Prima pagină > Uncategorized > DESPRE SCRISORILE LUI EMINESCU – FRAGMENT DIN CARTEA LUI ADRIAN BOTEZ ” SPIRIT ŞI LOGOS „

DESPRE SCRISORILE LUI EMINESCU – FRAGMENT DIN CARTEA LUI ADRIAN BOTEZ ” SPIRIT ŞI LOGOS „


e. SCRISORILE
Prin însăşi titulatura lor (Scrisoarea + numărul-cifra romană), extrem de impersonală şi de neinclus într-un şir semantizat (deci, neintroducând ideea de devenire, de evoluţie, dinspre ceva mai puţin sctructurat, neîmplinit, spre o eventuală împlinire), Scrisorile sunt feţe ale aceleiaşi forţe spirituale. Se aseamănă cu Vishnu, cel cu cinci (sau zece) înfăţişări-întruchipări (ca variante ale aceleiaşi esenţe divine: se modifică doar funcţionalitatea în lumea aparenţelor).
Din întreaga poezie eminesciană, Scrisorile sunt cele mai mari (mai întinse ca front de acţiune – conştientizare, în Logos, a Spiritului) şi aproape singurele poezii (antume, cel puţin) de confruntare cu fenomenalitatea. Sunt constatări ale paradoxului irealităţii Spiritului, în raport cu haosul, proliferat ca/în lume, ca amprentări active ale Spiritului (devenit, funcţional, cu Logos expresiv).
Problema esenţială nu este a atacului asupra a ceva: constanta definitorie a Scrisorilor este constatarea irelevanţei Spiritului în faţa proliferării propriilor amprentări (Logos) asupra haosului. Problema (morală, subsidiar) a aparentei victorii a Satanei asupra Demiurgului. De fiecare dată, se constată că forţa spirituală nu a realizat activarea nucleului Cain (forţa de autodistrugere a fenomenalităţii) – şi s-a ajuns la o lume care a scăpat de frâul Spiritului şi trebuie readusă în frâul Spiritului:
I. Geniul (“tot ce ai gândit, lumina ce în lume-ai revărsat-o”) este întunecat, înnămolit în “colcăiala” formelor meschine, de-spiritualizate (se produce o inflaţie de gesturi, care neagă Ritualul cosmic şi încearcă să oculteze originea şi existenţa rituală a cosmosului: a lustrui, a aplauda, a fi măgulit, ironică grimasă etc.). Soluţia este replierea spirituală în zona extra-telurică: Luna-Moarte, Ochiul Magic;
II. “…a visa e un pericul (…) de ai iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul” – deci, visătorul-demiurg nu a realizat, prin amprentarea haosului, o lume potrivită lui, ci potrivnică lui, o lume care încearcă să-şi eludeze esenţa, să se autonomineze ca lume, devorându-şi esenţa spirituală, castrând şi uzurpând întemeietorul-Spirit . Soluţia este întreruperea Ritmului Demiurgic (“… ritmul nu m-abate cu ispită.”).
III. “Virtutea ? e-o nerozie; Geniul ? o nefericire”, Soluţia: Focul re-purificator (ţeapa-rază, Vlad Ţepeş-Soarele).
IV. A te iluziona pătimaş, demiurgic, ca Artist-Arhitect-Muzician al cosmosului – “eşti ridicul, înţelege-o” (I-118). soluţia: Nebunia, retragerea în setea liniştii eterne.
V. A visa, a te îmbăta (ek-stasis) în cadrul lumii amprentate (prin Logos – Spirit) şi inflaţia formelor depăşind garanţia amprentelor spirituale ale creaţiei – înseamnă a te opri în starea minte scurtă, haine lungi (în vălurile haosului, neavând nici măcar garanţia amprentării cugetului-minte). Soluţia: Feri în lături – ocoleşte Demonul-Lucifer. Întotdeauna, în lateral vei fi evitat monştrii, vei fi lăsat (pe traiectele frontale ale demiurgiei care avansează) să opereze demonismul: Dalila (Luceafăr). Dar calea monştrilor este calea iniţiatică. Adevăratul înainte-iniţiatic va fi obţinut prin ocultarea-ignorarea sfatului imperativ (Feri în lături!): Te vei iniţia trecând tocmai prin zona-Dalila, frontală.
Adevărul, în fenomenalitatea hiperinflaţionistă, este lucru de prisos. Cosmosul-natură proliferează lupă legile lui autonomizante. Adevărul nu este al fenomenalului, ci al esenţialului. Greşim, atunci când amestecăm, mereu, adevărul, acolo unde nu-i este sorgintea, unde nu e natura sa. Adevărul se dezvoltă cooperativ şi consubstanţial cu Spiritul. Ceea ce rezultă, din confruntarea amprentatoare, sunt forme demonice (pasive, aparent aflate în mişcare paroxistică, paradoxală) şi opuse formelor demiurgice, care par a fi neclintite, dar ascunzând adevărata mişcare, cea de expresie solară, ocrotind şi dinamizând sorii şi zorii (vezi Memento mori, Muntele Solar, de unde “iese zori în coruri dalbe” – I-265).

Categorii:Uncategorized Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: