Arhiva

Archive for 28 ianuarie 2010

MILIARDARI SARACI …MADE FANE GHEORGIU …

28 ianuarie 2010 Un comentariu

PAMFLET CU MILIARDARI DE SĂRACI

Am într-ascultat, – dacă pot spuner, deoarece mai nou ba ascultăm dar n u auzim, ba auzim, dar nu ascultăm,- un intermezzo între miliardarii români Dinu Patriciu şi Ion Ţiriac, provocaţi, mediatic zicând, de longevivul mediator Mihai Tatulici, cândva la „mişcarea SLASTistă”- scânteistă a lui Ion Cristoiu, din c are a vlăstărit una din direcţiile postmodernismului optzecist…
Stingher în felul său, dl Patriciu nu a prea apucat a zice câte ceva, că Tatulici l-a întrerupt cu un tonus foarte vivace, cam activistic reminiscent utecist, comentând cu exces teoretizant depsre tipologii şi alte alea, iar Patriciu, care îmi e simpatic prin aceea că a creat o Fundaţie cu ţintă culturală, în mod reuşit, benefici foarte pentru amărâta noastră democraţie sălbatică;
apoi i-a venit rândul dlui Ţiriac. Simpatic şi dlui, ne-a spus că nemţii sunt aşa, iar americanii altfel, pe câtă vreme noi românii” n-am avut niciodată nimic, am avut un regat acolo, dar suntem săraci lipiţi şi cam aşa va fi, deoarece ….
Ţiriac a mai spus că sunt două ramuri : oameni cu bani şi oameni de afaceri. Că a avut noroc în regimul ceauşist, deoarece pleca unde voia în lume, cu tenisul .Ştiam. Era dinamo la cârma Cârmaciului, iar dacă sportivii aduceau faimă şi valută, sau mai dădeau scârbiţi cu pixul ce şi cum şi cu cine au stat de vorbă dincolo, mai aducând câte ceva şi pentru cine trebuia ( securitate, partid, club) – era ok tovarăţi. Cândva, Nadia Comăneci mi-a povestit câte ceva, ca şi conjudeţeanul Drăgan Munteanu, pe când era membru solist al unui ansamblu al Ministerului de Interne. Ţiriac a fost un big- antrenor şi mai ales un investitor psihologic, opera sa principală fiind Ilie Năstase. „Noi, românii, nu suntem nici nemţi, nici americani”, aşadar nu vom avea cam nimic, niciodată, sărmani şi pârliţi prin stigmă. Dsa, miliardarul, are, desigur, deoarece a stat la nemţi şi a dobândit, apoi a investit şi acum e nomber one. Puterea banului e cu un cap peste cea politică. De aceea, politicianismul actual – scăpat de pe lanţ- se suprapune cu banul. Puterea o dă banul, ceea ce subzice şi valoarea ?
Ţiriac, cu mustaţă pe oală şi şarm voivodal, nu va risca tocmai în ţara lui să fie nici neamţ, nici american, dar nici …român. Ceva îl adună însă cu politicienii, anume pasiunea pentru vânat. O circumstanţă atenuantă ar fi că preferă mistreţii, poate şi urşii carpatini, care, vai, s-au dedulcit la gunoaie. Dar mistreţii fostelor domenii regale, sau ale codrilor cu ecouri de corn bizantin, nu stârnesc mil.a nimănui, mai cu seamă că pradă holdele şi pârloagele sau,. Cum am văzut la pădureni, ară mormintele în căutarea dulcilor rădăcini.
Dl Ţiriac este un bussinesman, nu un bişniţar, cum manelismul exotic de anţărţ, definea pe măruntul speculant cu sacoşă de la talcioc…Cu toată criza asta care netezeşte istoria mai barbar decât eroziuna mormintele, un fior – transcedental- de consolare tot te cuprinde : avem măcar, noi, românii sărăntoci şi fraieri, câteva sute de miliardari, voila ! Slavă naţiunii care i-a produs! Dorin Tudoran scria undeva după 1989 :
