Prima pagină > Uncategorized > PARANOIA ORHIDEELOR

PARANOIA ORHIDEELOR


În cartea sa „ GLIFE TRANSILVANE „ poeta Elena – Daniela Rujoiu – Sgondea reuşeşte să prindă într-o formulă unică termenii risipiţi prin pădurea luxuriantă a zilei, să concentreze în versuri echilibrate evenimentele care îi marchează ochiul sau inima, să scrijelească în piatra secundei mesajul care se vrea mereu ultima şoaptă.
Cartea a apărut în condiţii grafice bune, ca o bijuterie transilvană la Editura „ LIMES „ din Cluj – Napoca, în anul 2008 şi poartă recomandarea poetului Eugen Evu.
Poezii delicate, dar păstrând ceva puternic în cuvinte, ne prezintă o poetă dinamică, precisă şi îndrăgostită de viaţă. Poezia este un mod de comunicare prin formule scurte şi tandre care surprind misterul ce învăluie fiinţa, căutând relaţia profundă dintre oameni.
Încercând să se aşeze comod în logica de haiku a sensibilităţii nipone, poeta se îndreaptă elegant spre natură, spre timp, spre apa Streiului, spre înger, spre Transilvania în care descoperă paranoia orhideelor şi culorile vii ale cuvintelor. Oglinda poeziei este intensă, uneori aceste poezii îşi pierd titlul rămân ceea ce sunt vers pur sau rememorarea empatiei, ori dorul după fiinţa unică a celor doi: ea şi el uniţi de miracolul frumuseţii, glife în piatra timpului.
Cartea are un motiv pertinent: cuvântul care trăieşte, ţipătul pe cer.
Regia poeziei în acest volum ne descoperă că poemele scurte rămân unitare cu toate că volumul are mai multe părţi: Glife Transilvane, Motive Nipone, Paranoia Orhideelor, Seminar Auriu.
Titlurile sunt alese aici cu nobleţe, au în ele cifrul poetic.
Versurile puţine ard încă, cenuşa sensului pluteşte în anotimp, simţi teme şi motive poetice eterne, care vin de departe şi formează o plantă agăţătoare în care poeta vrea să cuprindă cititorul, braţe nevăzute care caută jumătatea pierdută în lume: oglinda rătăcită, lumina bătrână, vrabie captivă, fruntea dimineţii, poemul fiecărei zile, vis alb, vagul miros al stelelor, lacrima vântului, lumina …
Chiar dacă ar părea că există o anumită superficialitate în aceste motive de haiku, autoarea descoperă adevărul care prin realitatea lui aduce amarul fiinţei: „ Cu banii / Stăpânului / Nu-ţi cumperi / Libertatea „
Poeta nu pare interesată de marile teme ale existenţei, de idei filozofice adânci sau idealuri de excepţie, ea acceptă existenţa şi o caută în simplitatea ei, în căldura zilei sau a revelaţiei instantanee. Poeziile pun în evidenţă dinamica sentimentului, mişcarea febrilă a gândului încărcat de speranţă, o iubire secretă care musteşte în vers, caută ieşirea dar se cristalizează într-o formulă lirică adâncă , o intimitate visată: „ La parter vrabia / Face cuib de toamnă / Pumnul meu mic / la subsuoara ta. / „
Autoarea se lasă purtată de valul versului înţelept care are ca miez un secret, unul tainic: „ Iubeşte-l pe aproapele tău …/ Eu îl iubesc plus egal pe cei / De departe … / „ sau
„ Îmi ascult corpul / Dimineaţa / Ca o cochilie în care / Răsună oceanul / Primordial / .
Există în volum poezii în oglindă, variantă în limba italiană a poeziilor scrise în limba română, ceea ce deschide brusc şansele acestei poete care îşi asumă riscul de a migra înspre o cultură mai profundă care apreciază lirismul ca prezenţă în cetate.
Prof. Leonardo Saraceni scria în anul 2007 despre Elena – Daniela: „ …fiecare poet se povesteşte pe sine însuşi, vorbind despre alţii, şi inventează prin alţii lumea lui intimă, în căutarea unei inimi care ştie să asculte … şi spune … ultim universal, pulsaţia inimii, absolut şi etern, închisă ca o perlă în cuvintele poetului. „
Poeta e generoasă, a tradus din opera poeţilor din Transilvania: Ion Chichere, Eugen Evu, Ion Urdă sau a tradus din italiană poeme de Maria Tereza Liuzzo, Giovanni Formaggio, Santiago Montobbio, a obţinut numeroase premii la diferite concursuri literare naţionale sau internaţionale, are proiecte literare importante şi semnificative, e în plin proces de edificare a operei sale care pare să se deschidă spre ceva mai profund, să-şi găsească locul în care poezia înfloreşte precum floarea.
„ Ceea ce descoperim prin trădare / Ne poate salva / Iubirea fiind vindecare / De Altcineva, / Altceva. „ E o teamă de îngeri la atingerea iubirii absolute sau poate un mit conservă secretele lumii în aceste poeme scurte, concluzii pentru un poem nesfârşit, fără titlu, spre care se îndreaptă, de fapt, opera acestei poete care priveşte orhideele în nebunia lor de orhidee.
Ea se predă sinceră anotimpului, are fervoarea deschiderii spre înviere: „ Spiritul meu desculţ / Culege măcieşe şi zmeură … / „
Arta poetică este subtilă la Elena – Daniela, ca o caligrafie veche şi fragilă ce atinge piatra dură, priveşte spre înălţimile poeziei cu sinceritate şi curăţie, acceptă intimitatea ca pe o temă serioasă, căută să migreze spre un teritoriu cât mai profund unde jumătăţile vibrează sub culorile şi nebunia orhideelor.
Dar, în Groenlanda, orhideele par ar fi invizibile din cauza purităţii zăpezii, pentru a ne reaminti o temă preferată de poetă.

Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: