Arhiva

Archive for 12 martie 2010

O GURĂ DE RAI, GURA APEI ÎN RETEZAT


Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: DEPUNEREA SITUATIILOR FINANCIARE LA ORC


Depunere situaţii financiare anuale – 2009 la Registrul Comerţului
Precizare – Situaţiile financiare anuale pentru anul 2009 se depun numai la oficiile judeţene ale registrului comerţului respectiv oficiul registrului comerţului al Municipiului Bucureşti.
Persoana care depune – conform legii, administratorul sau o persoana împuternicită de acesta; în cazul în care situaţia financiară este depusă de un salariat al unei firme de contabilitate trebuie prezentată şi împuternicirea acordată firmei de contabilitate de către administrator.
Ce se depune
• Cererea de depunere situaţie financiară anuală la R.C. – formular ONRC nr. 11-10-187, completată conform instrucţiunilor de completarea documentului;
• Discheta / suport magnetic cu datele situaţiei financiare realizate cu programele de asistenţă puse la dispoziţie de MFP, şi care va conţine fişierele:
1. pentru situaţiile financiare ale societăţilor comerciale (formele prescurtat şi lung) şi pentru firmele de asigurări şi/sau reasigurări şi pentru brokeri de asigurări, fisierele:
Unitate.txt
Date.txt
SumeControl.txt
2. Pentru bănci, cooperative de credit, societăţi supravegheate de CNVM, societăţi din domeniul pensii private, instituţii financiare nebancare, societăţi din domeniul fonduri de garantare a pensiilor private, fişierele:
Unitate.dbf
Date.dbf
• Situaţia financiară anuală semnată şi ştampilată de persoanele în drept conform legii;
• Documente însoţitoare pentru situaţia financiară anuală, conform legii, după cum urmează:
– conform normelor MFP:
o Note explicative la situaţiile financiare (vezi modele în norme M.F.P. ref. La bilanţul anual), în conformitate cu Normele Europene conform secţiunii 8 din Reglementările contabile conforme cu Directiva IV a Comunităţii Economice Europene;
o Raport administrator / Consiliu de Administraţie / Directorat;
o Raport auditori financiari / Raport comisie de cenzori – dacă este cazul;
o Propunere de distribuire a profitului realizat / acoperire a pierderilor;
o Declaraţie pe proprie răspundere în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea contabilităţii nr.82/1991(model în normele MFP);
– conform Legii 31/1990:
o Proces verbal al adunării generale a asociaţilor/acţionarilor sau asociatului unic referitor la aprobarea bilanţului si a contului de profit si pierdere la 31.12.2009;
o Dovada achitării taxei de registru.
o Dovada achitării taxei de publicare a anunţului la M.O. pentru cifra de afaceri mai mare ca 10 milioane de lei(daca este cazul).
Documentele subliniate trebuie să însoţească obligatoriu situaţia financiară.
Termenul de depunere – în conformitate cu prevederile Legii 31/1990, art. 185, în termen de 15 zile de la data aprobării situaţiei financiare în adunarea generală a asociaţilor / acţionarilor.
Termenul limită – impus de Legea Contabilităţii nr. 82/1991 este de 150 de zile de la încheierea exerciţiului contabil, respectiv 60 de zile pentru declaraţii de inactivitate.
Pentru confirmarea depunerii situaţiei financiare anuale R.C. va elibera o confirmare de primire.

Categorii:literature Etichete:

OAMENI DIN ŢARA HAŢEGULUI – PORTRET PROPUS DE EUGEN EVU


Valori din Ţara Haţegului

SIGISMUND DUMA:
RESURSELE CRUSTALE MONDIALE
EDITURA PRESA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ, 2008

Moto:
Iar ca sentiment un cristal…
Odysseas Elitis

Impetuos şi laborios, profesorul universitar Sigismund Duma, decanul Facultăţii de Ecologie Traian din Deva-Hunedoara, continuă cu acest masiv tratat opera unui cercetător şi a unui filosof practician, cum l-am denumit într-o altă consemnare. Amintind două anterioare opere, „Geo-ecologie” (Editura Dacia -2005 -520 pagini) şi „Resursele şi mediul” (Editura Universitară Bucureşti, 2006, 550 pagini) – Sigismund Duma etalează o inepuizabilă, crescândă, uluitoare, vastă şi vizionară Panoramă a Tezaurului mondial de resurse crustale. Uneori, lectura ne induce parcă o vrajă a „magiei cunoaşterii” modern-sacerdotale, dacă vreţi „alchimistice”, în mod sigur revelatorii şi în dimensiunea cunoaşterii esoterice, dar şi metafizice aduse în spectrul cartezian. Ca operă ştiinţifică, lucrarea se împlineşte implicit epopeic – poematic – rod al unui geniu de plurisemiotician.
A glossa fenomenologic şi a conspecta de o asemenea amploare şi exigenţă, este semnul unei uriaşe şi chiar vizionare – global, ( multidisciplinar) – energii creative, nimbate de patosul unei conştiinţe demne de preţuit şi cunoscut. Cele peste trei decenii de când Sigi mă onorează cu prietenia şi preţuirea sa pentru scrisul meu, mă onorează şi reîntâlnirile mele cu D-sa, îmi redau mereu acel sentiment stimulativ, de „ student” colocvial, care îl ascultă pe Erudit.
Îmi repetă mereu „ tu, Eugene, eşti un om bogat”, prin talentul tău” …Ceea ce gândesc şi eu despre omul şi savantul care este.
Dl profesor este un mare model al omului ce se implică nu doar prin operă şi lucrul la catedră, simpozioane, managemenetul universtar,etc., dar şi prin comportamentul de cetăţean- practician, de om al Cetăţii. Rar am cunoscut o memorie vie – enciclopedică – a istoriei noastre, îndeosebi a Transilvaniei multiseculare. Aş adăuga că descendenţa din familii ale nobleţei autentice, poate oricând să-l aştearnă pe scrisul epic, impregnat de memorialistică, el având şarmul narativ al povestaşului ardelean…

Ca şi în precedentele tomuri, primite şi elogiate în mediile universitare din ţară şi din lume, şi prin cartea cristalelor, acest prodigios om de ştiinţă ne dăruie o extraordinară comoară de cunoaştere a zonelor tulburătoare şi sub imperativul superior al problemelor vitale pentru umanitatea actuală: salvarea resurselor energetice terestre, inestimabile însă şi acestea cândva epuizabile, în sensul cunoaşterii lor estimative şi a valorificării în folosul omenirii. Dealtfel, opera profesorului este accesată şi referenţiată în mediile universitare din întrega lume.

Consideraţiile ştiinţifice ale autorului, paralele celor strict tehnico-economice sunt de virtuozitate şi relevă o mare conştiinţă ecologică românească – corelată splendid şi interconectată generos – clarvizionar, la cea mondială. Domeniul resurselor crustale energetice, al celor minerale, precum şi rocilor utile, pietrelor preţioase este impecabil actualizat, glossat şi comentat din perspectiva unui hiper – lucid om de ştiinţă – dar şi rar comparabil simţitor al vastei problematici abordate sistematic şi coerent. Departe de o atitudine panicard-alarmistă, profesorul Sigismund Duma este în ascendenţă port-drapelul unei idei generice-directoare de înaltă nobleţe şi responsabilitate empatică: cea a Condiţiei Umane vis-a-vis de natură, de ambient, de paradeigma terestră actuală şi imediat viitoare in genere.

Întregul travaliu elaborativ al lui Sigismund Duma este focalizat inclusiv filosofic, cu o specială propensiune spre patosul avocatului culturii şi civilizaţiei într-un cosmos vizionat şi resimţit ca entitate omniprezentă în misterul providenţei, a Inteligenţei ubicue în ecuaţia eco-interconectiunii Viului activ. Cumva profesorul îşi etalează viziunea globală aidoma unui gigantic Cristal cu infinite faţete şi oglindiri mirifice: este clarviziunea minţii incorporate ca principiu ordonator subtil de profunzime – dar şi reflectat în cerul Cunoaşterii şi Existenţei în Acord armonic – simfonic cu regnurile: prin ceea că Omul însuşi este zidit liber şi paradoxal captiv în CRIST-a-LOGOSUL LUMII prin lumina soarelui, dar şi a cugetului: unul deopotrivă sinergetic şi dramatic… energofagic!

Problema – axiologic redefinind – este, conchidem, Mensura: vechiul deziderat / Sentinţă de la Delfi – Meden Agan, nimic fără măsură. In extenso. Evident, translaţia depăşeşte limita esoterică şi face re-ligio (legătura rezonantă) cu echilibrul universal.

Tratatul este precedat de scurte sumare în engleză şi franceză, evident el fiind destinat bibliotecilor universitare cu predilecţie utilitară. Ireproşabil ilustrată, conţinând hărţi ale zăcămintelor şi arealelor de pe tot globul ale uriaşelor resurse crustale, cartea întregeşte o operă ultra – necesară generaţiilor nou – venite, întru conştientizarea şi implicarea activă, performantă, în domeniul acesta vast, care priveşte în fond însăşi supravieţuirea umană şi conştientizarea lumii asupra marilor teme pe care le confruntă în istorie şi în devenirea spirituală a Umanului. Oricare dintre marile depozite culturale din lume merită a se instrumenta cu o atare contribuţie. Îmi permit să exclam- suspinând – la această carte versul lui Odysseas Elytis: „Iar ca sentiment – un cristal”.

Categorii:literature Etichete:

POEME DE CONSTANTIN STANCU


FLOAREA DE SPIN

După răni îi vom cunoaşte pe ostaşi,
le-am arătat cuvântul tăios,
cuvântul ce rezista tuturor armelor,
cuvântul în care au tras cu săgeţi din arcurile lor puternice ca un zâmbet de femeie tânără,
le-am arătat cuvântul apărat de o piatră,
prins în cochilia sa minerală,
atins de floarea de spin,
soldaţii păreau obosiţi,
aveau foc în sângele migrator,
pe umeri lor coborâră porumbei …

METANOIA

Poate chiar acum
Cel Preaînalt
s-a hotărât să recreeze lumea,
de aceea nu mai găsesc în viaţa aceasta o zi din cele şapte obişnuite, îmi pun inima în clepsidră,
sunt atent la strada de unde apar trecătorii,
la vitrina care se năpârleşte fără nume,
un arbore merge pe jos ca un om,
râurile înconjoară cetatea, cu maluri de aur,
privesc la mările lumii,
de acolo va apare o fiinţă inteligentă, dispusă să înveţe modul cum se dau nume lucrurilor,
sau poate se va ivi Iona învăluit de trestii,
privesc şi cerul unde o pasăre atinge cu vârful aripilor fulgerul,

poate chiar acum
Cel Preaînalt
ia ceva din mine şi din vrăjmaşul meu amestecând totul şi
suflă peste noi veşnicia lui albastră
pentru ca ţărâna care suntem să se facă iarăşi om …

Şi nu vedem că apa este pentru mersul pe jos şi râul pentru locul în care se îngroapă fiinţele curgătoare
dintr-o lume în altă lume …

Categorii:literature Etichete:

POEZIA DE DUMINICA


PSALM – VERSURI DE EUGEN DORCESCU

1. Numele Tău, o Doamne, cât e de minunat !
Nu-L poate nici cuprinde, nici absorbi cuvântul.
Cu slava-Ţi deopotrivă cutreieră pământul
Şi slava Ta deasupra de cer s-a ridicat.
2. Neprihănite glasuri Te laudă în cor
Şi fac pe cei potrivnici şi-nverşunaţi să tacă.
Astupi astfel şi gura şi inima opacă
A insului cu suflet viclean, răzbunător.
3. Când bolta o contemplu, eterica-Ţi lucrare,
Nocturnul cer cu aştri de foc împodobit,
4. Îmi zic : Ce este omul, la el de Te-ai gândit ?
Ce-i el, să-l iei în seamă, să-l ai în cercetare ?
5. Aproape ca pe îngeri l-ai pus şi preţuit
Şi-ai înecat în glorii făptura-i pieritoare.
6. L-ai înălţat în cinste, i-ai dat în stăpânire
Tot lucrul mâinii Tale. Sub talpa lui ai pus
7. Şi oile şi boii şi pasărea de sus,
8. Şi fiarele şi peştii zvâcnind ca o sclipire…
9. Numele Tău ! Ce tainic şi ce mirific este
Pe-ntinderea de humă şi-n mările celeste !

Categorii:literature Etichete:

AROMÂNII ( CONTINUARE )


UN TITAN AROMÂN: profesorul, cărturarul şi luptătorul HRISTU CÂNDROVEANU. VEŞTI DESPRE “ASASINATE ÎN MODERNITATE”…
(aromânii, sub politica grecilor contemporani…)(III)

Pentru mine, istoria cunoaşterii tragediei aromânilor se împarte în două epoci, cu totul distincte: înainte de 1997 şi după 1997…
După această dată, am avut nepreţuitulul privilegiu de a lua legătura cu incontestabilul lider cultural, moral şi spiritual al aromânilor din România, domnul profesor, ziarist şi distins om de cultură, erudit – vigurosul şi neîntrecutul patriot Hristu Cândroveanu (autor, împreună cu Kira Iorgoveanu, al primei antologii de poezie cultă aromână – Un veac de poezie aromână , Cartea Româneacă, Buc., 1985, al primei şi singurei ediţii, în româneşte, a epopeii Voshopole, de Nida Boga, Cartea Românească, Buc., 1994, al Caleidoscopului aromân, la care lucrează, neîntrerupt, din 1998, al primei Antologii de poezie străină, tălmăcită în aromână, Ed. Fundaţii Culturale Aromâne “Dimândarea părintească”, Buc., 2003, al re-editării moderne a operelor capitale ale genialului lingvist, istoric şi etnolog Theodor Capidan – în primul rând, a capodoperei Aromânii – Dialectul aromân, Ed. Fundaţiei Culturale Aromâne “Dimândarea părintească”, Buc., 2005 – autor de romane de mare anvergură ideatică, precum Marea Serenităţii, Cartea Românească, 1996, a zeci de cărţi despre spiritul aromânesc, dar şi de popularizare a culturii aromâne, de tipul Carte de vacanţă pentru aromâni, Ed. Fundaţiei Culturale Aromâne “Dimândarea părintească”, Aromânii, ieri şi azi, Scrisul Românesc, Craiova, 1995 etc.etc. etc.) – de la care, prin generoasa şi înalta sa bunăvoinţă, am avut, lunar, informaţii despre aromâni : domnia sa mi-a furnizat, în egală măsură, cărţi şi documente despre aromâni – cât şi ziarele aromâneşti, al căror ctitor şi neobosit redactor este domnia sa: Dimândarea şi Deşteptarea aromânilor – pentru editarea şi supravieţuirea cărora dl Cândroveanu, aidoma unui titan din mitologie, a dus adevărate şi grele războaie (în România şi în străinătate) – războaie pe care (cum altfel, pentru un titan – înfocat, neînduplecat şi autentic patriot?) – le-a câştigat, în cea mai mare parte, până de curând… – nu doar spre onoarea şi folosul aromânilor, ci spălând, oarecum, şi ruşinea şi dezonoarea românilor, nord-dunărenilor inerţi, nedemn uitători de fraţi…
Dar de la domnia sa am aflat şi veştile trădării intereselor aromâneşti, chiar de către aromâni…Cel mai flagrant gest de “necinste sufletească” l-a comis însuşi fostul Ministru al Culturii – dl. Ion Caramitru…(aromân, după naştere…). Când s-a dus cărturarul Hristu (nume predestinate Martiriului/Calvarului, de la Hristos…) la acesta din urmă, pentru a solicita un minim ajutor, pentru supravieţuirea singurelor reviste aromâneşti din România (Dimândarea şi Deşteptarea aromânilor), dl. Ion Caramitru (mi-a mărturisit la telefon, cu infinită mâhnire, marele luptător al cauzei “armâneşti”…) ar fi zis cam aşa: “Pentru oricare revistă din România aş da bani, dar niciodată pentru ale tale…”
Nu erau “ale lui”, ci ale fraţilor aromâni, câţi sunt veniţi, cu inimi deschise, de prin străinătăţi, la “obârşie” (socotesc ei, naivii…), în România… – unde şi-au dat toată puterea spirituală, devenind cărturari de neînlocuit (cf. art. “La ce ni-s buni aromânii?”, de Adrian Botez, în revistele ARP – Epoca, Arhiva Românească şi Neamul Românesc). Dar, peste câteva zile, dl. Hristu Cândroveanu s-a lămurit asupra motivaţiei reale a refuzului ministrului: Ion Caramitru primea “Marele Ordin al Sfântului Ierusalim”… Fusese o condiţie “sine qua non”, pusă de Masonerie, să nu aibă/întreţină contacte cu aromânii, cei care fuseseră prea înverşunaţi patrioţi, apărători de “lege (n.n.:creştin-ortodoxă!) şi de ţară”, în perioada interbelică…
Acum vreo doi ani, revista Dimândarea (Director fondator: Hristu Cândroveanu) apărea cu menţiunea (în sfârşit, meritată, se pare, de Guvernul României): “Mensual de cultură şi literatură aromână, în 12 pagini, editat de Fundaţia Culturală Aromână <>, cu sprijinul Guvernului României – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni”(s.n.). Dar câte zbateri, cât nesomn, câtă energie consumată, din partea ctitorului Hristu Cândroveanu – pentru a se ajunge acolo unde, din start deja (adică, măcar din 1990…), trebuia să fie lucrurile, ca normalitate firească…Dar n-a ţinut minunea decât “trei zile”…
Acum, la începutul verii lui 2007, aflu, tot la telefon, de la titanul rănit şi leul ostenit, de atâta zbucium, HRISTU CÂNDROVEANU – că prigoana “frăţească” iarăşi s-a dezlănţuit: NIMENI DE LA GUVERNUL ROMÂNIEI NU MAI AJUTĂ REVISTELE AROMÂNEŞTI…!!! – nici cu un “firfiric”…Şi ele “mor pe picioare”…
…Şi, tot de la stihialul Moise Aromânesc, profet şi călăuză cultural-spirituală a aromânilor, prin deşertul neînţelegerii/indiferenţei deznădăjduitoare, din partea fraţilor din România (blestemul dihoniei de la Nordul Istrului Sacru…), am aflat şi despre alte mişcări piezişe, ale unor aromâni…Tip Vasile Barba sau Mariana Bara, care, la Simpozionul Comunităţii Aromâne, de la Constanţa, dar şi la un simpozion al minorităţilor, de la Sighişoara, afirmă cum că aromânii nu sunt români, ci ALT popor… – şi că, în consecinţă, “guvernul României să facă bine să le acorde statutul de minoritate etnică!(s.n.) Chiar aici în România!” – cf. Dimândarea, Anul XI, nr. 9(47), septembrie 2004 – art. Împotriva oricărei evidenţe, al d-lui prof. Hristu Cândroveanu. Ce demoni fojgăie prin lumea asta şi ai cui mercenari sunt sus-numiţii?!
…Deşi, în definitiv, istoria ne spune, clar, că a existat faimosul Imperiu româno-bulgar, din secolele XII-XIII, cu capitala la Târnovo, al Asăneştilor – Ioniţă Asan era numit rex valachorum et bulgarorum, de către papa Innocentius al III-lea, contemporan cu el; “şi au mai fost şi alte începuturi – mereu părăsite, de nevoie – mai apropiate de noi: Conferinţa de Pace de la Londra şi cea de la Bucureşti, în urma războaielor balcanice din 1912-1913; ca şi o altă alternativă, din 1917, în timpul primului război mondial, şi cea mai recentă, din 1940, când, sub ocrotirea trupelor italiene, s-a întreprins înfiinţarea unui district naţional aromân, în munţii Pindului.”(Cf. Hristu Cândroveanu, Aromânii – ieri şi azi, Scrisul Românesc, Craiova, 1995, p. 43).
…Cunoscând noi foarte bine procesele de deznaţionalizare, care au loc în toate nou-intratele state în U.E., dar mai ales în cele slugarnice, prin guvernanţi trădători şi populaţie/locuitori, MAJORITARI, nepăsători/iresponsabili… – am putea să-i amintim omului pe care-l respectăm atât de mult, atât de onestului şi frământatului patriot Hristu Cândroveanu, că trădarea mişună peste tot, în România contemporană, nu doar în cele câteva puncte nevralgice aromâneşti: milioane de manuale alternative TENDENŢIOASE, urmărind deznaţionalizarea românilor, comandate şi subvenţionate de U.E., s-au “produs” pe bandă rulantă, cât ai bate din palme – cel mult în câteva luni…Pe când pe cele care să-i înveţe pe “puii de români” identitatea lor cea adevărată, probabil că nu le vor prinde nici măcar nepoţii noştri…Iar cele pentru aromânii din străinătate…Dar mai bine să spunem despre altele…
…Căci problemele aromânilor, în ţările vecine şi “prietene”, sunt mult mai grave…Nici Grecia, nici Albania, nici Bulgaria şi nici Serbia nu oferă, pe pământul ţărilor respective, absolut nicio perspectivă aromânilor: nici de învăţământ în (a)românească, deci nici de existenţă/viaţă, aromânilor – care, să admitem prin absurd, ar absolvi vreo şcoală în (a)românească…
Şi aromânii sunt plini de modestie, nesolicitând aceste lucruri elementare… – stipulate, zice-se, pe undeva, prin Carta U.E…Păcat că nu gândesc cu un bun-simţ – MĂCAR CÂT DE CÂT APROPIAT!!! – membrii U.D.M.R.-ului din România…(AJUNGÂNDU-SE LA OBRĂZNICIA DE A PRETINDE CA LIMBA ROMÂNĂ SĂ DEVINĂ LIMBĂ STRĂINĂ, ÎN ROMÂNIA… – prin încurajare prezidenţială…) – şi Carta U.E. este “mumă” numai pentru unele naţii, iar pentru altele “ciumă” este…Trebuie să spunem că drepturile istorice ale aromânilor din Peninsula Balcanică nu suferă măcar comparaţie, cu drepturile istorice ale maghiarilor, în Europa…
Iată dubla măsură cu care operează “tătucii” noştri vestici, de la U.E. : României i s-a spus clar, de la bun început, că n-are dreptul de a intra în U.E., dacă nu face guvern cu U.D.M.R-ul. – pe când o veche membră N.A.T.O. şi U.E., Grecia (la fel ca Franţa…) nu are nici un fel de probleme de “integrare europeană”(?), deşi refuză recunoaşterea minorităţilor etnice (ba le şi prigoneşte, de-adevăratelea, cu temniţă şi teroare!). Iată cuvântul ziarului central Stohos, din Athena:
“Unde îi veţi întâlni pe aceşti aşa-zişi vlahi, cu limba lor vlăhicească, pe stradă , la târg, la locul lor de muncă, rupeţi-le picioarele, smulgeţi-le limba. Aici este Elada, şi ea este a elenilor. Scopul scuză mijloacele!” – din ziarul Stohos-Athena (cf. România liberă, nr. 2135, vineri 4 aprilie 1997, art. Mai sunt tratate, de Florin Cândroveanu.).
Dar iată ceva şi mai şi, în contemporaneitatea europeano-grecească: în nr. 7(137) al Deşteptării, din iulie 2001, la p. 8, se prezintă, de către Mircea Kadar, cazul strigător la cer al lui SOTIRIS BLETSAS (n.n.: de fapt, SOTIR BLEŢA, un arhitect grec, de origine vlahă!), condamnat la 2 februarie 2001 ”la 15 luni închisoare (n.n.: închisoare de “stil” grecesc…- cu tortură “la stroi”…) şi amendă de 500.000 de drahme (cca. 1.400 USD, pentru răspândire de informaţie falsă (potrivit art. 191, al codului penal grec). Adevărata vină? SOTIR BLEŢA a distribuit, în iulie 1995, la un festival aromânesc, o publicaţie a Biroului European pentru Limbi mai Puţin Folosite(EBLUL), al U.E. (Birou în care BLEŢA este “observator”din partea Greciei), publicaţie ce specifică existenţa a 5 limbi minoritare în Grecia: aromâna, arvanita(albaneza), macedo-slava, pomaca(slava macedo-slavilor musulmani) şi turca. În timp ce primarul aromân din Prosotsani (nordul Greciei) a considerat defăimătoare pentru vlahi taxarea limbii lor drept minoritară, deputatul <>, Evghenios Haitidis (s.n. – n.n.: uite cum se căpătuiesc unii, de la naştere, cu nume predestinate…), l-a acuzat de răspândire de informaţii false, cerând urmărirea în justiţie…” No comment!
Finalul art. d-lui Mircea Kadar:”Cea de-a 10-a Curte de Justiţie din Atena a decis că referirea la alte limbi decât greaca, vorbite în Grecia, constituie un delict criminal. (…) Iată că în Grecia, stat N.A.T.O., deci al democraţiei (n.n.: da, n-au încotro de atâta “democraţie”!!! – …de aşa “democraţie” a murit şi sărmanul Socrate…), românii nici măcar n-au voie să declare că există, limba lor fiind considerată un fel de …bâiguială! A venit vremea să ne îndreptăm şira spinării şi să emitem şi noi legitimaţii de român. C-aşa-i în U.E. şi în N.A.T.O.!”
Din nou: “No comment!” – nu-i aşa? Cam ar fi timpul să ne trezim, fie şi pentru că aşa ne tot zice, de zor (şi cam degeaba…), imnul naţional…

***
prof. dr. Adrian Botez

Categorii:literature Etichete:

LESSIE – CÂINE DE PAZĂ


Categorii:literature Etichete:

REVISTA VATRA VECHE


Vatra veche nr.3 .2010l

Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: IMPOZITUL PE PROFITUL REINVESTIT


• Scutirea de impozit a profitului reinvestit
• Profitul investit în producţia şi/sau achiziţia de echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul obţinerii de venituri impozabile, este scutit de impozit.
• Profitul investit potrivit alin. (1) reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul contabil cumulat de la începutul anului, utilizat în acest scop în anul efectuării investiţiei. Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă.
• Pentru perioada 1 octombrie—31 decembrie 2009, în aplicarea facilităţii se ia în considerare profitul contabil înregistrat începând cu data de 1 octombrie 2009 şi investit în activele menţionate la alin. (1) produse şi/sau achiziţionate după aceeaşi dată.
• Pentru contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozit pe profit trimestrial, în situaţia în care se efectuează investiţii în trimestrele anterioare, din profitul contabil cumulat de la începutul anului se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea.
• În cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 103 care devin plătitori de impozit pe profit în conformitate cu prevederile art. 1071, pentru aplicarea facilităţii se ia în considerare profitul contabil cumulat de la începutul anului investit în activele menţionate la alin. (1), produse şi/sau achiziţionate începând cu trimestrul în care aceştia au devenit plătitori de impozit pe profit. Pentru anul 2009 profitul contabil luat în considerare la aplicarea facilităţii este cel înregistrat după data de 1 octombrie 2009.
• Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz, iar suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit va fi repartizată cu prioritate pentru constituirea rezervelor până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar. În cazul în care la sfârşitul exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează regularizarea profitului investit, iar contribuabilul nu este obligat să repartizeze suma profitului investit pentru constituirea rezervelor.
• Pentru activele prevăzute la alin. (1) care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru lucrările realizate efectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrări, pentru investiţiile puse în funcţiune parţial în anul respectiv.
• Prevederile alin. (1) se aplică pentru activele considerate noi, în sensul că nu au fost anterior utilizate.
• Contribuabilii care beneficiază de prevederile alin. (1) au obligaţia de a păstra în patrimoniu activele respective cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de funcţionare, stabilită potrivit Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe. În cazul nerespectării acestei condiţii, pentru sumele respective se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc majorări de întârziere, de la data aplicării facilităţii, potrivit legii. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi activele transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare în cazul în care societatea beneficiară preia rezerva aferentă profitului scutit, asumându-şi astfel drepturile şi obligaţiile societăţii cedente, precum şi activele înstrăinate în cadrul procedurii de lichidare/faliment, potrivit legii.
• În cazul în care, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1), impozitul pe profit este sub nivelul impozitului minim, contribuabilii sunt obligaţi la plata impozitului minim în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2).
• Contribuabilii care aplică prevederile prezentului articol nu pot beneficia de prevederile art. 261 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.
• Prin excepţie de la prevederile art. 7 alin. (1) pct. 33 şi ale art. 24 alin. (5), valoarea fiscală, respectiv valoarea de intrare a activelor prevăzute la alin. (1) se determină prin scăderea din valoarea de producţie şi/sau de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea prevăzută la alin. (1).
• Prevederile prezentului articol se aplică până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv.

Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: ISBN -UL IN ATENTIA EDITORILOR


TAXA ISBN A FOST ELIMINATĂ

Biblioteca Natioanla a Romaniei informeaza ca prin Ordinul nr. 2080 din 1 martie 2010 al ministrului Culturii a fost eliminat tariful perceput de Banca Nationala a Romaniei pentru acordarea codurilor ISBN.

Categorii:literature Etichete:

BISERICA IN TEXTELE NOULUI TESTAMENT


(Mat 16:18) Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

(Mat 18:17) Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş.

(Act 8:1) Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s’a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s’au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.

(Act 8:3) Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă.

(Act 9:31) Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.

(Act 11:22) Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia.

(Act 11:26) şi, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s’a dat numele de creştini în Antiohia.

(Act 12:1) Cam pe aceeaş vreme, împăratul Irod a pus mînile pe unii din Biserică, pentruca să-i chinuiască;

(Act 12:5) Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

(Act 13:1) În Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cîrmuitorul Irod, şi Saul.

(Act 14:23) Au rînduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s’au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mîna Domnului, în care crezuseră.

(Act 14:27) După venirea lor, au adunat Biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.

(Act 15:3) După ce au fost petrecuţi de Biserică pînă afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

(Act 15:4) Cînd au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de presbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

(Act 15:22) Atunci apostolii şi presbiterii1 şi întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo cîţiva dintre ei, şi să-i trimeată la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.

(Act 15:30) Ei deci, şi-au luat rămas bun dela Biserică, şi s’au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.

(Act 15:41) El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.

(Act 16:5) Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.

(Act 18:22) S’a dat jos din corabie în Cezarea, s’a suit la Ierusalim, şi, dupăce a urat de bine Bisericii, s’a pogorît în Antiohia.

(Act 20:17) Însă din Milet, Pavel a trimes la Efes, şi a chemat pe presbiterii Bisericii.

(Act 20:28) Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v’a pus Duhul Sfînt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a cîştigat-o cu însuş sîngele Său.

(Rom 16:1) Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţă (Sau: slujitoare.) a Bisericii din Chencrea;

(Rom 16:4) cari şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţămesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre Neamuri.

(Rom 16:5) Spuneţi sănătate şi Bisericii care se adună în casa lor. -Spuneţi sănătate lui Epenet, prea iubitul meu, care a fost cel dintîi rod al Asiei pentru Hristos.

(Rom 16:16) Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfîntă. Toate Bisericile lui Hristos vă trimet Sănătate.

(Rom 16:23) Gaiu, gazda mea şi a întregei Biserici, vă trimete sănătate. -Erast, vistiernicul cetăţii, vă trimete sănătate; tot aşa şi fratele Cuart.

(1Co 1:2) către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:

(1Co 4:17) Pentru aceasta v’am trimes pe Timotei, care este copilul meu prea iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.

(1Co 6:4) Deci, cînd aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe cari Biserica nu-i bagă în seamă?

(1Co 7:17) Încolo, fiecare să rămînă în starea în care l-a aşezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile.

(1Co 10:32) Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.

(1Co 11:16) Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n’avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

(1Co 11:22) Ce? N’aveţi case pentruca să mîncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n’au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.

(1Co 12:28) Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.

(1Co 14:4) Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.

(1Co 14:5) Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decît cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tîlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.

(1Co 14:12) Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.

(1Co 14:19) Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.

(1Co 14:23) Deci, dacă s’ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n’ar zice ei că sînteţi nebuni?

(1Co 14:28) Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.

(1Co 14:33) căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.

(1Co 14:35) Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.

(1Co 15:9) Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

(1Co 16:1) Cît priveşte strîngerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rînduit Bisericilor Galatiei.

(1Co 16:19) Bisericile din Asia vă trimet sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimet multă sănătate în Domnul.

(2Co 1:1) Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, şi către toţi sfinţii, cari sînt în toată Ahaia:

(2Co 8:1) Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.

(2Co 8:18) Am trimes cu el şi pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspîndită prin toate Bisericile.

(2Co 8:19) Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvîrşim spre slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră.

(2Co 8:23) Astfel, fie avînd în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru; fie avînd în vedere pe fraţii noştri, cari sînt trimeşii Bisericilor şi fala lui Hristos:

(2Co 8:24) daţi-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră, şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi.

(2Co 11:8) Am despoiat alte Biserici, primind dela ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.

(2Co 11:28) Şi, pe lîngă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.

(2Co 12:13) În adevăr, în ce aţi fost voi puşi mai pe jos decît celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v’am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta!…

(Gal 1:2) şi toţi fraţii cari sînt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:

(Gal 1:13) Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea;

(Gal 1:22) Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, cari sînt în Iudea.

(Eph 1:22) El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,

(Eph 3:10) pentruca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,

(Eph 3:21) a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

(Eph 5:23) căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului.

(Eph 5:24) Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.

(Eph 5:25) Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea,

(Eph 5:27) ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.

(Eph 5:29) Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;

(Eph 5:32) Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică).

(Php 3:6) în ce priveşte rîvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea, pe care o dă Legea, fără prihană.

(Php 4:15) Ştiţi voi înşivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, cînd am plecat din Macedonia, nicio Biserică n’a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi.

(Col 1:18) El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morţi, pentruca în toate lucrurile să aibă întîietatea.

(Col 1:24) Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.

(Col 4:15) Spuneţi sănătate fraţilor din Laodicea, şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui.

(Col 4:16) După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rîndul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea.

(1Th 1:1) Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos.

(1Th 2:14) Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, cari sînt în Hristos Isus, în Iudea; pentrucă şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele, pe cari le-au suferit ele din partea Iudeilor.

(2Th 1:1) Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:

(2Th 1:4) De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile, pe cari le suferiţi.

(1Ti 3:5) Căci dacă cineva nu ştie să-şi cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?

(1Ti 3:15) Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stîlpul şi temelia adevărului.

(1Ti 5:16) Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, şi să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.

(Phm 1:2) către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către Biserica din casa ta:

(Heb 12:23) de Biserica celor întîi născuţi, cari sînt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvîrşiţi,

(Jas 5:14) Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrîni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

(1Pe 5:13) Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimete sănătate. Tot aşa şi Marcu, fiul meu.

(3Jn 1:6) Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într’un chip vrednic de Dumnezeu;

(3Jn 1:9) Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întîietatea între ei, nu vrea să ştie de noi.

(3Jn 1:10) De aceea, cînd voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe cari le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atît; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică.

(Rev 1:4) Ioan, către cele şapte Biserici, cari sînt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, cari stau înaintea scaunului Său de domnie,

(Rev 1:11) care zicea: „Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimete-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.”

(Rev 1:20) Taina celor şapte stele, pe cari le-ai văzut în mîna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sînt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sînt şapte Biserici.

(Rev 2:1) Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

(Rev 2:7) Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănînce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

(Rev 2:8) Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: „Iată ce zice Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat:

(Rev 2:11) Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”

(Rev 2:12) Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:

(Rev 2:17) Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celuice va birui, îi voi da să mănînce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decît acela care-l primeşte.”

(Rev 2:18) Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sînt ca arama aprinsă:

(Rev 2:23) Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că „Eu sînt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.

(Rev 2:29) Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

(Rev 3:1) „Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.

(Rev 3:6) Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

(Rev 3:7) Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfînt, Cel Adevărat, Celce ţine cheia lui David, Celce deschide, şi nimeni nu va închide, Celce închide, şi nimeni nu va deschide:

(Rev 3:13) Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

(Rev 3:14) Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Celce este Amin, Marturul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:

(Rev 3:22) Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

(Rev 22:16) Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.

Categorii:literature Etichete:

CARTEA DE LA URICANI


Cartea de la Uricani

Sever Constantin Răduica, un scriitor care a fost miner in Valea Jiului, ne trimite o carte de vibrant elogiu adus istoriei din spaţiul jeian- momârlănesc, o carte scrisă cu aplomb epic şi vervă, evocatoare a vremurii şi oamenilor ce s-au perindat până azi în spiritul Muntelui aspru şi fascinant…Sever Raduica – modest şi cumpănit, deocumentat şi cu simţul apartenenţei la Marele Suflet al locului, este un scriitor nu doar al Uricanului, ci al literaturii autentice, de care avem nevoie, pe care merită să o împărtăşim.Pe lângă această carte a ” trecutelor vieţi prezente”, el ne dăruie şi cartea de jurnalism, memorialistică şi evocări, ” Sub zodia crăbunelui”- mineriada, scrisă cu aceeaşi abnegaţie a mărturiei şi a lucidităţii, precum şiun volum de versuri al nostalgiei rurale ca simţ ancestral, ” Elegie pentru sat”: poezia sa este simplă, cantabilă, înfiorată de patosul omului răzleţ pe culmi, nu în afara istoriei, ci mai aparte de nimicnicia ei.

( Eugen Evu)

Categorii:literature Etichete:

POEM CONTRA IERNII DE EUGEN EVU


Alba singurătate

În transilvanica iarnă
Alunec pe stradă ca pe
o dublă spadă
Umbra mea invizibilă
Se clatină spre carosabil
O întrupare posibilă

Ameţit semaforul pe roşu
Din spatele ochilor mei
Zburdă sferic ninsoarea
ca iepuri de angora
aritmii şchiopătând
metafore sperioase
obsesive întrebări ale posibilei morţi
la răscruce
le uit instantaneu ca şi cum
între ele se suprimă sponan
un rudiment de instinct încă vital

mai apăsător ca atunci
golul dintre braţele tale
golul de sub aripi retezate
în penumltima glaciaţie

o altă femeie din când în când
temperează inflamata cunoaştere
o tandreţe cu ochii închişi
(murind) să nu refuzi niciodată

Asta îi repeţi şi abjuri
„ îţi mulţumesc că am murit un pic
Împreună”
Ea vine şi pleacă vine şi pleacă
Întotdeauna tot mai departe

Nimeni nu-nlocuieşte pe nimeni
Prin ninsoare viscolit
Ca în interiorul textului
Îmi plimb rădădcinile
smulse pereche
privesc în virtina de sus cum
se destramă îngeriţele oarbe
îmi număr lumile scadente
bună seara poate ne vom mai vedea
iartă-mă poate cândva undeva
dormi în braţele unui demon mai blând
sau trepidezi pe minciuni scânteind
acolo, în barbara condiţie

Mi-am rămas mie însumi
Nici dorinţă nu mă va răzbuna
Nu ne vom răspunde când în sala
De aşteptare
Voi implora „ luaţi-mi cuvintele!
Am trăit viaţa m-a iubit
Am pregătit în amurg frig de aur
Pe spatele nins al cărţilor
Rostogolind amofore şi urme de genuncji
Estetizând excesiv tot ce moare cu
ornamentica unui lutier
un multiplu ecou am sculptat
rememorând pe talazuri
desprinderea
pe muchia spadei încă rabd să exist
plutesc undeva înafara mea
dedublat
în bicolaţia albă
îmi caut telepatic familia
la Ostra, la Londra, la
Carei
Alunec spre seară în alb orb
Pe stradă
Pe dubla spadă
Sunt bătrân şi mai vechi
Decât Luna…
Viscoliţi printre gene îmi
plâng imprundenţi
ghiocei

să dispar după colţ ca visat
şi din toate iubirile nu vor mai fi
nici lumea, niciuna…

eugen evu, 9 Martie 2010

Categorii:literature Etichete:

AROMANII DUPA ADRIAN BOTEZ


SPINOASA PROBLEMĂ A AROMÂNILOR

Aromânii –“fraţi di mumă şi di-un tată”
O ISTORIE… (I)
Nu cred să fie pe lumea asta vreun neam cu o istorie mai sublimă şi mai ingrată – decât Neamul Frate Geamăn de la Sudul Apei Uitării(Dunărea…): AROMÂNII . Cel puţin, Europa nu cunoaşte neam mai eroic şi, totodată , mai ignorat(de însuşi Fratele Geamăn de la Nordul Apei – noi, românii traianici, nordici, îi ignorăm, de mult şi vinovat, pe fraţii noştri gemeni – românii aurelianici, sudici!!!) – decât ramura de sud a trunchiului traco-român.
“Aromânii, armânii sau rumânii, cum îşi zic ei, macedonenii, cuţovlahii şi ţânţarii(adică Fiii Cezarului – sânî=fii, ţar=împărat), cum îi poreclesc grecii şi sârbii, sunt cea mai veche seminţie şi cea mai eugenică, adică mai nobilă, dintre toate câte trăiesc în sudul Dunării. Ei sunt populaţia aborigenă, vrednici urmaşi ai stihiei traco-ilire, peste care s-a altoit demnitatea romană: mister tracic şi pragmatism roman”(cf. Teohar Mihadaş – art. Aromânii şi rolul lor în Balcani).
“Moştenitori direcţi ai vechii civilizaţii trace, aromânii sunt, prin limba şi cultura lor, singurii reprezentanţi, la Sudul Dunării, ai latinităţii balcanice, născută odată cu cucerirea Macedoniei de către Legiunea a V-a romană, în anul 168 î.H.”(cf. Vasile Tega – art. Aromânii: aceşti necunoscuţi).
“Sobri, având instinct de căsnicie şi industrie – românii sunt, în privinţa acestor calităţi, cu mult superiori acelora ce vorbesc greceşte – sunt însă inferiori greco-slavilor în…şiretlicuri. Toţi aceşti ciobani simpli şi de rând au o eminentă aptitudine pentru lucrări în metal. Armele şi armăturile lucrate în aur şi argint, pe care le admirăm la arnăuţi şi palicari (grecotei) au ieşit din atelierele vlahilor”(cf. Mihai Eminescu – art. Românii Peninsulei Balcanice).
Întrebă, azi, pe Calea Victoriei, în plin Bucureşti – şi ai să vezi câţi români au auzit de fraţii “aromâni”. Aşa guvernanţi avem azi – aşa şcoală de conştiinţă şi suflet avem azi. Cum să nu îndrîznească grecii să înfăptuiască, de sute de ani – etnocidul, prin asimilarea forţată (în dispreţul oricăror reglementări legale internaţionale) – al aromânilor? Grecii, “fraţii noştri ortodocşi” – îi numesc pe eroii luptei pentru păstrarea identităţii de neam: “renegaţi ai elenismului”, acuzându-i că “visează la românizarea greco-românilor”. Când n-ai fost niciodată altceva decât român – nu poţi “renega elenismul”. Iar a zice greco-români – “expresia(…) e tot atât de improprie ca şi afirmarea că iedul e fiul zimbrului”(cf. Mihai Eminescu – art. Despre Apostol Margarit).
O, răsfoind scrierile străinilor despre aromâni, ţi se face ruşine că eşti…român din Nord…Căci iată ce ştia evreul Beniamin Tudela, rabin, la 1770, despre valahii-aromâni din Munţii Balcanilor:”Nimeni nu se poate război cu ei, nici un rege nu poate domni asupra lor.”
Cine mai ştie azi, dintre “nepoţii lui Traian” – că strămoşii săi valahi, din sudul Apei Blestemului Uitării (Dunărea…) – între 1187 şi 1373, sub conducerea lui Petru şi Asan şi ai urmaşilor lor, toţi principi valahi din Balcani – nu erau doar nişte bieţi ciobani, nici doar armurieri, negustori etc. – ci au fost RĂZBOINICII NEBIRUIŢI AI RĂSĂRITULUI BALCANIC? I-au snopit în bătaie, pur şi simplu, pe trufaşii împăraţi greci ai Bizanţului, ba şi pe cruciaţii latini, din Apus, nu mai puţin(decât grecii bizantini) infectaţi de păcatul superbiei: “Valahii(…) au coborât din munţii lor sub conducerea celor doi fraţi, s-au unit cu bulgarii şi au făcut prăpăd în imperiu(…). Bulgarii şi valahii au năvălit aici(…) în timpul nopţii şi au făcut un adevărat măcel asupra armatei greceşti. Cantacuzen(n.m.: împăratul!…), cu numai o mână de oameni, abia a putut să se salveze la Constantinopol(…). Au luat săbiile(…) s-au năpustit asupra grecilor (conduşi de însuşi împăratul Isaac Angelos) mai repede decât rostim noi vorba şi i-au ucis pe toţi cei ce luptau(…). Asan îl surprinde (n.m: tot pe “falnicul” Angelos…) într-o trecătoare şi(…) i-a omorât cea mai mare parte din oştire(…). Isaac a căzut prizonier, cea mai mare parte a ostaşilor săi este ucisă(…). Alexis Comnen (n.m.: împăratul Bizanţului!) ceru pace (n.m.: cuţo-vlahilor, vlahilor şchiopi! – “poporului de homosexuali”, cum i-au calomniat, grosolani, grecii, mai târziu…) . Ioniţă puse de se construi o maşină de război în patru laturi(…) şi cu ajutorul ei pătrunse în oraş(n.m.: Varna), după trei zile de asalturi(…). Ioniţă(n.m.: regele vlahilor), care fusese uns şi recunoscut de către Papă, a hotărât să le facă război cruciaţilor (n.m.: cruciaţii puşi pe jaf…, că doar jefuiau doar pe nişte fraţi ortodocşi…) îi lovi pe latini, care fură spulberaţi” etc. (cf. Mihail Kogălniceanu – Vlahii de la sud de Dunăre).
Apoi, au venit turcii “păgâni” – dar nu le-au fost duşmani mai mari românilor din Sud, decât “fraţii greci ortodocşi” – pârâtori la Sublima Poartă – cu grea năpastă asupra cuţovlahilor.
*
Vă va fi greu să răspundeţi la întrebarea cine-i “ortodox” şi cine-i “păgân” – când veţi face lectura privilegiilor acordate aromânilor de către turci, în sec. XVI, printr-un vizir recunoscător faţă de ospitalitatea celnicului (n.n.: stăpân de turme) Sterie Floca ( aromân), din Meţovo :
”Orice persoană de orice religie şi condiţie ar fi, care se va refugia la districtul Meţovo, şi oricare ar fi motivele pentru care s-a refugiat acolo, nu va putea fi niciodată urmărită şi reclamată de nici o autoritate.
Orice musulman care va trece prin districtul Meţovo trebuie să considere acest pământ CA PĂMÂNT SACRU; şi la ieşirea sa din ţinut SĂ SCOATĂ POTCOAVELE DE LA CAI, CA SĂ NU IA DIN ACEASTĂ ŢARĂ NICI CÂT NEGRUL DE SUB UNGHIE (s.n.).”
Se pare că Duhul Sfânt bate pretutindeni – şi pe unde-i este voia – şi i-a ales şi pe aceşti musulmani, din sec. XVI : respectul sacrei ospeţii, determină recunoaşterea ţinutului ospeţiei ca BISERICĂ-AZIL SACRU. Dar pe grecii ortodocşi – ce i-a atins? Să vedem.
Pe 9/22 mai 1905, ca urmare a ULTIMATUMULUI ÎNAINTAT SULTANULUI (sic! – am avut şi astfel de conducători!) de către regele României, Carol I (nemulţumit de rezolvarea problemei drepturilor aromâneşti în Rumelia – conflictul fiind între valiul din Ianina şi greci, pe de o parte – şi aromâni, pe de alta) – s-a dat o iradea (hotărâre), prin care se acordau aromânilor privilegiile cerute şi se anunţa pedepsirea valiului din Ianina. Care a fost reacţia Patriarhiei Greceşti şi a Athenei, în aceste circumstanţe? “Patriarhul grec a protestat (n.n.: evident, împotriva iradelei…). Violenţa criminală a bandelor greceşti a făcut restul” (cf. H.N. Braisford).
Ghiciţi cine conducea bandele de criminali greci? “Episcopii greci din Monastir, Katerino, Grebovo, Drama şi Kozani (…) organizează bande de tâlhari, care pedepsiră crunt pe aromâni, pentru că voiseră să-şi păstreze naţionalitatea, prin mijlocul bisericii şi şcolii” (cf. N.Iorga).
Nu trebuie să fiţi aşa uimiţi – grecii au şi sfinţi bandiţi (sic!) : “Sfântul” Cosma (“el – Cosma – cutează a arunca anatema pe toţi acei români care vor mai vorbi limba română (…) Cosma spunea că Dumnezeu foloseşte aromâna numai când vorbeşte cu diavolul” (cf. Weigand, 1895, V, 146). “<> faptă a lui Cosma a fost recompensată cu sanctificarea(!!!): “proclamară (n.n.: clerul grec, cu Patriarhia Grecească în frunte…) pe Cosma sfânt – şi îi adunară moaştele” (cf. Dimitrie Bolintineanu – Călătorii). <> Satanei.
Tot Patriarhia Grecească a instigat şi susţinut pe mercenarii albanezi ai lui Ali Paşa Tepelin din Ianina – să spulbere Moscopole, la 1788 – Moscopole – Cetatea de Vis a aromânilor, râvnită şi invidiată de greci (şi de alţi vecini…), pentru frumuseţile şi bogăţiile ei, unice în Estul Europei: avea Academie, Stampă (Tipografie), strălucite biserici ale lui Hristos, şcoli în limba valahă… O, limba de foc a Sfântului Duh Românesc – care-i arde pe duşmanii noştri…Limba asta trebuie nimicită, stinsă! “Ucide!!! Stinge limba în gâtlejul valah!!!” – asta a fost, sute de ani, singurul consemn şi singura parolă a “ortodocşilor” greci. Căci, ori că au înfipt ei, direct, sabia în aromân şi făclia în casa aromânului – ori au interpus, între ei şi crimă, mâna năimiţilor albanezi musulmani ( e proverbială sărăcia – deci potenţialul de corupţie – a albanezilor) – cazul demn de tragedie antică, de la cantonul Aspropotamos: “La schitul Veterniste să curmă cantonul Aspropotamos, lângă podul făcut de romani, Coracos, şi unde sulioţii fuseră ucişi de albanezii musulmani, în luna lui ghenarie 1813. Femeile lor, în număr de 200, văzând pe soţii lor ucişi, se aruncară cu pruncii în braţe în râul Ahelonus, unde se înecară. Această faptă fuse drama cea mai tristă şi mai mare a acestui secol” (cf. Dimitrie Bolintineanu – Călătorii).
E ceva schimbat, azi, în raporturile dintr greci şi “cuţo-vlahii” din Grecia şi Macedonia? A mai îndrăznit vreun “vodă”, din Nordul Apei Uitării – Istrul-Dunăre – să dea ultimatum cuiva ce-i supăra pe fraţii noştri din Sudul Apei Blestemate şi Sacre a Istrului? Iată ce spune francezul Michel de Vantelière, în Du Marché Commun à l’Europe, 1969 (n.n.: în România era regim comunist): “O minoritate românească în Grecia este supusă încă unui regim de lichidare spirituală, tot atât de sistematic ca în secolele trecute – şi românii din Grecia nu au dreptul să asculte slujba în propria lor limbă, în bisericile lor.”
În 1997, sub “democraţia capitalistă” din România, cotidianul Stohos, din Athena, îi sfătuieşte pe “palicari” (n.n.: voinicii-vitejii greci…), cu privire la comportamentul lor faţă de valahi: “Unde îi veţi întâlni pe aceşti aşa-zişi vlahi, cu limba lor vlăhicească, pe stradă, la târg , la locul de muncă – rupeţi-le picioarele, smulgeţi-le limba. Aici este Elada-Grecia, şi ea este a elenilor-grecilor. Scopul scuză mijloacele!”(cf. România liberă, nr. 2135, vineri 4 aprilie 1997 – art. din p. 2: Mai sunt tratate, de Florin Cândroveanu).
“Astăzi îi învăluie (n.n.: pe aromâni), tot mai stăruitor, amurgul, spre întunecarea totală, iar sufletul lor mărinimos îngână abia, ca un cântec de lebădă”(cf. T. Mihadaş).
Şi iată ce declară un apărător înfocat al drepturilor neamului lui, ramura din Sudul Apei Uitării-Istru: “Suntem în posesia altor elemente recente de genocid cultural, la care este supusă populaţia aromână din Grecia. Asociaţia ARMÂNAMEA întocmeşte toate datele privitoare la un protest internaţional, în legătură cu soarta aromânilor din Balcani. La 92 de ani de la prima recunoaştere imperială a naţiunii aromâne ca etnie distinctă în Peninsula Balcanică. Armânamea trăieşte. Armânamea va trăi. ARMÂNLU NU CHIARI!” (cf. V. Tega – Iradeaua imperială – Magna Carta Libertatum a Aromânilor, 1999).
Aşa să fie – Amin, Amin, Doamne din Ceruri!

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat: