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial.
• 113. Suma care reprezintă prima de vacanţă sau o parte din aceasta se cumulează cu veniturile de natură salarială ale lunii în care se plăteşte această primă.
• 114. Indemnizaţiile aferente concediilor de odihnă se defalchează pe lunile la care se referă şi se impun cumulat cu veniturile realizate în aceste luni.
• 115. Contribuţiile obligatorii luate în calcul la determinarea impozitului lunar potrivit pct. 111 pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii sunt cele datorate potrivit reglementărilor în domeniu, cum ar fi:
– contribuţia individuală de asigurări sociale;
– contribuţia individuală pentru asigurările sociale de sănătate;
– contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
– alte contribuţii individuale obligatorii stabilite prin lege.
• 116. Se admit la deducere contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât suma acestora să nu depăşească echivalentul în lei a 200 euro pentru fiecare participant la nivelul anului.
• (la data 01-ian-2007 punctul 116. din partea 89^1 modificat de Art. I, alin. (C), punctul 16. din Hotarirea 1861/2006 )
• 117. Nu se admit la deducere pentru calculul lunar al impozitului pe venitul din salarii primele de asigurare voluntara de sănătate.
• (la data 01-ian-2007 punctul 117. din partea 89^1 modificat de Art. I, alin. (C), punctul 16. din Hotarirea 1861/2006 )
• 1171. Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
• În categoria entităţilor nonprofit se cuprind, de exemplu: asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile sindicale, patronatele, partidele politice, asociaţiile de proprietari, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor, în măsura în care, potrivit legilor proprii de organizare şi funcţionare desfăşoară activităţi nonprofit iar sumele primite din impozit să fie folosite în acest scop.
• (la data 01-ian-2007 punctul 117. din partea 89^1 completat de Art. I, alin. (C), punctul 17. din Hotarirea 1861/2006 )
• PARTEA 90: Codul fiscal:
• Art. 58: Termen de plată a impozitului
• Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
• (la data 18-feb-2005 partea 90 modificat de Art. I, alin. (B) din Hotarirea 84/2005 )
• PARTEA 901: Norme metodologice:
• 118. Veniturile în natură se consideră plătite la ultima plată a drepturilor salariale pentru luna respectivă. Impozitul aferent veniturilor şi avantajelor în natură se reţine din salariul primit de angajat în numerar pentru aceeaşi lună.
• 119. Impozitul pe veniturile din salarii se calculează şi se reţine lunar de angajatori/plătitori pe baza statelor de salarii/plată.
• 120. Calculul şi reţinerea impozitului lunar se efectuează de către plătitori, la data ultimei plăţi a veniturilor din salarii aferente fiecărei luni, conform prevederilor art. 57 din Codul fiscal, indiferent dacă veniturile din salarii se plătesc o singură dată pe lună sau sub formă de avans şi lichidare.
• În situaţia în care în cursul unei luni se efectuează plăţi de venituri cum sunt: premii, stimulente de orice fel, sume acordate potrivit legii pentru concediul de odihnă neefectuat şi altele asemenea, reprezentând plăţi intermediare, impozitul se calculează şi se reţine la fiecare plată, prin aplicarea cotei asupra plăţilor intermediare diminuate cu contribuţiile obligatorii, după caz.
• La data ultimei plăţi a drepturilor salariale aferente unei luni impozitul se calculează potrivit art. 57 din Codul fiscal, asupra veniturilor totale din luna respectivă, prin cumularea drepturilor salariale respective cu plăţile intermediare.
• Impozitul de reţinut la această dată reprezintă diferenţa dintre impozitul calculat asupra veniturilor totale şi suma impozitelor reţinute la plăţile intermediare.
• 121. În cazul în care un angajat care obţine venituri din salarii la funcţia de bază se mută în cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se face pentru fiecare sursă de venit (loc de realizare a venitului).
• Deducerea personală se acordă numai de primul angajator, în limita veniturilor realizate în luna respectivă, până la data lichidării.
• Dacă reangajarea are loc în aceeaşi lună cu lichidarea, la stabilirea bazei de calcul pentru determinarea impozitului lunar aferent veniturilor realizate în această lună de la angajatorul următor nu se va lua în calcul deducerea personală.
• 122. Impozitul calculat şi reţinut lunar se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
• 123. Contribuţiile obligatorii reprezentând cheltuieli deductibile aferente veniturilor din salarii se determină conform reglementărilor legale în materie.
• (la data 18-feb-2005 partea 90^1 modificat de Art. I, alin. (B) din Hotarirea 84/2005 )

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat: