Arhiva

Archive for 12 martie 2010

O GURĂ DE RAI, GURA APEI ÎN RETEZAT


Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: DEPUNEREA SITUATIILOR FINANCIARE LA ORC


Depunere situaţii financiare anuale – 2009 la Registrul Comerţului
Precizare – Situaţiile financiare anuale pentru anul 2009 se depun numai la oficiile judeţene ale registrului comerţului respectiv oficiul registrului comerţului al Municipiului Bucureşti.
Persoana care depune – conform legii, administratorul sau o persoana împuternicită de acesta; în cazul în care situaţia financiară este depusă de un salariat al unei firme de contabilitate trebuie prezentată şi împuternicirea acordată firmei de contabilitate de către administrator.
Ce se depune
• Cererea de depunere situaţie financiară anuală la R.C. – formular ONRC nr. 11-10-187, completată conform instrucţiunilor de completarea documentului;
• Discheta / suport magnetic cu datele situaţiei financiare realizate cu programele de asistenţă puse la dispoziţie de MFP, şi care va conţine fişierele:
1. pentru situaţiile financiare ale societăţilor comerciale (formele prescurtat şi lung) şi pentru firmele de asigurări şi/sau reasigurări şi pentru brokeri de asigurări, fisierele:
Unitate.txt
Date.txt
SumeControl.txt
2. Pentru bănci, cooperative de credit, societăţi supravegheate de CNVM, societăţi din domeniul pensii private, instituţii financiare nebancare, societăţi din domeniul fonduri de garantare a pensiilor private, fişierele:
Unitate.dbf
Date.dbf
• Situaţia financiară anuală semnată şi ştampilată de persoanele în drept conform legii;
• Documente însoţitoare pentru situaţia financiară anuală, conform legii, după cum urmează:
– conform normelor MFP:
o Note explicative la situaţiile financiare (vezi modele în norme M.F.P. ref. La bilanţul anual), în conformitate cu Normele Europene conform secţiunii 8 din Reglementările contabile conforme cu Directiva IV a Comunităţii Economice Europene;
o Raport administrator / Consiliu de Administraţie / Directorat;
o Raport auditori financiari / Raport comisie de cenzori – dacă este cazul;
o Propunere de distribuire a profitului realizat / acoperire a pierderilor;
o Declaraţie pe proprie răspundere în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea contabilităţii nr.82/1991(model în normele MFP);
– conform Legii 31/1990:
o Proces verbal al adunării generale a asociaţilor/acţionarilor sau asociatului unic referitor la aprobarea bilanţului si a contului de profit si pierdere la 31.12.2009;
o Dovada achitării taxei de registru.
o Dovada achitării taxei de publicare a anunţului la M.O. pentru cifra de afaceri mai mare ca 10 milioane de lei(daca este cazul).
Documentele subliniate trebuie să însoţească obligatoriu situaţia financiară.
Termenul de depunere – în conformitate cu prevederile Legii 31/1990, art. 185, în termen de 15 zile de la data aprobării situaţiei financiare în adunarea generală a asociaţilor / acţionarilor.
Termenul limită – impus de Legea Contabilităţii nr. 82/1991 este de 150 de zile de la încheierea exerciţiului contabil, respectiv 60 de zile pentru declaraţii de inactivitate.
Pentru confirmarea depunerii situaţiei financiare anuale R.C. va elibera o confirmare de primire.

Categorii:literature Etichete:

OAMENI DIN ŢARA HAŢEGULUI – PORTRET PROPUS DE EUGEN EVU


Valori din Ţara Haţegului

SIGISMUND DUMA:
RESURSELE CRUSTALE MONDIALE
EDITURA PRESA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ, 2008

Moto:
Iar ca sentiment un cristal…
Odysseas Elitis

Impetuos şi laborios, profesorul universitar Sigismund Duma, decanul Facultăţii de Ecologie Traian din Deva-Hunedoara, continuă cu acest masiv tratat opera unui cercetător şi a unui filosof practician, cum l-am denumit într-o altă consemnare. Amintind două anterioare opere, „Geo-ecologie” (Editura Dacia -2005 -520 pagini) şi „Resursele şi mediul” (Editura Universitară Bucureşti, 2006, 550 pagini) – Sigismund Duma etalează o inepuizabilă, crescândă, uluitoare, vastă şi vizionară Panoramă a Tezaurului mondial de resurse crustale. Uneori, lectura ne induce parcă o vrajă a „magiei cunoaşterii” modern-sacerdotale, dacă vreţi „alchimistice”, în mod sigur revelatorii şi în dimensiunea cunoaşterii esoterice, dar şi metafizice aduse în spectrul cartezian. Ca operă ştiinţifică, lucrarea se împlineşte implicit epopeic – poematic – rod al unui geniu de plurisemiotician.
A glossa fenomenologic şi a conspecta de o asemenea amploare şi exigenţă, este semnul unei uriaşe şi chiar vizionare – global, ( multidisciplinar) – energii creative, nimbate de patosul unei conştiinţe demne de preţuit şi cunoscut. Cele peste trei decenii de când Sigi mă onorează cu prietenia şi preţuirea sa pentru scrisul meu, mă onorează şi reîntâlnirile mele cu D-sa, îmi redau mereu acel sentiment stimulativ, de „ student” colocvial, care îl ascultă pe Erudit.
Îmi repetă mereu „ tu, Eugene, eşti un om bogat”, prin talentul tău” …Ceea ce gândesc şi eu despre omul şi savantul care este.
Dl profesor este un mare model al omului ce se implică nu doar prin operă şi lucrul la catedră, simpozioane, managemenetul universtar,etc., dar şi prin comportamentul de cetăţean- practician, de om al Cetăţii. Rar am cunoscut o memorie vie – enciclopedică – a istoriei noastre, îndeosebi a Transilvaniei multiseculare. Aş adăuga că descendenţa din familii ale nobleţei autentice, poate oricând să-l aştearnă pe scrisul epic, impregnat de memorialistică, el având şarmul narativ al povestaşului ardelean…

Ca şi în precedentele tomuri, primite şi elogiate în mediile universitare din ţară şi din lume, şi prin cartea cristalelor, acest prodigios om de ştiinţă ne dăruie o extraordinară comoară de cunoaştere a zonelor tulburătoare şi sub imperativul superior al problemelor vitale pentru umanitatea actuală: salvarea resurselor energetice terestre, inestimabile însă şi acestea cândva epuizabile, în sensul cunoaşterii lor estimative şi a valorificării în folosul omenirii. Dealtfel, opera profesorului este accesată şi referenţiată în mediile universitare din întrega lume.

Consideraţiile ştiinţifice ale autorului, paralele celor strict tehnico-economice sunt de virtuozitate şi relevă o mare conştiinţă ecologică românească – corelată splendid şi interconectată generos – clarvizionar, la cea mondială. Domeniul resurselor crustale energetice, al celor minerale, precum şi rocilor utile, pietrelor preţioase este impecabil actualizat, glossat şi comentat din perspectiva unui hiper – lucid om de ştiinţă – dar şi rar comparabil simţitor al vastei problematici abordate sistematic şi coerent. Departe de o atitudine panicard-alarmistă, profesorul Sigismund Duma este în ascendenţă port-drapelul unei idei generice-directoare de înaltă nobleţe şi responsabilitate empatică: cea a Condiţiei Umane vis-a-vis de natură, de ambient, de paradeigma terestră actuală şi imediat viitoare in genere.

Întregul travaliu elaborativ al lui Sigismund Duma este focalizat inclusiv filosofic, cu o specială propensiune spre patosul avocatului culturii şi civilizaţiei într-un cosmos vizionat şi resimţit ca entitate omniprezentă în misterul providenţei, a Inteligenţei ubicue în ecuaţia eco-interconectiunii Viului activ. Cumva profesorul îşi etalează viziunea globală aidoma unui gigantic Cristal cu infinite faţete şi oglindiri mirifice: este clarviziunea minţii incorporate ca principiu ordonator subtil de profunzime – dar şi reflectat în cerul Cunoaşterii şi Existenţei în Acord armonic – simfonic cu regnurile: prin ceea că Omul însuşi este zidit liber şi paradoxal captiv în CRIST-a-LOGOSUL LUMII prin lumina soarelui, dar şi a cugetului: unul deopotrivă sinergetic şi dramatic… energofagic!

Problema – axiologic redefinind – este, conchidem, Mensura: vechiul deziderat / Sentinţă de la Delfi – Meden Agan, nimic fără măsură. In extenso. Evident, translaţia depăşeşte limita esoterică şi face re-ligio (legătura rezonantă) cu echilibrul universal.

Tratatul este precedat de scurte sumare în engleză şi franceză, evident el fiind destinat bibliotecilor universitare cu predilecţie utilitară. Ireproşabil ilustrată, conţinând hărţi ale zăcămintelor şi arealelor de pe tot globul ale uriaşelor resurse crustale, cartea întregeşte o operă ultra – necesară generaţiilor nou – venite, întru conştientizarea şi implicarea activă, performantă, în domeniul acesta vast, care priveşte în fond însăşi supravieţuirea umană şi conştientizarea lumii asupra marilor teme pe care le confruntă în istorie şi în devenirea spirituală a Umanului. Oricare dintre marile depozite culturale din lume merită a se instrumenta cu o atare contribuţie. Îmi permit să exclam- suspinând – la această carte versul lui Odysseas Elytis: „Iar ca sentiment – un cristal”.

Categorii:literature Etichete:

POEME DE CONSTANTIN STANCU


FLOAREA DE SPIN

După răni îi vom cunoaşte pe ostaşi,
le-am arătat cuvântul tăios,
cuvântul ce rezista tuturor armelor,
cuvântul în care au tras cu săgeţi din arcurile lor puternice ca un zâmbet de femeie tânără,
le-am arătat cuvântul apărat de o piatră,
prins în cochilia sa minerală,
atins de floarea de spin,
soldaţii păreau obosiţi,
aveau foc în sângele migrator,
pe umeri lor coborâră porumbei …

METANOIA

Poate chiar acum
Cel Preaînalt
s-a hotărât să recreeze lumea,
de aceea nu mai găsesc în viaţa aceasta o zi din cele şapte obişnuite, îmi pun inima în clepsidră,
sunt atent la strada de unde apar trecătorii,
la vitrina care se năpârleşte fără nume,
un arbore merge pe jos ca un om,
râurile înconjoară cetatea, cu maluri de aur,
privesc la mările lumii,
de acolo va apare o fiinţă inteligentă, dispusă să înveţe modul cum se dau nume lucrurilor,
sau poate se va ivi Iona învăluit de trestii,
privesc şi cerul unde o pasăre atinge cu vârful aripilor fulgerul,

poate chiar acum
Cel Preaînalt
ia ceva din mine şi din vrăjmaşul meu amestecând totul şi
suflă peste noi veşnicia lui albastră
pentru ca ţărâna care suntem să se facă iarăşi om …

Şi nu vedem că apa este pentru mersul pe jos şi râul pentru locul în care se îngroapă fiinţele curgătoare
dintr-o lume în altă lume …

Categorii:literature Etichete:

POEZIA DE DUMINICA


PSALM – VERSURI DE EUGEN DORCESCU

1. Numele Tău, o Doamne, cât e de minunat !
Nu-L poate nici cuprinde, nici absorbi cuvântul.
Cu slava-Ţi deopotrivă cutreieră pământul
Şi slava Ta deasupra de cer s-a ridicat.
2. Neprihănite glasuri Te laudă în cor
Şi fac pe cei potrivnici şi-nverşunaţi să tacă.
Astupi astfel şi gura şi inima opacă
A insului cu suflet viclean, răzbunător.
3. Când bolta o contemplu, eterica-Ţi lucrare,
Nocturnul cer cu aştri de foc împodobit,
4. Îmi zic : Ce este omul, la el de Te-ai gândit ?
Ce-i el, să-l iei în seamă, să-l ai în cercetare ?
5. Aproape ca pe îngeri l-ai pus şi preţuit
Şi-ai înecat în glorii făptura-i pieritoare.
6. L-ai înălţat în cinste, i-ai dat în stăpânire
Tot lucrul mâinii Tale. Sub talpa lui ai pus
7. Şi oile şi boii şi pasărea de sus,
8. Şi fiarele şi peştii zvâcnind ca o sclipire…
9. Numele Tău ! Ce tainic şi ce mirific este
Pe-ntinderea de humă şi-n mările celeste !

Categorii:literature Etichete:

AROMÂNII ( CONTINUARE )


UN TITAN AROMÂN: profesorul, cărturarul şi luptătorul HRISTU CÂNDROVEANU. VEŞTI DESPRE “ASASINATE ÎN MODERNITATE”…
(aromânii, sub politica grecilor contemporani…)(III)

Pentru mine, istoria cunoaşterii tragediei aromânilor se împarte în două epoci, cu totul distincte: înainte de 1997 şi după 1997…
După această dată, am avut nepreţuitulul privilegiu de a lua legătura cu incontestabilul lider cultural, moral şi spiritual al aromânilor din România, domnul profesor, ziarist şi distins om de cultură, erudit – vigurosul şi neîntrecutul patriot Hristu Cândroveanu (autor, împreună cu Kira Iorgoveanu, al primei antologii de poezie cultă aromână – Un veac de poezie aromână , Cartea Româneacă, Buc., 1985, al primei şi singurei ediţii, în româneşte, a epopeii Voshopole, de Nida Boga, Cartea Românească, Buc., 1994, al Caleidoscopului aromân, la care lucrează, neîntrerupt, din 1998, al primei Antologii de poezie străină, tălmăcită în aromână, Ed. Fundaţii Culturale Aromâne “Dimândarea părintească”, Buc., 2003, al re-editării moderne a operelor capitale ale genialului lingvist, istoric şi etnolog Theodor Capidan – în primul rând, a capodoperei Aromânii – Dialectul aromân, Ed. Fundaţiei Culturale Aromâne “Dimândarea părintească”, Buc., 2005 – autor de romane de mare anvergură ideatică, precum Marea Serenităţii, Cartea Românească, 1996, a zeci de cărţi despre spiritul aromânesc, dar şi de popularizare a culturii aromâne, de tipul Carte de vacanţă pentru aromâni, Ed. Fundaţiei Culturale Aromâne “Dimândarea părintească”, Aromânii, ieri şi azi, Scrisul Românesc, Craiova, 1995 etc.etc. etc.) – de la care, prin generoasa şi înalta sa bunăvoinţă, am avut, lunar, informaţii despre aromâni : domnia sa mi-a furnizat, în egală măsură, cărţi şi documente despre aromâni – cât şi ziarele aromâneşti, al căror ctitor şi neobosit redactor este domnia sa: Dimândarea şi Deşteptarea aromânilor – pentru editarea şi supravieţuirea cărora dl Cândroveanu, aidoma unui titan din mitologie, a dus adevărate şi grele războaie (în România şi în străinătate) – războaie pe care (cum altfel, pentru un titan – înfocat, neînduplecat şi autentic patriot?) – le-a câştigat, în cea mai mare parte, până de curând… – nu doar spre onoarea şi folosul aromânilor, ci spălând, oarecum, şi ruşinea şi dezonoarea românilor, nord-dunărenilor inerţi, nedemn uitători de fraţi…
Dar de la domnia sa am aflat şi veştile trădării intereselor aromâneşti, chiar de către aromâni…Cel mai flagrant gest de “necinste sufletească” l-a comis însuşi fostul Ministru al Culturii – dl. Ion Caramitru…(aromân, după naştere…). Când s-a dus cărturarul Hristu (nume predestinate Martiriului/Calvarului, de la Hristos…) la acesta din urmă, pentru a solicita un minim ajutor, pentru supravieţuirea singurelor reviste aromâneşti din România (Dimândarea şi Deşteptarea aromânilor), dl. Ion Caramitru (mi-a mărturisit la telefon, cu infinită mâhnire, marele luptător al cauzei “armâneşti”…) ar fi zis cam aşa: “Pentru oricare revistă din România aş da bani, dar niciodată pentru ale tale…”
Nu erau “ale lui”, ci ale fraţilor aromâni, câţi sunt veniţi, cu inimi deschise, de prin străinătăţi, la “obârşie” (socotesc ei, naivii…), în România… – unde şi-au dat toată puterea spirituală, devenind cărturari de neînlocuit (cf. art. “La ce ni-s buni aromânii?”, de Adrian Botez, în revistele ARP – Epoca, Arhiva Românească şi Neamul Românesc). Dar, peste câteva zile, dl. Hristu Cândroveanu s-a lămurit asupra motivaţiei reale a refuzului ministrului: Ion Caramitru primea “Marele Ordin al Sfântului Ierusalim”… Fusese o condiţie “sine qua non”, pusă de Masonerie, să nu aibă/întreţină contacte cu aromânii, cei care fuseseră prea înverşunaţi patrioţi, apărători de “lege (n.n.:creştin-ortodoxă!) şi de ţară”, în perioada interbelică…
Acum vreo doi ani, revista Dimândarea (Director fondator: Hristu Cândroveanu) apărea cu menţiunea (în sfârşit, meritată, se pare, de Guvernul României): “Mensual de cultură şi literatură aromână, în 12 pagini, editat de Fundaţia Culturală Aromână <>, cu sprijinul Guvernului României – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni”(s.n.). Dar câte zbateri, cât nesomn, câtă energie consumată, din partea ctitorului Hristu Cândroveanu – pentru a se ajunge acolo unde, din start deja (adică, măcar din 1990…), trebuia să fie lucrurile, ca normalitate firească…Dar n-a ţinut minunea decât “trei zile”…
Acum, la începutul verii lui 2007, aflu, tot la telefon, de la titanul rănit şi leul ostenit, de atâta zbucium, HRISTU CÂNDROVEANU – că prigoana “frăţească” iarăşi s-a dezlănţuit: NIMENI DE LA GUVERNUL ROMÂNIEI NU MAI AJUTĂ REVISTELE AROMÂNEŞTI…!!! – nici cu un “firfiric”…Şi ele “mor pe picioare”…
…Şi, tot de la stihialul Moise Aromânesc, profet şi călăuză cultural-spirituală a aromânilor, prin deşertul neînţelegerii/indiferenţei deznădăjduitoare, din partea fraţilor din România (blestemul dihoniei de la Nordul Istrului Sacru…), am aflat şi despre alte mişcări piezişe, ale unor aromâni…Tip Vasile Barba sau Mariana Bara, care, la Simpozionul Comunităţii Aromâne, de la Constanţa, dar şi la un simpozion al minorităţilor, de la Sighişoara, afirmă cum că aromânii nu sunt români, ci ALT popor… – şi că, în consecinţă, “guvernul României să facă bine să le acorde statutul de minoritate etnică!(s.n.) Chiar aici în România!” – cf. Dimândarea, Anul XI, nr. 9(47), septembrie 2004 – art. Împotriva oricărei evidenţe, al d-lui prof. Hristu Cândroveanu. Ce demoni fojgăie prin lumea asta şi ai cui mercenari sunt sus-numiţii?!
…Deşi, în definitiv, istoria ne spune, clar, că a existat faimosul Imperiu româno-bulgar, din secolele XII-XIII, cu capitala la Târnovo, al Asăneştilor – Ioniţă Asan era numit rex valachorum et bulgarorum, de către papa Innocentius al III-lea, contemporan cu el; “şi au mai fost şi alte începuturi – mereu părăsite, de nevoie – mai apropiate de noi: Conferinţa de Pace de la Londra şi cea de la Bucureşti, în urma războaielor balcanice din 1912-1913; ca şi o altă alternativă, din 1917, în timpul primului război mondial, şi cea mai recentă, din 1940, când, sub ocrotirea trupelor italiene, s-a întreprins înfiinţarea unui district naţional aromân, în munţii Pindului.”(Cf. Hristu Cândroveanu, Aromânii – ieri şi azi, Scrisul Românesc, Craiova, 1995, p. 43).
…Cunoscând noi foarte bine procesele de deznaţionalizare, care au loc în toate nou-intratele state în U.E., dar mai ales în cele slugarnice, prin guvernanţi trădători şi populaţie/locuitori, MAJORITARI, nepăsători/iresponsabili… – am putea să-i amintim omului pe care-l respectăm atât de mult, atât de onestului şi frământatului patriot Hristu Cândroveanu, că trădarea mişună peste tot, în România contemporană, nu doar în cele câteva puncte nevralgice aromâneşti: milioane de manuale alternative TENDENŢIOASE, urmărind deznaţionalizarea românilor, comandate şi subvenţionate de U.E., s-au “produs” pe bandă rulantă, cât ai bate din palme – cel mult în câteva luni…Pe când pe cele care să-i înveţe pe “puii de români” identitatea lor cea adevărată, probabil că nu le vor prinde nici măcar nepoţii noştri…Iar cele pentru aromânii din străinătate…Dar mai bine să spunem despre altele…
…Căci problemele aromânilor, în ţările vecine şi “prietene”, sunt mult mai grave…Nici Grecia, nici Albania, nici Bulgaria şi nici Serbia nu oferă, pe pământul ţărilor respective, absolut nicio perspectivă aromânilor: nici de învăţământ în (a)românească, deci nici de existenţă/viaţă, aromânilor – care, să admitem prin absurd, ar absolvi vreo şcoală în (a)românească…
Şi aromânii sunt plini de modestie, nesolicitând aceste lucruri elementare… – stipulate, zice-se, pe undeva, prin Carta U.E…Păcat că nu gândesc cu un bun-simţ – MĂCAR CÂT DE CÂT APROPIAT!!! – membrii U.D.M.R.-ului din România…(AJUNGÂNDU-SE LA OBRĂZNICIA DE A PRETINDE CA LIMBA ROMÂNĂ SĂ DEVINĂ LIMBĂ STRĂINĂ, ÎN ROMÂNIA… – prin încurajare prezidenţială…) – şi Carta U.E. este “mumă” numai pentru unele naţii, iar pentru altele “ciumă” este…Trebuie să spunem că drepturile istorice ale aromânilor din Peninsula Balcanică nu suferă măcar comparaţie, cu drepturile istorice ale maghiarilor, în Europa…
Iată dubla măsură cu care operează “tătucii” noştri vestici, de la U.E. : României i s-a spus clar, de la bun început, că n-are dreptul de a intra în U.E., dacă nu face guvern cu U.D.M.R-ul. – pe când o veche membră N.A.T.O. şi U.E., Grecia (la fel ca Franţa…) nu are nici un fel de probleme de “integrare europeană”(?), deşi refuză recunoaşterea minorităţilor etnice (ba le şi prigoneşte, de-adevăratelea, cu temniţă şi teroare!). Iată cuvântul ziarului central Stohos, din Athena:
“Unde îi veţi întâlni pe aceşti aşa-zişi vlahi, cu limba lor vlăhicească, pe stradă , la târg, la locul lor de muncă, rupeţi-le picioarele, smulgeţi-le limba. Aici este Elada, şi ea este a elenilor. Scopul scuză mijloacele!” – din ziarul Stohos-Athena (cf. România liberă, nr. 2135, vineri 4 aprilie 1997, art. Mai sunt tratate, de Florin Cândroveanu.).
Dar iată ceva şi mai şi, în contemporaneitatea europeano-grecească: în nr. 7(137) al Deşteptării, din iulie 2001, la p. 8, se prezintă, de către Mircea Kadar, cazul strigător la cer al lui SOTIRIS BLETSAS (n.n.: de fapt, SOTIR BLEŢA, un arhitect grec, de origine vlahă!), condamnat la 2 februarie 2001 ”la 15 luni închisoare (n.n.: închisoare de “stil” grecesc…- cu tortură “la stroi”…) şi amendă de 500.000 de drahme (cca. 1.400 USD, pentru răspândire de informaţie falsă (potrivit art. 191, al codului penal grec). Adevărata vină? SOTIR BLEŢA a distribuit, în iulie 1995, la un festival aromânesc, o publicaţie a Biroului European pentru Limbi mai Puţin Folosite(EBLUL), al U.E. (Birou în care BLEŢA este “observator”din partea Greciei), publicaţie ce specifică existenţa a 5 limbi minoritare în Grecia: aromâna, arvanita(albaneza), macedo-slava, pomaca(slava macedo-slavilor musulmani) şi turca. În timp ce primarul aromân din Prosotsani (nordul Greciei) a considerat defăimătoare pentru vlahi taxarea limbii lor drept minoritară, deputatul <>, Evghenios Haitidis (s.n. – n.n.: uite cum se căpătuiesc unii, de la naştere, cu nume predestinate…), l-a acuzat de răspândire de informaţii false, cerând urmărirea în justiţie…” No comment!
Finalul art. d-lui Mircea Kadar:”Cea de-a 10-a Curte de Justiţie din Atena a decis că referirea la alte limbi decât greaca, vorbite în Grecia, constituie un delict criminal. (…) Iată că în Grecia, stat N.A.T.O., deci al democraţiei (n.n.: da, n-au încotro de atâta “democraţie”!!! – …de aşa “democraţie” a murit şi sărmanul Socrate…), românii nici măcar n-au voie să declare că există, limba lor fiind considerată un fel de …bâiguială! A venit vremea să ne îndreptăm şira spinării şi să emitem şi noi legitimaţii de român. C-aşa-i în U.E. şi în N.A.T.O.!”
Din nou: “No comment!” – nu-i aşa? Cam ar fi timpul să ne trezim, fie şi pentru că aşa ne tot zice, de zor (şi cam degeaba…), imnul naţional…

***
prof. dr. Adrian Botez

Categorii:literature Etichete:

LESSIE – CÂINE DE PAZĂ


Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: