CONSTANTIN STANCU ÎN DIALOG CU SCRIITORUL DUMITRU HURUBĂ “… neinvestind dragoste în tot ce fac, realizările vor purta cu ele o nuanţă de neîmplinire, de vulnerabilitate chiar; în asemenea cazuri, pierderile sunt irecuperabile, aceasta, printre altele, şi pentru că nu mai prea am timp…”

1. De-a lungul vieţii, ce aţi considerat că vă lipseşte cel mai mult ?
R. Inspiraţia, inventivitatea şi spontaneitatea, trei elemente pe care le-am iubit şi care, aşa cum se întâmplă în mari investiţii… sentimentale, m-au trădat cu nonşalanţă. Iar aceasta nu doar pentru că, fiecare dintre acestea a a însemnat suportarea de frământări, renunţări, reveniri, căderi sufleteşti, şi etc. din această categorie, finalizate, nu o dată, cu ore lungi de insomnii…
2. Ce aţi învăţat de la adversarii sau duşmanii dumneavoastră ?
R. Să perseverez, atunci când am ajuns să conştientizez că produsul minţii mele mă reprezenta ca individualitate, dar avea şi valoare reală, comparabilă nu cu nimicnicia intelectuală a adversarilor sau duşmanilor – ca să te citez – ci valori recunoscute. Mai ales literare… N-a fost şi nu este uşor, dar o victorie, din acest punct de vedere, mi-a adus, de fiecare dată, satisfacţii mari – fără să-mi pierd realismul şi bunul simţ…
3. O întrebare clasică: ce înseamnă dragostea pentru dumneavoastră, la modul practic, de zi cu zi ?
R. Totul, nu doar pentru a mă conforma zicerii Apostolului Pavel cum că, „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!” Nu. Simt, cel puţin la această vârstă, că neinvestind dragoste în tot ce fac, realizările vor purta cu ele o nuanţă de neîmplinire, de vulnerabilitate chiar; în asemenea cazuri, pierderile sunt irecuperabile, aceasta, printre altele, şi pentru că nu mai prea am timp…
4. Care sunt cărţile pe care le preferaţi şi de ce le preferaţi pe acestea şi nu altele ?
R. Aş vorbi mai degrabă despre autori, despre cei care, prin cărţile lor, egal-valoaroase, nu mi-au trădat aşteptările, regăsindu-i, de fiecare dată, ca individualităţi artistice şi personalităţi puternice, la fiecare lectură. Deşi, aşezând alături câteva nume, pot părea nehotărât. În realitate, este vorba despre valoare… Jerome K. Jerome, Rabindranath Tagore, Tudor Muşatescu, Mark Twain, Ernest Hemingway, Sigmund Freud, din când în când Aurora şi Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu…
5. Care este locul în care vă simţiţi cel mai bine ?
R. Ciudat: cel mai bine şi cel mai… incomod, ca să nu spun speriat, atunci când mă aflu în faţa unei coli albe de hârtie şi, mai nou, în faţa paginii albe de calculator.
6. Ce înseamnă pentru dumneata gândul acesta: acum ?
R. Acum? E clipa de viaţă care trebuie exploatată la maximum, pentru ca, atât cât va fi posibil, să ne-o amintim cu linişte şi ca pe o împlinire. La o anumită vârstă acum-ul nu mai este ceva abstract, lipsit chiar de importanţă sau ceva care poate reveni, fie şi sub o altă formă, ci acel ceva dincolo de care, într-o ordine normal-cronologică, se poate afla neîntoarcerea. Fără să fiu sau să gândesc fatalist, sau… apocaliptic.

DUMITRU HURUBĂ
- membru al Uniunii Scriitorilor din România -
-legitimaţia nr.1042-

EXISTĂ TOTDEAUNA UN ACASĂ

APEL LA OMENIE

APEL DE OMENIE
Centrul de Pedagogie Curativă Hunedoara organizează vineri, 28 mai, la ora 17, la Castelul Corvinilor o licitaţie pentru strângere de fonduri, astfel încât o parte dintre elevii centrului să poată merge anul acesta la Costeşti (în judeţul nostru), într-o tabără oferită de Direcţia Judeţeană de Tineret.
Este vorba despre 19 de copii cu handicap mintal sever, dintre care unii suferă şi din cauza unor handicapuri fizice. Centrul de Pedagogie Curativă are, în total, 67 de beneficiari: 30 cresc în instituţie, 34 provin din familii (părinţii îi aduc zilnic la şcoala specială), iar trei sunt în îngrijirea unor asistenţi maternali. În tabără vor merge cu prioritate copiii care sunt instituţionalizaţi, pentru că ei nu se bucură de atenţia, afecţiunea şi îngrijirea unei familii.
De ce ar mai avea nevoie copiii ca să poată ajunge la Costeşti şi să se poată bucura de cele câteva zile în tabără? De transport, care nu le este asigurat, de materiale igienico-sanitare (scutece de unică folosinţă, detergent etc.), hăinuţe şi încălţăminte.
Ei vor scoate la licitaţie obiecte confecţionate chiar de mânuţele lor, iar orice ajutor este binevenit.

DESPRE GRIGORE VIERU DE NICOLAE BĂCIUŢ

FIINŢA POETULUI

Grigore Vieru s-a născut poet şi a nemurit poet. În fiinţa lui a curs poezia, o poezie când blajină, când răscolitoare, dar niciodată indiferentă, neutră, detaşată de ceea ce se petrece în jurul ei.
Oricât ar încerca unii să-i conteste vocaţia de poet, amendând-o circumstanţial cu vini care n-au legătură cu poezia, Grigore Vieru rămâne poet prin tot ceea ce a făcut, prin tot ceea ce a lăsat moştenire.
Opera lui pare mai prezentă acum, în reverberaţia tragicei dispariţii a poetului. Vocea poeziei sale e vibrantă, ecoul ei e preluat de alte voci care stau de veghe la întregirea limbii române în graniţa ei de pământ.
Poezia lui Grigore Vieru e în circulaţie. Fără paşaport, dar cu acte de identitate certe. Ea circulă şi caută să fie înţeleasă şi în alte limbi.
O întâlnire fericită, graţie poetului Eugen Axinte, a făcut posibilă această antologie, în care Paul Abucean a tradus fără să trădeze poezia lui Grigore Vieru. Selecţia îi aparţine traducătorului, iar titlul mi-l asum, deşi ar fi fost şi alte tentaţii.
Poezia lui Grigore Vieru trebuie citită, oricât de mult ar fi citată în fragmente ale ei. Oricât dde memorabile ar fi acestea.
Grigore Vieru trebuie (re)descoperit mereu, în patria limbii sale, cât şi în patria sentimentelor fundamentale ale fiinţei.
Pentru că, oricât de naţională, poezia lui Grigore Vieru îşi găseşte oriunde loc ca să ne facă înţeleşi, aşa cum suntem, fiindcă „aceştia suntem noi”.

NICOLAE BĂCIUŢ

UN POEM DE VIERU

Sunt

Sunt pomul cel cu mere roşii,
În vîrf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproşii,
Hulind pe oamenii cei teferi.

Sunt floarea cea în chip de liră,
Născută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Beţivul peste ea se udă.

Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe faţă preoţi o sărută.
Pe spate scîrnave cuvinte
Înşiră golănimea brută.

Sunt o albină truditoare
“Fardată” cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu laidacii
Rujaţi cu roşul Uniunii.

Sunt, poate, însuşi viitorul
Poporului cu chip de salce.
Pe care-l mai învaţă chiorul
Pe unde şi-n ce fel să calce.

Sunt cel ce vrea să cînte-n Piaţă
A Libertăţii dulci prescură.
Pe spate cu-n baston de gumă,
Cu un căluş cazon în gură.

Sunt pata cea de sînge, zisă
Republica Moldovenească,
Ce-n loc să frigă ucigaşul
Încearcă veşnic să-i zîmbească.

Sunt dorul care zboară peste
Zăgaz şi apă înspumată.
Un fel de tristă libertate
Cu lacrimi mari încoronată.

Sunt Prutul singur şi istoric,
Ghimpată sîrmă îl răneşte.
Îl suge de-o vecie marea,
El de-o vecie izvorăşte.

Sunt doina, taina ei, pe care
Nu poţi s-o-năbuşi, nici s-o sperii,
Chiar dac-ar fi acoperită
Cu-o mie una de Siberii.

Je suis (Sunt)

Je suis le pommier qui pousse
Vers les étoiles du firmament,
Tandis que le lépreux se gratte
Contre son tronc, tout maudissant.

Je suis la fleur en forme de lyre
Surgie dans une époque mesquine.
Les âmes patissantes l’admirent,
Les sans vergogne y urinent.

Je suis le livre liturgique
Que baise le prêtre agenouillé,
Et au dedans, la lie immonde
Griffonne ses obscenités.

Je suis l’abeille laborieuse
Portant le jaune pollen au sein.
Les rouges lui casseraient les ailes,
Faucille et marteau en main.

Je suis, avec un peu de chance,
L’avenir d’un peuple tourmenté,
Auquel le borgne ne se lasse
De signaler par où marcher.

Je suis de ceux qui dans la Place
Glorifieraient la Liberté.
Pour bien marcher, j’ai des matraques
Et un bâillon pour bien parler.

Je suis cette tache de sang qu’encore
D’aucuns appellent la Moldavie.
Son tortureur éxige d’elle
Qu’elle le console et lui sourie.

Je suis cette nostalgie qui vole
Au delà des bornes et des armes.
Elle a des ailes d’espérance
Et une couronne de grandes larmes.

Je suis le Proute de solitude,
Au cours blessé et déchirant.
A chaque instant la mer l’avale,
Et il jaillit à chaque instant.

Je suis le chant d’un brave peuple
Que l’on n’étouffe ni terrifie,
Ni même avec la rude force
Des milliers de Sibéries!

I Am (Sunt)

I am the apple tree that rises
With shiny fruit toward the stars,
While down below a leper scratches
Against its trunk his ugly scars.

I am the lovely harplike flower
Which sprang in times of misery.
The humble soul will wonder at it,
The drunkard over it will pee.

I am the holy book whose cover
Is kissed with fervor by the priest,
Whereas its back is smudged and scribbled
By the abject and dastard beast.

I am the honey bee that carries
The yellow pollen through the air.
The Reds who want to chop my winglets
A hammer and a sickle bear.

I am, with luck, the very future
Of this afflicted people who
Is shown the path and how to tread it
By one unseeing mole or two.

I am of those awaiting Freedom,
To praise her publicly one day.
They straighten me with blows of truncheon,
And tell me what I am to say.

I am the bloodstain some have labeled
As the “Republic of Moldova”.
Her executioner reminds her
To smile until the party’s over.

I am this everlasting longing
Which flies across the lonely spheres.
It soars on wings of hope above them
Surmounted by a crown of tears.

I am the river Pruth, that flowing
Amid the sorrow and the pain.
For ever does the sea consume it,
For ever will it spring again.

I am my people’s ardent singing,
That no one can surpress or scare,
Not even if the Russian killers
Set up Siberias everywhere!

I-AM IERTAT PE CĂLĂI

Media monitor
Monalise HIHN
“I-am iertat pe călăi”

In primavara lui 1989, Gligor Hada era deja de opt ani pastor al Bisericii Penticostale din Hunedoara. Continua sa raspandeasca Bibliile aduse din Germania prin Biserica Reformata. Stia ca este urmarit de Securitate atat la serviciu, dar si in biserica pe care o conducea. Tot in acea primavara, fiul sau cel mare a fugit din tara, trecand Dunarea inot, in fosta Iugoslavie. Astazi, crede ca e timpul ca toti fostii informatori ai Securitatii sa fie cunoscuti, pentru ca a venit vremea ca lumea sa afle adevarul, oricat de dureros ar fi. Este convins ca acestia au fost infiltrati in toate Bisericile, dar spune ca i-a iertat pe toti cei care i-au facut rau. Peste ani, unul dintre prigonitorii sai l-a privit in ochi si si-a cerut iertare.

[... detaliat]
Gligor Hada s-a nascut in urma cu 70 de ani intr-o familie cu noua copii din judetul Alba. A muncit de la 14 ani la CAP ca sa isi castige existenta. A dormit in grajd cu animalele pe care trebuia sa le ingrijeasca iar, uneori, sobolanii se plimbau nestingheriti peste trupul adormit al baiatului de atunci. Mama sa a intrat in randurile credinciosilor penticostali in 1948, intr-o perioada crunta, si a avut parte pana si de oprobriul propriului sot pentru credinta sa. La 16 ani, Gligor Hada isi urmeaza mama in credinta. In 1963 a ajuns la Hunedoara, unde s-a angajat in combinatul siderurgic.
Amenintat cu moartea
Ani in sir impotriva credinciosilor penticostali au existat persecutii din partea regimului comunist. Gligor Hada isi aminteste ca, la inceput, penticostalii se rugau pe unde puteau: „Era o grupare foarte mica, in sat, in judetul Alba. Eram urmariti de catre militieni si, imi pare tare rau sa spun acest lucru, si de preoti. Au existat cazuri in care oamenii au fost arestati pentru ca aveau praf pe genunchii pantalonilor, semn ca se rugau. Casele in care mergeau la rugaciune aveau lut pe jos si asa se murdareau oamenii. Eram urmariti si monitorizati, dar acest lucru nu ne-a facut sa dam inapoi. Mai tarziu, au existat case private de rugaciune, pentru care se obtineau cu greu autorizatii. Dadeau pana la urma acele aprobari. Eu cred ca era o tactica de-a lor pentru a putea sa ne supravegheze mai bine si mai simplu”. Cand a ajuns in Hunedoara, Gligor Hada a gasit o comunitate de aproximativ 500 de credinciosi, cu familiile lor cu tot. Ani in sir a incercat sa obtina autorizatii pentru ridicarea unei biserici. De cultele religioase raspundea pe vremuri cate un inspector la trei judete. Reprezentantii Cultelor erau chemati la un fel de raport de catre acestia. Inspectorul Avramut raspundea de Hunedoara, Arad si Alba. „In anii ’80 vroiam sa ridicam o biserica in municipiul Hunedoara si incercam sa obtinem o aprobare in acest sens. Eram trimis de la Hunedoara la Deva si de acolo la Departamentul Cultelor la Bucuresti. Cei din Capitala imi spuneau ca nu era nevoie sa ajung la ei, ca lucrurile trebuie rezolvate pe plan local. Am fost de 70 de ori in audienta la cei de la Hunedoara si de la judet, de la Deva. Ieseam din schimb de noapte si stateam de la 7 dimineata pana la ora 15 si nu imi dadeau voie sa intru in audienta. Suparat ca nu cedez, inspectorul Avramut mi-a spus sa nu mai insist pentru ca ei sunt hotarati sa faca in asa fel incat sa imi ramana copiii pe drumuri. Aveam sapte copii. M-a amenintat cu moartea, de fata cu doi martori. I-am spus sa ma puna la zid, sa ma impuste, dar ca nu renunt. Ajunsesem sa imi pregatesc sotia pentru ce era mai rau – disparitia mea fizica”, povesteste Gligor Hada. Cu toate amenintarile, inspectorul Avramut parea sa fie speriat de prezenta pastorului Hada. „I-am spus ca intru in post si rugaciune cu toata biserica pentru ca Dumnezeu sa faca dreptate. S-a uitat la mine, parca speriat. Dupa o saptamana, mi-a spus Cred ca nu ati facut ceea ce ati zis?. Ba da, i-am raspuns, iar un alt coleg i-a zis Si eu il ajut si pun toata biserica sa se roage pentru ca Dumnezeu sa ia bariera din cale!. Am postit si ne-am rugat pentru el. Dupa trei luni a ajuns in puscarie. Preotii ortodocsi i-au dat mita si, exasperati de felul in care cerea bani si se purta, l-au parat”.
„Vizite” la Securitate
Securistii continuau sa il urmareasca. Gligor Hada a fost unul dintre „oaspetii” Securitatii. Astazi rememoreaza o astfel de „vizita”, cu „gazde” extrem de „primitoare”: „Un maior cu numele Orianu a venit la 5 dimineata la mine acasa si m-a luat din pat. M-a dus la Securitate, la Deva. Acolo, ma duceau in diverse camere si ma anchetau. Ii interesa de ce aveam legaturi cu strainii. S-a intamplat ca un autocar cu 20 – 25 de persoane din Suedia sa vina la noi. Pe scara unde stateam locuiau un maior si un locotenent major de la militie. In plus, fratele sotiei mele locuia in Germania, ne trimitea valuta in mod legal, bani cu care aveam voie sa facem cumparaturi din shop. Toate aceste lucruri ii deranjau si vroiau sa stie ce legaturi aveam noi cu strainii. Chiar acea persoana care m-a luat dimineata din pat, la ora 4 dupa-amiaza, mi-a dat putina paine cu slanina. N-am vrut sa mananc. La insistentele lui am gustat, totusi, jumatate din ceea ce imi adusese. S-a intamplat ceva. Pur si simplu, mi-am pierdut memoria. Nu mai rationam. A fost ceva pus in mancare. Pe la 21.30 mi-au dat drumul sa plec. Am luat autobuzul pana la Hunedoara. Locuiam la trei minute de gara, iar pana acasa am facut vreo 2 – 3 ore. Am ajuns in fata blocului si nu stiam scara pe care sa urc. Imi vedeam sotia pe balcon, dar nu imi mai aminteam nimic. Eram ca o planta. Atunci m-au anchetat mai multi securisti, printre care unul este inca in functie aici. Peste ani, ne-am intalnit, am stat la aceeasi masa, s-a uitat in ochii mei si si-a cerut iertare. Nu vreau sa ii dau numele. Eu l-am iertat!”. Peste ani, fiul lui Gligor Hada, Gabriel, masterand in Statele Unite ale Americii, a povestit in fata colegilor sai aceste intamplari.
Urmarit si la serviciu
Nici la serviciu lucrurile nu stateau mai bine. „Nu am ascuns niciodata ca sunt crestin. Am cerut sa lucrez unde era mai greu. Am muncit pe cel mai greu post de comanda, dar nu am reusit niciodata sa avansez in meserie. Tot timpul eram urmarit de cineva din Securitate. S-a intamplat ceva foarte interesant. Printre colegi, era un muncitor care lucra la armatura, la sarma, uns tot cu mizerie. Intr-o imprejurare, un capitan, pe nume Popovici, m-a chemat la Securitate, spunandu-mi ca trebuie sa ma prezint la un anume maior Codarcea. Cand am ajuns in biroul acestuia, am vazut cine era – muncitorul din sectia unde lucram. Si la noi in casa au intrat in lipsa noastra si au scotocit printre lucruri”. Gligor Hada isi mai aminteste ca, in doua randuri, in sedinte conduse de catre secretarul de partid, i s-a spus chiar de catre acesta ca ii vor ramane copiii pe drumuri: „Imi faceam datoria si cautam sa fiu exemplu, sa fac mai mult decat mi se cerea, nu imi gaseau nicio vina decat aceea ca eram crestin. Chiar daca ma amenintau, nu puteam sa port ura. Un crestin nu are voie sa poarte ura. Credinta este una singura, gardurile le fac oamenii”.
„Contrabanda” cu Biblii
Ceea ce nu stiau securistii era ca in locuinta lui Gligor Hada era plin de Biblii: „Aveam o ruda prin alianta la Medias. Era bolnav de ciroza. Era sas si avea multe relatii in Germania. Lor li se trimiteau multe Biblii, prin Biserica Reformata. Cand sosea cate un transport in tara ma suna si imi spunea: Gligor, vino pana la mine, ca sunt grav bolnav!. Eu stiam ce inseamna asta. Era semnul ca mai sosise un transport de Biblii. Era, practic, un cod intre noi. Trebuia sa vorbim asa. Mergeam cu sacosele pe tren, mai cu emotii ca existau controale, sau cu Trabantul unui prieten. Mai intrau in tara si prin persoane care veneau din strainatate si cu care ne intalneam pe camp. Mai soseau si altii, din tara, noaptea. Bateau la usa. Eram uimiti de felul in care ne gaseau. La adapostul intunericului urcam Bibliile in apartament. Le ascundeam sub cada sau in interiorul usilor din apartament. Sa fi adus si raspandit Biblia era atunci cum e azi sa faci contrabanda cu droguri sau cu arme! Eram verigi ale unui lant si nu ne cunosteam toti intre noi, tocmai pentru a fi protejati. Daca il prindeau pe unul sa nu cada toti. Mai faceam un lucru. Traian Dorz era un poet crestin si o parte din manuscrisele lui au ajuns in strainatate, prin mine. Trimiteam scrierile acelui poet prin cineva de la Bucuresti, care le scotea din tara, erau tiparite in strainatate, readuse in tara si apoi imi parveneau”.
Nici copiii n-au scapat
Gligor Hada avea sapte copii. Acestia erau marginalizati si persecutati la scoala: „Ceilalti copii strigau dupa ei pocaitule!. Erau scosi in fata careului, de parca ar fi facut cine stie ce rele. Desi invatau bine, nu reuseau niciodata sa ia premiul intai. Am avut discutii cu directorii de la scoala, pentru ca erau persecutati. Nedreptatea aceasta l-a determinat pe fiul meu cel mare sa fuga din tara. Ne spunea ca nu mai poate suporta si ca va pleca. A fost trimis in armata la canalul Dunare – Marea Neagra. Era sicanat si ne repeta ca trebuie sa plece. Ne-am opus, dar n-am avut ce sa-i facem. La jumatatea anului 1989 a fugit. Ne-au cautat securistii si la serviciu si acasa. A inceput o alta perioada de interogatorii”, spune Gligor Hada.
“Sa se afle adevarul!”
Gligor Hada spune ca este convins ca in randul tuturor Bisericilor au existat informatori ai Securitatii si crede ca a sosit timpul ca numele acestora sa fie cunoscute. „Eu cred ca nicio persoana nu ar trebui sa aiba imunitate, nici in cazul ortodocsilor, nici al penticostalilor, nici al catolicilor sau baptistilor etc. Consider ca ar trebui sa se stie despre cei care au fost informatori sau agenti ai Securitatii. Mi se pare nedrept sa se ascunda aceste lucruri. Nu e normal sa se faca o asemenea nedreptate. Nu conteaza religia. Nu este in ordine, ar trebui sa se scoata la lumina toate mizeriile. De ce sa ocupe cineva un post inalt cand a fost o unealta a vechiului sistem? In orice biserica erau informatori, chiar dintre crestini. Nu erau descoperiti usor. Noi vrem sa facem lumina. Atunci aveam banuieli in ceea ce ii priveste pe informatori. Au existat si in randurile noastre oameni care au cazut in cursa securistilor, poate erau chiar platiti. Poate ca erau chiar din randurile lor, infiltrati intre noi. Noi nu aveam nimic de ascuns. Erau informati despre tot ceea ce faceam, ce se predica, cine venea. Intotdeauna ne-am rugat pentru cei care ne persecutau. Ne rugam pentru ei, pentru cei care ne torturau, ne anchetau. Nu blestemam si nici nu le purtam ura. Un crestin se roaga pentru dusmanii lui! Acum a sosit momentul sa aflam adevarul!”. Dupa 1990, a cumparat un bloc in paragina, din oras. Pana in 1990, acel imobil deservea militia si securitatea. In acea cladire a infiintat un orfelinat, iar in prezent este implicat in alte proiecte sociale pentru copiii defavorizati, dar si pentru alte persoane.

ROMANCIERUL RADU IGNA DIN HAŢEG ŞI POETUL IOAN EVU DIN HUNEDOARA

AFACERI DE SCRIITOR

AFACERI DE SCRIITOR

Agentia Domeniilor Statului a reziliat doua contracte de concesiune semnate cu Mircea Dinescu, prin care acestuia ii fusesera incredintate spre exploatare 600 de hectare de teren in Dolj. Poetul, fictionarul la stat si formatorul de opinie, spune ca nu a fost instiintat.

Motivul il constituie neplata unor redevente si neconstituirea unor scrisori de garntie.
Agentia Domeniilor Statului a incheiat cu Mircea Dinescu, in anul 2004, un contract de concesiune pentru o suprafata de 591,99 hectare, teren aflat pe teritoriul administrativ al localitatilor Motatei, Calafat, Cetate si Ciupercenii Noi, din judetul Dolj.
Un an mai tarziu, acesta a semnat, printr-o firma pe care o detine, SC Agroindustriala SRL, un contract de concesiune pentru o suprafata de 8,10 de hectare in localitatea doljeana Giubega.
Mircea Dinescu a declarat ca nu a primit nicio instiintare privind rezilierea contractelor.

Inainte de a fi reziliat un contract, potrivit institutiei, sunt proceduri care urmeaza a fi parcurse conform dispozitiilor legale, astfel ca la neplata redeventei sau penalitati la redeventa se parcurge procedura de executare silita.

IMAGINI DE CĂLĂTORIE: ROMA

DESPRE UNII SCRIITORI

LITERATURA SI SUFERINTA DE A SCRIE

Scriitorul german Peter Grosz a recunoscut că l-a spionat în anii 70 pe fostul soţ al câştigătoarei premiului Nobel pentru literatură Herta Muller, conform presei internationale.
Peter Grosz , scriitor german născut în România, a recunoscut că în anii ’70 a colaborat cu Securitatea, spinonându-l şi pe Richard Wagner, fostul soţ al criitoarei Herta Muller.
De altfel, Herta Muller l-a acuzat pe Grosz de colaborare cu fosta securitatre din România, într-un articol publicat în cotidianul Allgemeine Zeitung. Laureata premiului Nobel a cerut statului german descoperirea şi trimiterea în judecată a celor care au fost agenţi ai Securităţii române.

Grosz a declarat că Securitatea lui Nicolae Ceauşescu a pus imense presiuni asupra sa de a monitoriza activitatea etnicilor germani din 1974 şi până la plecarea acestuia din ţară, în 1977. Acesta a precizat că împotriva sa a fost pornită o adevărată campanie publică care aduce aminte de ultimele procese staliniste.

EXPERIMENTUL ROMÂNIA

AVANTAJUL STRATEGIC AL ROMÂNIEI ÎN EUROPA: GROPA DE GUNOI SAU ROMÂNII COBAI, LA ALEGERE …
IN TIMP DE MUNTELE RETEZAT ESTE COTAT CA O ZONĂ FRUMOASĂ ŞI SĂLBATICĂ A LUMII, FIGURÂND ÎN EVIDENŢELE MINUNILOR LUMII, ÎN TIMP CE ÎNTREAGA ZONĂ A TĂRII HAŢEGULUI ESTE O ZONĂ CE INTRĂ ÎN ATENŢIA UNESCO, ALŢII NE PREGĂTESC IADUL, CU ALTE CUVINTE, VOM LUCRA LA I.A.D.E., VORBA LUI TOMA CARAGIU

Deseurile nucleare din intreaga Uniune Europeana ar putea fi depozitate in Europa de Est. Potrivit unor planuri luate in considerare de statele comunitare, deseurile vor fi ingropate intr-o instalatie centrala de depozitare subterana, informeaza The Times. Opt state poarta discutii in acest moment in ceea ce priveste transportul si depozitarea deseurilor: Romania, Bulgaria, Olanda, Italia, Polonia, Slovacia, Lituania si Slovenia.

O noua intalnire intre cele opt state este programata pentru luna mai. Publicatia britanica anunta ca proiectul, care vine pe fondul unei renasteri a interesului pentru energia nucleara, ar putea primi unda verde de la Comisia Europeana in cursul acestui an.
Bulgaria si Romania au doar doua reactoare nucleare, noteaza jurnalistii britanici, in timp ce Slovenia are doar unul pe care il imparte cu Croatia. In Slovenia, este in constructie un depozit pentru deseuri de nivel scazut. In luna iulie a anului trecut, comunitatea locala a luat decizia sa accepte construirea depozitului, in schimbul unei compensatii anuale de 5 milioane de euro. Pana acum, numai cateva tari din intreaga lume au construit un loc permanent pentru deseurile pe care le produc. Restul statelor tin materialul in instalatii provizorii de depozitare.

Experimentul “Codex Alimentarius” incepe cu Romania

De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat sa inceapa implementarea “Codexului”, alaturi de alte 165 de state semnatare (95% din populatia planetei). “Codex Alimentarius” este un pachet de norme dupa care se vor alimenta populatiile tarilor semnatare. Acesta porneste de la principiul ca Terra nu mai poate hrani pe toata lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificiala, din produse chimice, cea modificata genetic etc. Adeptii naturalismului sustin ca masura nu este altceva decat una de exterminare, care va reduce populatia globului la cca doua miliarde, o masa mult mai usor de hranit si de controlat de fortele oculte.
Nu a trecut o luna si iata ca apare stirea ca Romania este prima tara din lume care va folosi in agricultura un compus chimic pe baza de initium, un ingredient activ din noua clasa a substantelor chimice impuse de “Codex Alimentarius”.
Produsele vor fi furnizate de compania germana BASF si vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa si vor fi comercializate in Romania sub numele de Enervin si Zampro.
Pentru publicul larg se spune ca “beneficiile pe care le-ar aduce aceasta substanta sunt legate in primul rand de combaterea daunatorilor, dar, totodata ea micsoreaza si durata in care se obtine recolta.” Dupa ce acest produs va fi experimentat in Romania, urmeaza sa fie omologata utilizarea lui si in Olanda, Germania, Franta, SUA, Canada si Marea Britanie. Neoficial, conform cercetatorilor care combat “Codex Alimentarius”, folosirea produselor cu initium sporeste cu pana la 65% rata riscului de cancer de colon, substanta, care intra rapid in combinatii chimice, devenind reziduala in organism. De pilda 1 mg de initium intrat in organism o singura data se elimina in aproape un an. Or, daca acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, asa cum initium ajuta la cresterea rapida a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la marirea tumorilor maligne.

RASPUNSUL ANDR

 Opinia publica din Romania poate primi asigurari ca nu s-au luat nici-un fel de angajamente la nivel international privind depozitarea de deseuri radioactive ale altor tari in Romania”., potrivit unei informari de Agentia Nucleara si pentru Deseuri Radioactive (ANDR). Aceasta precizare a fost facuta in urma publicarii in The Times a une informatiei potrivit careia Romania ar putea gazdui o instalatie de depozitare a deseurilor nucleare din Uniunea Europeana. Agentia Nucleara sustine ca un proiect de acest gen are foarte slabe sanse de transpunere in practica si in conformitate cu recomandarile UE. In plus, Romania isi continua programul national de construire a unui depozit geologic de mare adancime care sa gazduiasca exclusiv deseurile proprii. 

Legislatia romana in vigoare  interzice importul de deseuri radioactive. Astfel, in conformitate cu art. 7 din Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare: “Importul deseurilor radioactive si al combustibilului nuclear ars este interzis, cu exceptia situatiilor in care importul decurge nemijlocit din prelucrarea, in afara teritoriului Romaniei, a unui export, anterior autorizat, de deseuri radioactive sau combustibil  nuclear ars, in baza prevederilor unor acorduri internationale sau contracte incheiate cu parteneri comerciali cu sediul in strainatate, in conditiile prevazute de prezenta lege”.

In Romania vor fi construite doua noi depozite de deseuri radioactive

In Romania exista in momentul de fata un singur depozit de deseuri radioactine: Depozitul National pentru Deseuri Radioactive de la Baita Bihor. Aici sunt depozitate deseurile slab si mediu radioactive cu timp de viata scurt provenite din medicina, cercetare si industria clasica.

Deseurile radioactive generate de Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda – aflate in prezent in depozitare intermediara in instalatii speciale pe amplasamentul centralei – necesita construirea a doua noi depozite definitive: un depozit definitiv de suprafata pentru cele slab si mediu active si un depozit geologic de mare adancime pentru cele inalt active. Depozitul pentru deseurile slab si mediu active va fi operational pana in 2014, iar depozitul geologic care va gazdui deseurile puternic active va fi finalizat in 2055.

• Realizarea  celor doua depozite implica importante resurse umane, financiare si de timp. Din punct de vedere financiar, pentru constructia Depozitului Final de Deseuri Slab si Mediu Active (DFDSMA), sunt estimate costuri intre 150 si 220 milioane euro.
• Pentru depozitul geologic, estimari preliminare facute la nivelul anului 2005 in baza experientei internationale pentru depozite similare arata ca, in functie de roca gazda care va fi selectata, costul depozitului se va situa  intre  2,88 – 4,4 miliarde euro, dar data fiind distanta mare in timp pana la constructia acestuia, estimarile vor suferi mai multe actualizari, prin urmare vorbim de o estimare cu un grad destul de mare de incertitudine.
• Ambele depozite definitive vor avea ca sursa de finantare Fondul de management al deseurilor radioactive, infiintat in anul 2007 prin O.G. 11/2003 republicata si detaliat in H.G. 1080/2007, fond in care CNE Cernavoda depune o contributie in valoare de 1,4 euro/MWh produs, respectand astfel principiul “poluatorul plateste”.

Materialele radioactive sunt folosite in medicina la diagnosticarea si tratarea diverselor afectiuni, in cercetare pentru studiul comportamentului la iradiere a materialelor, in diverse aplicatii in  industria clasica si in industria nucleara pentru producerea de energie electrica ieftina si fara emisii de gaze cu efect de sera.

Aceste activitati sunt insotite de aparitia de deseuri, in acest caz deseuri radioactive. Spre deosebire de deseurile industriale, acestea sunt produse in volume foarte mici, gestionarea lor este riguros controlata si  radioactivitatea lor scade in timp. In functie de caracteristicile lor radiologice, deseurile radioactive sunt depozitate definitiv in diferite depozite.

FOTO: IZVOR ÎN MUNŢII RETEZAT

SCRIITORUL FUNCŢIONAR LA STAT, DIFERENŢA FAŢĂ DE SCRIBUL DE PROVINCIE

SCRIITORUL, CNSAS SI ANI, INCOMPATIBILITATEA PE VREME DE CRIZA

Mircea Dinescu sustine ca CNSAS ar putea contesta decizia ANI privind incompatibilitatea sa cu functia ocupata in cadrul Consiliului, pentru a evita ca toate deciziile luate de institutie, cu aportul sau, in ultimii ani, sa devina nule.

Scriitorul Mircea Dinescu a adus mai multe acte la serviciu, la CNSAS, acte legate de firma sa. Le-a adus pentru ca le-au cerut cei de la Directia Juridica. Juristii CNSAS iau in calcul sa conteste aceasta decizie a ANI, motivul fiind acela ca, odata ramas definitiv acel act de constatare, deciziile la luarea carora a participat in ultimii ani risca sa devina nule.

Mircea Dinescu, a fost acuzat de ANI de incompatibilitate.

Dinescu sustine ca nu va contesta personal decizia ANI, insa a prezentat toate actele cerute de Directia Juridica a CNSAS, in baza carora colegii sai ar putea depune o contestatie.
Brusc, Mircea Dinescu devine stăpânul jocului în meciul cu securiştii pe care îi condamnă, dar se pune problema în favoarea cui ?
Vorba aceea: cine n-are cui să-şi cumpere ! …

Miercuri, 17 februarie 2010, ANI a facut precizari ca urmare a declaratiilor facute de Mircea Dinescu, conform carora starea de incompatibilitate constatata de catre Agentia Naționala de Integritate in cazul acestuia ar putea atrage nulitatea actelor emise in perioada exercitarii mandatului de membru al Colegiului C.N.S.A.S.

Potrivit unui comunicat al ANI, conform ”dispozitiilor art. 49, alin. (3) din Legea nr.144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, republicata: „(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate constituie temei pentru eliberarea din functie sau, dupa caz, constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza potrivit reglementarii aplicabile demnitatii, functiei sau activitatii respective”.

Ramanerea definitiva a actului prin care Agentia Nationala de Integritate a constatat starea de incompatibilitate a domnului Mircea DINESCU nu produce, in niciun fel si sub nicio forma, un efect juridic asupra deciziilor la luarea carora acesta a participat in exercitarea mandatului de membru al Colegiului C.N.S.A.S.

In cazul conflictului de interese, potrivit prevederilor art.47, alin.(1) din  Legea nr.144/2007, republicata, actele juridice sau administrative incheiate direct sau prin persoane interpuse, cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absoluta.

Aceasta situatie nu se aplica actului de constatare emis de catre Agentia Nationala de Integritate in cazul domnului Mircea DINESCU.

Conform prevederilor legale, in termen de 15 zile de la data comunicarii actului de constatare a starii de incompatibilitate, persoana verificata poate face contestatie la Curtea de Apel, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal in a carei circumscriptie locuieste.”

POSTUL ASA CUM APARE IN SCRIPTURA

DESPRE POST – BIBLIA

Isa 58:1 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trîmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!
Isa 58:2 În toate zilele Mă întreabă, şi vor să afle căile Mele, ca un neam, care ar fi înfăptuit neprihănirea, şi n’ar fi părăsit legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărîri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu.
Isa 58:3 ,La ce ne foloseşte să postim” -zic ei-,dacă Tu nu vezi? „La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” -,Pentrucă, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre, şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
Isa 58:4 Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
Isa 58:5 Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
Isa 58:6 Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug;
Isa 58:7 împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
Isa 58:8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
Isa 58:9 Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
Isa 58:10 dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!
Isa 58:11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Isa 58:12 Ai tăi vor zidi iarăş pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.”
Isa 58:13 Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-l, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării,
Isa 58:14 atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”

BISERICA DINTRE APE DE LA CINCIS

COLIND …DE PRIETEN …

De la Emilian Pătrașcu

COLINDĂ DE INIMĂ
autor Nichita Stănescu

Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.

Brațul meu, o coadă de cometă,
umărul și pieptul meu – cer.
Căldura lor secretă
lucește albastră de ger.

Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniștea albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.

Ave vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor
cu zăpada argintie și mută.

Ding-dang, numai inima, ding-dang, numai ea
bate la mesele voastre,
în noaptea aceasta e-o singură stea
și-o nenumărare de ceruri albastre.

SUNĂTOAREA – O PLANTĂ DES ÎNTÂLNITĂ ÎN ŢARA HAŢEGULUI

Sunatoarea
Factorul curativ: partile aeriene terminale inflorite
Afectiuni pentru care se recomanda: hepatite si hepatite cronice evolutive, colite cronice, ulcer gastric, colectistita, arsuri, inflamatii ale gingiilor, rani.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Sunatoare (lat. Hypericum perforatum), denumiri alternative: drobisor, floare de naduf, iarba sangelui, neruju, pojarnita, sinatoare, sunaica.
Scurta descriere:
Sunatoarea este o planta erbacee, perena, intalnita in toata tara, de la campie pana in regiunea subalpina, dar cu precadere in regiunea deluroasa. Are tulpina dreapta, lemnoasa in partea inferioara, cu patru muchii longitudinale, creste pana la 20-100 cm inaltime si prezinta numeroase ramuri sterile (fara flori si care pornesc de la baza frunzelor). Frunzele sunt ovale, cate doua opuse si privite in transparenta (inspre lumina se observa prezenta unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor si a unor puncte stravezii dispuse uniform pe toata suprafata frunzei). Florile de culoare galbena sunt grupate in inflorescente, au cate cinci petale punctate cu negru.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Virtutile terapeutice ale sunatoarei sunt bine cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, de-a lungul veacurilor ea facandu-si un renume aparte printre plantele medicinale. In manuscrisele lui Galenus (unul din parintii farmaciei), care sunt pastrate in arhivele din Vatican, aceasta planta medicinala este descrisa ca fiind utila intr-o larga varietate de afectiuni. Principiul activ cel mai important al sunatoarei este o substanta de culoare rosu-bruna, numita hipericina, care se poate usor observa datorita culorii, atunci cand se prepara tinctura din sunatoare.
Ulei volatil, flavonozidul hiperozid, substanta coloranta-hipericina, colina, rezine, fitoncide, beta caroten.
Cicatrizant, antiseptic, coleretic-colagog, antidiareic.
Recomandari
• ulei din sunatoare impotriva alergiilor, eczemelor, iritatiilor; fierii lenese, a pietrelor la vezica, durerilor de cap. Cand este gata, va avea un gust astringent si culoare rosiatica. Acest ulei se aplica pe piele in caz de alergie, arsuri (inclusiv solare), eczeme, iritatii etc. O lingura luata pe stomacul gol din acest ulei este utila in cazurile de fiere lenesa, de pietre la vezica biliara, precum si in cazul durerilor de cap care apar la persoanele care au probleme biliare.
• unguent din flori impotriva afectiunilor pielii. Daca alte plante au asupra pielii doar efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important si in combaterea senzatiilor de durere, usturime sau mancarime. Ea este prin excelenta o planta calmanta, fiind extrem de utila in diminuarea suferintelor, dar si pentru vindecarea arsurilor de gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi. Pentru combaterea mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare zece picaturi de ulei volatil de menta (se gaseste in magazinele si farmaciile naturiste). Efectul este exceptional.
• infuzie din flori impotriva gastritei. Se bea infuzie neindulcita.
• infuzie din planta pentru gargara in caz de gingivite, abcese dentare (eventual in amestec cu patlagina, in proportii egale), afte, rani. Se fac mai multe gargare pe zi, dintre care obligatoriu una seara, inainte de culcare.
• infuzie din planta pentru cataplasme pentru tratarea ranilor si a nevralgiilor. Amestecul se lasa acoperit 20 minute, dupa care se strecoara si se aplica comprese.
• tinctura din iarba de sunatoare in tratamentul care favorizeaza stabilitatea emotionala, diminueaza intensitatea acceselor de panica sau manie. Este recomandata contra depresiilor, starilor de anxietate si neliniste care apar in preajma menopauzei. Se administreaza sub forma de tinctura (se prepara la fel ca si cea de lemn-dulce prezentata anterior), din care se iau zilnic 4 lingurite, ce se administreaza pe stomacul gol, diluate in apa.
• pulbere din iarba de sunatoare in cazul in care tulburarile emotionale sunt mai puternice. Efecte foarte bune se obtin prin administrarea pulberii. Se ia o lingurita rasa la intervale de aproximativ patru ore, pe parcursul zilei.
Preparare
Infuzia
Se prepara dintr-o lingurita de planta maruntita peste care se adauga o cana de apa clocotita (200 ml), se acopera, iar dupa 15-20 minute se strecoara. Se beau doua-trei cani pe zi (neindulcit) pentru tratarea diskineziei biliara (fiere lenesa, enterocolite cronice).
Pentru persoanele care prezinta tendinta de a retine apa in organism, infuzia se prepara in acelasi mod, dar folosind o lingura de sunatoare la o cana de apa clocotita, si vor bea o lingura de ceai dupa fiecare masa.
Tot cu acest mod de preparare, dar cu consumul a 2-3 cani pe zi, se recomanda si pentru tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive, colite cronice, colecistite.
Infuzie impotriva gastritei
Se prepara din 1-2 linguri de planta uscata, maruntita, la o cana (200 ml) cu apa clocotita.
Infuzie impotriva problemelor dentare
Se face o infuzie din doua linguri de planta uscata si maruntita la o cana de apa clocotita.
Infuzie impotriva ranilor si nevralgiilor
Se face o infuzie din 30 g planta la un litru de apa clocotita.
Maceratul in ulei
Se prepara din 20 g de sunatoare bine maruntita care se umecteaza cu 20 ml alcool de cel putin 70%, timp de 12 ore, dupa care se adauga 200 ml de ulei de floarea-soarelui. Se incalzeste pe abur timp de 3 ore, amestecand din cand in cand. Se mai lasa la macerat 2-3 zile, dupa care se filtreaza in sticle de culoare inchisa, se astupa bine cu dop si se pastreaza la loc racoros. Se ia cate o lingurita de ulei de sunatoare dupa fiecare masa pentru diskinezie biliara, stimularea functiei hepatice, gastrite hiperacide si ulcer gastric.
Tinctura
Se prepara din: sunatoare – 40 g, roinita – 30 g, valeriana – 15 g si levantica – 15 g, prin macerarea acestora timp de 5-7 zile, in 700 ml de alcool de 60%, urmata de filtrare. Este recomandata in hipertensiunea arteriala pe fond nervos, distonie neurovegetativa, menopauza, stari de irascibilitate, agitatie psihomotorie. Tinctura, la fel ca si maceratul in ulei, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine inchise, la loc racoros.
Modul de utilizare si dozarea: dupa masa se iau picaturi cu ajutorul unei pipete, dozajul stabilindu-se in functie de varsta, dupa cum urmeaza: 2-5 ani – de 3 ori pe zi, cate 4-7 picaturi; 5-12 ani – de 3 ori pe zi, cate 7-10 picaturi; peste 13 ani – de 3 ori pe zi, cate 10-20 picaturi.
Plamadeala in ulei
Se prepara dintr-un pumn de flori proaspete de sunatoare puse intr-un vas de sticla, si peste care se adauga ulei atat cat sa acopere florile. Se acopera vasul si se lasa sa stea la soare 6-7 zile, dupa care se strecoara, se pune in vase de sticla de culoare inchisa care se astupa cu dop si se pastreaza la loc racoros. Cu acest preparat se ung ranile, eczemele, arsurile, zonele articulare cu dureri reumatismale.
Sunatoarea este un remediu deosebit de valoros, utilizat in combinatie cu alte plante pentru tratarea unor afectiuni ca: balonari abdominale, colici intestinale, hemoroizi, dismenoree, menopauza, bronsite, guta, tulburari nervoase, hipertensiune arteriala.
Ulei volatil
Planta cruda sau uscata se toaca marunt si se umple cu ea o sticla, in care se adauga apoi ulei de floarea-soarelui. Sticla se pune langa soba sau o alta sursa de caldura si se lasa la macerat. Daca s-a folosit planta cruda, ne dam seama cand este gata preparatul dupa faptul ca face floare. Daca s-a folosit planta uscata, uleiul trebuie gustat din cand in cand.
Unguent
Inflorescentele uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de cafea. Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra unt clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pana ce compozitia se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care se va pastra la frigider.
Pulbere
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea.
Precautii
In general, este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de doua luni, urmat de doua saptamani de pauza, intrucat favorizeaza aparitia unor simptome cum ar fi nevralgia, sensibilitatea exagerata la lumina, durerile usoare de cap.
La utilizarea oricarui preparat pe baza de sunatoare, este recomandata evitarea expunerii la soare (plaja), deoarece pot aparea reactii de fotosensibilizare.

DIALOG ÎNTRE CONSTANTIN STANCU ŞI SCRIITORUL ION URDA

1. De-a lungul vieţii, ce aţi considerat că vă lipseşte cel mai mult ?
R1: N-am cerut niciodată de la Dumnezeu decât pâinea cea de toate zilele și-i mulțumesc că mi-a dat-o! Dar mi-a dat mult mai mult așa că nu pot afirma că-mi lipsește ceva din cele necesare traiului! Nu-mi lipsesc nici cele spirituale, dacă cauți, găsești, am, slavă Domnului, prieteni, amici, aprecierea unora și denigrarea altora, nu văd ce mi-ar putea lipsi! Cât privește bunurile materiale, eu m-am întins întotdeauna cât mi-e plapuma, ceea ce m-a ferit de decepții! Pentru viitor mă rog să nu-mi lipsească sănătatea, mie și la toți ai mei!

2. Ce aţi învăţat de la adversarii sau duşmanii dumneavoastră ?
R2: Că răutatea și invidia nu au limite și că singurul răspuns valabil e întoarcerea și a celuilalt obraz. Orice formă de răzbunare nu face decât să atâțe noi conflicte!

3. O întrebare clasică: ce înseamnă dragostea pentru dumneavoastră, la modul practic, de zi cu zi ?
R3: Se pot da definiții savante, dar cred că adevărata dragoste o poți simți doar dacă poți mintal să intri în pielea omului de lângă tine, să simți asemenea lui și să te manifești ca și cum celălalt ești tu! Nu e deloc ușor, ai în jur o mie de motive pentru a întoarce capul, măcar să nu vezi, dar dacă ai puterea să vezi și să simți, vei simți și dragostea de semen!

4. Care sunt cărţile pe care le preferaţi şi de ce le preferaţi pe acestea şi nu altele ?
R4: Nu pot afirma că am cărți preferate, pot spune că am genuri preferate, cel mai reprezentativ fiind genul SF! De ce? Pentru că mă duce în lumi noi, pentru că fantezia poate zburda în voie, pentru că sper într-un viitor în care binele triumfă!

5. Care este locul în care vă simţiţi cel mai bine ?
R5: Nu pot spune că am un loc în care să mă simt mai bine decât în altul! Mă simt bine acolo unde și alții se simt bine în prezența mea, între oameni pe care-i prețuiesc și cărora le simt dragostea sau, măcar, bunăvoința!

6. Ce înseamnă pentru dumneata gândul acesta: acum ?
R6: E greu de răspuns direct, întrebarea incită la filozofie! Dar eu cred că acest „acum” reprezintă pentru orice om o listă de priorități, o ordine în ceea ce vrei de la viață! Nu mi-a plăcut niciodată sloganul: „Acum ori niciodată! ”, hei-rup – ismul, pentru mine lucrurile trebuie să se așeze frumos în matca lor, pentru că, dacă Dumnezeu vrea, toate se așează la locul lor! Deci, acum, cu o ordine de prioritate în minte, mă ocup de ceea ce cred că trebuie făcut, și, mulțumesc lui Dumnezeu, ceea ce am făcut în viață cu acest principiu, a fost bun și plăcut oamenilor și lui Dumnezeu!

Răspunsuri – Ion Urda

PRIMIM …

SEMN

ANUNT

COMUNICAT DE PRESĂ:
Lansare de carte românească la Espacio Niram, Madrid:
Poetul George Roca şi “Evadarea din spaţiul virtual”

Sâmbătă, 26 Septembrie 2009, la orele 20, va avea loc în Espacio Niram din Madrid lansarea cărţii de poezii “Evadarea din spaţiul virtual” a poetului şi jurnalistului George Roca, în prezenţa autorului.
Vor interveni Horia Barna, Directorul Institutului Cultural Român din Madrid şi scriitorul spaniol Martin Cid, Directorul revistei de artă şi literatura Yareah. Evenimentul va fi prezentat de jurnalistul Fabianni Belemuski, directorul revistei Niram Art.
George Roca este poet, scriitor, jurnalist, fondatorul a mai multe reviste culturale. Locuieşte de mulţi ani în Sydney, Australia. Este redactor şi colaborator la numeroase reviste culturale româneşti din Australia, Germania, România, Spania, Statele Unite, autorul cărţilor: “Orizonturi albastre” (Antologie de poezie) – 1993, “Dincolo de orizont” (Antologie de poezie) – 1996, “Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt” – 2006.
Directorul ICR Madrid, Horia Barna, va interveni cu o prezentare a autorului şi a poeziei române contemporane. Horia Barna este hispanist, traducător, jurnalist şi editor. Licenţiat în Filologie (Universitatea din Bucureşti), a tradus în limba română o serie de autori spanioli precum Carlos Fuentes şi Eduardo Mendoza. Colaborează cu importante reviste de cultură din România şi Spania.
Martin Cid va vorbi despre jurnalismul cultural astăzi, de la Sydney la Bucureşti şi Madrid. Este autorul a trei romane, a numeroase nuvele, articole de caracter literar, publicate în diverse reviste literare din Spania şi fondatorul revistei „Yareah Magazine”.
Evenimentul este organizat de Revista Niram Art şi Espacio Niram în colaborare cu Defeses Fine Arts PR Agency.

Espacio Niram – Madrid
Calle Independencia nº2, 28013
www.espacioniram.com

O PLIMBARE

jardinesfabulosos