Mă tem că, în decembrie 1989, românii au ieşit din casă revoltaţi, au ajuns în stradă revoluţionari şi au intrat în istorie fraieri”. În germană, fraier înseamnă „v logodnic”, drept zice Ţiriac, noi nu suntem nemţi.
( Colaterla: ar fi de căutat in DEX-ul nou termeni ca mancurtizarea, ciocoismul, parvetinismul, criptocomunismul, ş.a.) La bcnul ăla tele-evocat, cu „ capra vecinului”, ar fi de indexat celălalt, tot cu capra, în care doi români (?) mulgeau alternativ capra, unul o zi, celălalt altă zi…Intr-o seară, fratele de insulă vine fără capră. Intrebat, răspunde simplu şi de moment sătul : care capră ?
Dragă Dorin Turodran, biensejour în America, îşi mulţumesc pentru excelentul referat ce mi l-ai făcut la „ Cartea Românească” prin anii 1986, la romanul meu ( tot ( de sertar : „ Roşu putred”…Ţin ca pe o comoară câteva cărţi ale tale de când erai în ţară, ca şi recenta „ Kaikistocraţia”, pe care ai edita-o peste Prut. Aici îs tot EI pe cai şi geaba ne amărâm scriind căţri, vorbidn vorbe…Nu fraier sunt românii, ci aş zice fraieriţi, ceea ce schimbă problemul. Chestiunea e că nu toţi merită jalea, dar aşa e în lume: toţi plătesc pentru doar unii, asta e dinamica ( dinamovistică) a istoriei pe acilea! D-aia, cu mici diferenţe pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, cu dixit Caragiale, românii nu îs nici nemţi, nici americani, iar miliardarii „ noştri” sunt altcineva decât „ ai lor”. Păcatele mele, că m-a contiminat teoretismul tatulician, ptiu ! Ţiriac l-a creat pe Năstase fiind un genial psiholog: a exploatat în el, comportamental, şmecherismul şi noncoformismului versus rigiditatea şi ţănţoşeala din arena de tenis; iar Năstase a ajuns şi el un miliardar, ceva mai mic, ceva mai „ mâncător de money”, cum zicea în emisiune. Îşi trăieşte traiul. Ciudat este că atât Maestrul, cât şi Ucenicul d’antan, au candidat la prezidenţiale. Dar s-au dezmeticit iute: au înţeles că cine a avut bani şi în ceauşism, via platnicii fanaţi la idoli, ( asta face şi Becali et alţii), avea să îi pună pe cuiburi sub cloştele fraierimii române, ( în paradigma găinii de balcon… pauşalică) abia după 1989 vor avea şi mai mulţi, căcălău, şi ca atare ei sunt mai tari decât politicienii, deşi parcă aici se coace ceva….
Tatulici teoretizează, analizează, face show-uri, reeting, succes, valutează adică, şi chiar dacă uneori e penibil de tot, cum starea ţăranilor duopă inundaţii, ori cu stana cu sutană de la Tanacu, ori rotonde cu orgă de lumini şi dialoguri electorale, dl Tatulici are şcoală. Academia politică ziaristică Ştefan Gheorghiu a clădit ( sic), oameni de nădejde, care, uite, stau la taifas cu ditamai miliardarii şi liderii ţării, are acel ceva care răzbate, care e un instinct special, ceva greu de definit ….Cultură de almanah şi flăcărist păunescian, ( cu tătucul Niculae Stoian), dintre cei trei, culmea, gândul mi-a rămas nu al fericiţii miliardari, ci la chelia lui care imită chelia lui Coandă. Şi îmi zic uimit: domne, chiar şi cheliile se imită, cum altădată perucile, avantajul fiind că ele nu mai fac păduchi, dar pureci uite că fac !

Eugen Evu

Categorii:literature

COMOARA INGROPATA DE EUGEN EVU


D-ale lui Ivan botezătorul
sau despre comoara îngropată nu de tot ?

globalization cu ighemonikon

Cvasifrecvenţa toponimelor şi onomasticii de orginie slavică, în mare parte din teritoriul ţării noastre, este arhi cunoscut în cercetarea lingvistică. Rolul bisericii ortodoxe, încă din sec. 6-7, este deasemeni cunoscut ca principală instituţie. Kernback demonstrează indubitabil cum creştinarea poporului român a fost dublă: prima prin temporara ocupaţie romană, ( şi indiferent cât anume din teriotoriul Daciei Felix a fost ocupată, principalul argument al Latinităţii limbii pe care o numim Materne ( ci nu…paterne), este unul axiomatic: dincoace de ce a rezultat Istoria, aproximativ 30 de milioane de numiţi români, din România actuală şi de peste tot în lume, vorbesc, scriu, comunică( prin ) limba română, o limbă neo- latină !
Am stârnit o „ stupefacţie” în revista prietenă ( minus patibularul Al Muşina!) Vatra din Tg Mureş, când am consemnat – ca şi în Provincia Corvina, bizareria – un hiatus al duplicităţi dintre „ cum scrii” şi „ cum gândeşti- vorbeşti !)- vis—a vis de prezenţa iconeriei şi inscripţiilor chirilice sau greceşti, pe pereţii lăcaţşelor de cult ortodoxe. Citiţi Istoria bisercii române , de I. Ploscariu, ori numeroasele mărturii ale unor Iorga, V. Kernback, şi ajunge.
A doua creştinare a continuat istoric, secular, şi ea vine pe filiera slavofilă, oricât de nuanţat am privi, şi desigur, fără resentimente oarbe, sau de natură şovină!
Scrierea în caractere slavo- greceşti, parietală şi în ceasloave, cărţi de practică ortodoxă, îl obligă pe român să o privească pe aceasta aşa cum priveşte icoanele, însă el gândeşte şi scrie româneşte, neo- latin. Este cumva un Hiatus psihic care aminteşte de povestea acelor secole când preoţii ortodoxizaţi din România, erau ameninţaţi de stăpânire că „ li se taie limba”…. Ploscariu descrie cum această măsură drăcească ( sic, n), îl oprima psihic pe român, prin chiar preoţimea sa. Termenul din popor este ( şi azi) „ boscorodire”; aceasta era impresia auditivă la slujbele ţinute de popi, care deseori nici nu înţelegeau ce anume citesc şi psalmodiază…
Principalul factro care a implementat sistematic prin veac – ortodoxia- este al acelei biserici şi din acele vremi, straniu fenomen ce continuă şi azi, resuscitat din arealul politicizant, din considerente oricum străine Credinţei creştine, deşi o exacerbează curat- …fundamentalist, cum vedem mai ales după 1989…Războiul dintre biserici, în eşuata problemă a ecumenismului, a inflamat un întreg popor şi pe acest teren nu e de mirare că s-au reactivat şi direcţii idem- creştine, neoprotestante, sau chiar aşa-zis sectante. Saducheismul „ clasic” al „ bosco-rodirii” ( bolborosirii canonice pravoslavnice sau bogomilo- chirilice…) – a fost la vârf sub stalinism, determinând prin duplicitarismul unor capi ai bisericii ortodoxe- cunoscut istoric – un colaboraţionism extra- creştin, în esenţă, al populaţiei şi păstărilor ei majoritari, de tip activistic- dacă nu securistic.
Nu sunt rusofob, dar nici filorus nu pot fi, nuanţat sau frontal. Ceea ce e în religie, e şi în istorie. Poate că un resentiment îmi e de drept, deoarece fiind născut la 1944, am fost în generaţiile cărora li se reda cu sila limba rusă, în vreme ce limba latină- mamă a fost eliminată. Boscorodirea …rodea în sărmana cunoaştere autohtonă, invadată de o cultură şi civilizaţie ( sic), deloc vibrantă la sufletul românesc, al originii- daco-latine.
Formidabilul monument unic în lume– biserica din satul Densuş, Haţeg, este construită din pietre – unele scrise latineşte !- pe fundamentul unui lăcaş de cult roman, nu departe de Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia.
Un „ sincretism” vizibil şi în numeroase cimitire- progadii, bunăoară Ostrov, Zeicani, Clopotiva, Strei Sângeorgiu, Strei ….
Revenind la subiect, am scris undeva că pentru sufletul meu de copil, în anii 55, rusa predată de dascălii „ tovarăşi”„ strămutaţi” diabolic de Stalin şi în Hunedoara care devenise un Cap de Pod al Sovieticilor,- vezi stilul Gării cu steaua kremlineză pe vârf şi stupefiantele fresce din interior, efectuate pe banii sindicatelor de aici, de către pictori ruşi şi din „ republica sovietică Maldova”(!) , Restaurantul Corvinul, parte din cartierul O.M. – leit cu stilul arhitectonic din …Siberia , sau Casa de cultură ( zidită la 1957), etc (!) – ca şi laminoarele rusului- evreu Blooming, precum şi legătura industrială a metalurgiei hunedorene cu Krivoi Rog-ul ucrainean … acea limbă rusă cu sila, a fost un viol psihic! Memoria agresată iremediabil conţine halucinate pasaje de „ învăţătură” leninistă, de savanţi şi genii sovietice, de stihuri ale „ stihariilor „ staliniste. Aşa cum azi engleza sau franceza sunt considerate în învăţământul românesc ca limbi surori, aşa au forţat ruşii stalinişti atunci sovietizarea noastră!
Jdanovism, paukerism, şolohovism, cartea rusă, ARLUS, filmele, teatrul, şi- bineînţeles…biserica ortodoxă. Imperialismul are aceleaşi mijloace, cu variabile în istoria care e mereu opresivă funcţie de ocupant: în cazul pan-slavismului îndurat de români, ocuăpaţia a fost o vreme directă ( până în 1965), apoi a reluat strategia seculară: prin substituire, prin disimulare, prin agenturile de toate tipurile, văzute sau nevăzute.
Tătucul, aşa era adorat Stalin: am parcurs recent o arhivă a ziarului al „ organului” popular- stalinist „ Uzina noastră” şi m-a cutremurat. Ceea ce se petrecea în Hunedoara era un act terorist de mari proporţii- indus de Moscova via Chişinău- Suceava- Valea Jiului, iar fantomaticul „ tren al foamei” aducea valuri- valuri de refugiaţi moldoveni care s-au asimilat aici, la rându-le traumatizaţi de „ istorie” , prin „ fratele de la Răsărit”. Sau cum scria prietenul Cezar Ivănescu, „ de „ Tatăl meu, Rusia”…
Peiorativ zicând, sintagma ivănesciană conţine un paradox al …paternităţii unui …feminin, „ mama Rusia”, mama şi tata „ boboarelor” ocupate cu pretenţie de „ eliberator”.
Sigur că bisericile greco- catolice din întreaga Transilvanie, majoritare cândva, au suportat opresiile şi distrugerea, ajutate de „ factorii” numişi de unii „ cozi de topor”.
De citit studiile unor lingvişti ca I.I.Russu, Iordan Chimet ş.a. care relevă aceste probleme la palierul semanticii şi dexurilor ce s-au succedat, funcţie de „ istoria reglabilă” a limbii române. E un fenomen real, istoric, în sensul impunităţilor ce le aduce ea, funcţie de …învingătorul efemer, dar cu efecte devastatoare, de fapt dez- naţionalizante pe termen lung.
În arealul hunedorean, bunăoară Valea Mureşului, sau Ţinutul pădurenilor, tpoposul însuşi al munţilor este unul ruso- ucraineano- rutean. Rutenii din Ucraina şi Bucovina răpită, sunt a doua populaţie după ucrainieni, vezi Wikipedia. Vicisitudinile acelei istorii au lovit crunt şi în mare parte din Basarabia, dar şi Molodva „ de dincoace”. Vezi accentul vorbirii ROMÂNEŞTI ( neo- latine), ale moldovenilor de azi, dar şi cultul numeroşilor sfinţi şi moaşte originari …din fostele soviete. „ Dulcea limbă moldovinească” are acea muzicalitate inconfundabilă a rusei, în folclor, până la …Marina Voica…Ce va să zică poetul basaranean Mateevici, cum „ limba noastră-i o comoară, în adâncuri, în adâncuri ÎNGROPATĂ”?
Aşadar în adâncurile ancestrale ale memoriei românilor.
Fără echivoc: Poiana Ruscăi ( Poliana …), rusălcile eposului sincretizate ortodoxesc în rusaliile, vecernii, slove, ceasloave, pravili, Sărbători ca nedeia ( nedelia- duminica), cernauţi şi Cerna, stih şi catastih, şi copleşitor altele, sunt slavonise, sunt alogene, sunt implanturi seculare.
Ce să mai vorbim despre „ uitatul „ Imperiu asănesc, de Ioniţă şi altele!
Fondul lexical este un depozit uriaş, aidoma unei delte aluvionar, o „ melasă” cum dureros definea un Robert Ştauffer civilizaţia de la Dunăre. Acest „ rogvaiv” desigur poate –şi este- exotic, holistic privind, suntem într-un Sistem semantic de care pot beneficia creatorii culturii scrise. Adaos al maghiarismelor, turcismelor, germanismelor, grecismelor, evreismelor, ţigănsimelor ş.c.l. sau ale dihotomicelor neolatineşti- latinisme ( decăzute secular din prioritatea originară de BUTUC al viei altoite cândva de latini pe sol dacic! ) franţuzisme, englezisme. Ce eclectism într-un stat ce se proclamă unitar! „ Patria mea este limba română”, prelua Nihita Stănescu de la un scriitor francez. Patria ne este cea a g’ndului şi scrisului, într-adevăr. Minoritarii rămaşi din imperii, cum băltuţele după retragerea marilor ape, o ştiu şi aşa fiinţează şi stagnează conservator, în condiţia unei „ unităţi” vitale pentru ele. Apropos istorie, balanţele oscilează, analiştii prezumă soporul unor populaţii minoritare, versus diminuarea drastică a celei majoritare. Conceptul de globalizare este de fapt în România restrânsă, unul operant de secole, dacă nu de aproape două milenii! Altcumva, bunăoară, Elveţia şi de o vreme Germania, Franţa, etc – adică naţiunile cert MULTICULTURALE.
În pădurea limbii române s-au aclimatizat slavicii, bulgarii, iar în anumite zone ….fanariotismul cel şi mai …eclectic. Globalization cu ighemonikon…
Numele românesc neo- latin al lui Dumnde(d)zău, vine de la Domine Deus, Domnul ( suprem) al zeilor. Nicidecum de la bograprostismul Boje…Dai boje…Poate bejenia ?
Aici şezum şi geaba ne plângem…Krakadilul, simbolul umoristic al slavilor, are fălci. O fosilă care răzbate ( a răzbi, de la războire,.. slavonism),- pe seama vietăţilor vulnerabile ca adaptare” …
Între limbajele iconice parietale şi „ templul interior al Fiinţei româneşti”, persistă ceva ce iscă în subcortical duplicitatea, sau „ una zici şi scrii, alta eşti şi gândeşti, visezi şi mori.

Un pasaggio: legiunea Gemina a ocupantului- civilizator roman, bunăoară, era de componenţă israelită ! O locuţiune latină spune: „ Ubi patria, ibi bene”…Oare milioanele de români emigranţi în cumpenele istoriei – de fapt barbară ca spirit şi în comportament,- în alte spaţii, nu sub această amară deviză funcţionează

Viu mă doare limba mea română! Pe internet fara diacritice…
Ave moritori, cântecul poetului român vă salută !
Eugen EVU, Densuş, Haţeg, 2009

Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: CREANTELE OPERATORILOR ECONOMICI IN VREMURI DE CRIZA


SOMATIA DE PLATA IN COMERCIAL  – O PROCEDURA URGENTA LA INDEMANA CREDITORILOR

Ordonanta de urgenta  nr. 119/2007 are in vedere creantele certe, lichide si exigibile, cu exceptia creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa si contractele incheiate intre comercianti si consumatori.

Actul normativ se aplica doar raporturilor intre comercianti, precum si intre acestia si autoritatile publice.

Ordonanta stabileste conditii mai stricte, favorabile creditorului, in materia curgerii dobanzii, in cazul contractelor incheiate intre comercianti si o autoritate contractanta (este stabilita data de la care curge dobanda, sunt interzise clauzele contractuale prin care se stabilesc termene diferite de la care incepe sa curga dobanda; este stipulat faptul ca dobanda se cuvine creditorului, fara punere in intarziere, orice clauza contrara fiind lovita de nulitate).

Astfel, in cazul dobanzii aplicabile obligatiilor de plata rezultate din contractele comerciale se aplica urmatoarele prevederi:

Creanta constand in plata pretului produce dobanzi dupa cum urmeaza:
– in cazul contractelor incheiate intre comercianti, potrivit art. 43 din Codul comercial;
– in cazul contractelor incheiate intre comercianti si o autoritate contractanta, fara a fi necesara punerea in intarziere a debitorului:
– daca in contract a fost fixat un termen de plata, din ziua urmatoare acestui termen;
– daca data sau termenul de plata nu este fixat in contract:
– dupa 30 de zile de la data primirii de catre debitor a facturii sau a oricarei alte asemenea solicitari de plata;
– daca data primirii facturii sau a unei solicitari echivalente de plata este incerta, dupa 30 de zile de la receptia marfurilor sau prestarea serviciilor;
– daca solicitarea de plata a fost comunicata inainte de a primi marfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea marfurilor sau prestarea serviciilor;
– daca legea sau contractul stabileste o procedura de acceptare sau de verificare, permitand certificarea conformitatii marfurilor si serviciilor, iar debitorul a primit factura sau solicitarea de plata la data verificarii sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la aceasta data.
De asemenea, creditorul poate sa pretinda daune interese suplimentare pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutarii la timp a obligatiilor de catre debitor.

Partile sunt libere sa stabileasca rata dobanzii pentru intarzierea in plata pretului. In cazul in care rata dobanzii nu este stabilita prin contract, se va aplica rata dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei. Rata de referinta in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului se aplica in urmatoarele sase luni.

Proba admisibila va fi doar proba cu inscrisuri, declaratiile si explicatiile partilor date judecatorului. Nedepunerea intampinarii va avea ca efect decaderea din dreptul de a mai depune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica. De asemenea, nedepunerea intampinarii va conduce la decaderea din dreptul de a contesta creanta si va putea fi calificata de instanta ca recunoastere a pretentiilor creditorului.
In cazul in care, urmare a verificarii cererii pe baza inscrisurilor depuse, a declaratiilor partilor, precum si a celorlalte probe administrate, constata ca cererea este intemeiata, instanta emite o ordonanta de plata, in care se precizeaza suma si termenul de plata. Termenul de plata nu va fi mai mic de 10 zile si nici nu va depasi 30 de zile de la data comunicarii ordonantei.

Judecatorul nu va putea stabili alt termen de plata, decat daca partile se inteleg in acest sens.
Impotriva ordonantei de plata, debitorul poate formula cerere in anulare. Cererea in anulare nu suspenda executarea. Suspendarea va putea fi, insa, incuviintata, la cererea debitorului, numai cu dare de cautiune, al carei cuantum va fi fixat de instanta.
Daca instanta investita admite cererea in anulare, aceasta va anula ordonanta, pronuntand o hotarare irevocabila.  

Hotararea prin care a fost respinsa cererea in anulare este irevocabila.

Hotararea prin care se constata intelegerea asupra platii intervenita intre parti sau ordonanta de plata devenita irevocabila constituie titlu executoriu, fara sa fie investita cu formula executorie.

Contestatia la executare nu va putea purta decat asupra unor neregularitati privind procedura de executare.

Procedura judiciara nu poate depasi 90 de zile de la data introducerii cererii.

Procedura este si mai putin costisitoare, dat fiind ca cererea pentru emiterea ordonantei de plata se timbreaza cu o taxa de timbru judiciar fixa de 39 lei si timbru judiciar de 0,3 lei, in prezent.

Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: MICROINTREPRINDERILE – IMPOZIT PE PROFIT


MICROINTREPRINDERILE IN ANUL 2010 – IMPOZIT PE PROFIT

Ministerul Finanţeloor Publice a dat publicităţii un comunicat referitor la impozitarea activităţii microîntreprinderilor în anul 2010: ”În conformitate cu prevederile art. 107 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sistemul de impozitare pentru microîntreprinderi, a avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv pâna la data de 31 decembrie 2009, prin modul de reglementare a cotelor de impozitare numai pentru anii 2007-2009.
Astfel, pe cale de consecintă, începând cu 1 ianuarie 2010, prevederile Titlului IV ˝Impozit pe veniturile microîntreprinderilor˝, normele metodologice de aplicare corespunzătoare, precum şi alte prevederi incidente acestui sistem, nu mai produc efecte juridice.
Prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2010, microîntreprinderile care pâna la data de 31 decembrie 2009 au aplicat prevederile Titlului IV din Codul fiscal, vor intra în categoria contribuabililor plătitori de impozit pe profit, potrivit Titlului II ˝Impozitul pe profit˝ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.”

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat: