LA POARTA RAIULUI. UMOR DE SÂMBĂTA

Trei barbati morti ajung in acelasi timp la poarta Raiului. Ii ia Dumnezeu pe fiecare la intrebari, primul fiind un italian:
-Ia zi,tu cum ai murit?
-Pai mi-am cumparat un Ferrari, am mers pe autostrada spre Milano cu 340 km/h ,n-am putut sa iau o curba, am intrat in parapet si am murit pe loc.
-Bine, poti sa intri.
Al doilea,un german:
-Tu cum ai murit?
-Mi-am luat un Porsche, am mers pe autostrada, o cinsterna a pus frana brusc in fata mea,nu am mai putut opri, explozie mare, am murit pe loc…
-Bine, poti intra si tu.
Al treilea,un roman:
-Tu ce ai patit?
-Mi-am luat un X5 si apoi …am murit de foame.

UMOR DE SEZON: JUSTIŢIE ETANŞ

Un barbat e adus in fata judecatorului pentru ca a omorat-o pe sotia lui.
- Fapta dumneavoastra e sub orice critica. Daca aveti intentia ca tribunalul
sa nu va condamne la inchisoare pe viata, trebuie sa ne expuneti motive cat
de cat plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.

- Domnule judecator, sotia mea era asa de proasta incat nu am putut sa ma
controlez si a trebuit sa o arunc de la balcon.
- Declaratia dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita si daca nu doriti
ca juratii sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveti
argumente cu adevarat plauzibile.
- Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj si la
parter locuieste o familie de pitici. Parintii au 1 metru si copii, cel de
12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm.

- In ziua respectiva i-am spus sotiei:
- E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toti sunt asa mici!
-Da, raspunde sotia sunt o adevarata specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele si de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeste pigment.
- Ma lasi? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ala se numeste pergament.
- Cum poti draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica
o parte din ce a scris.

- Domnule judecator, va inchipuiti ca mi-am inghitit cuvantul „fragment“ ca
sa nu mai continui discutia asta aberanta. M-am asezat pe fotoliu si am luat
un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea langa
mine cu o carte in mana si imi spune:
- Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte , daca nu
aveai idee ce e aia. Ia si citeste Veranda de la Pompadur.
Iau carte in mana si ii spun “Draga mea, asta e o carte in limba franceza
Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana”
- Asta e buna draga, imi dai tu lectii de franceza, mie care am facut
meditatii cu un vector de la facultate !!
- Ala nu se numeste vector, se numeste lector.
- Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ala a fost Hector si era troian.
- Hector e unitate de masura a suprafatei blegule.
- Ala e hectar draga mea.

- Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
- Ala se numeste nectar spun eu oftand din adancul sufletului.
- Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o
cantau doua prietene in duo.
- Nu se spune duo se spune duet.

- Ma scoti din sarite, cum dracu de esti asa de incuiat? Duet e cand doi
barbati se bat cu sabiile
- Ala se numeste duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecator, aveam tunel pe limba dar am simtit ca mi se face negru in fata ochilor si nu m-am mai putut stapani si am aruncat-o pe geam.

Liniste in sala… judecatorul ia ciocanelul de pe masa, loveste cu el
puternic si spune:
- Esti liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de
la ETANȘ.

CÂINELE POLITRUC

UN PAMFLET DE EUGEN EVU

PAMFLETUL
Porcii în istorie

Satira Ferma animalelor pe care o ascultau românii la Radio Europa Liberă înainte de 1989, pare a fi avut ceva profetic: o satiră acidă, de critică a civilizaţiei îndreptată
Împotriva regimurilor totalitare: împreună, animalele dintr-o fermă îşi obţin eliberarea de sub exploatarea omului. Numai că spiritul egalitarist care animă începuturile mişcării de eliberare ( revoluţiei), este deviat şi abandonat în mod diversionist- politic, mizând pe gregarismul de turmă, odată cu preluarea puterii de către porci.
Ei îşi consolidează poziţia conducătoare, reformatoare, instituind de fapt un regim de teroare. Alegoria lui Orwel pare a concentra în simbolul porc, ( ce porcărie!), o întreaga paradigmă care ne îndeamnă să medităm cu bun simţ popular : “ Da, domne, sunt un porc” ! a exclamat nonşalant la vârful tupeului, bardul de la Bârca, Ady Păunescu, atunci când în anii 90, la TVRL, dialoga cu Tatulici despre episodul revo’, când populaţia l-a acoperit de scuipaţi, pohetul îngrăşat refugiindu-se în incinta ..ambasadei SUA…
Revoluţia cubaneză a început printr-o debarcare în Golful porcilor.
Porcul mistreţ este foarte agreat din vechime, vânat şi consumat fără consecinţe pentru organism. Ceauşescu adora împuşcarea mistreţilor, în schimb nu vâna Râsul, fiind un dictator foarte serios. Porcii deomesticiţi şi compatibilizaţi bio-chimic, umanizaţi adică, sunt teroarea medicinii mondiale şi cauza unor boli ce par să se răzbune pe lăcomia umană, provocând cele mai grave boli, vezi recenta gripă porcină, dar şi mutaţiile hormonale, de unde supraponderaţia. Injectarea cu hormoni a hranei inclusiv porcine, face efectul ravagiilor în întreaga lume.
“ De ce eşti porc, mă”? întreabă omul pe om.
Îngrăşat, porcul orwelian devine lider peste ţarc, de la Marele Alb la porcul negru de York, ori cel bicolor, de Bazna.
Colţii ancestrali clefăie, fălcile mistreţe se reactivează funcţional, ( funcţia face organul)….Organele şi organismele… Dacă Orwel ar fi scris Animal Farm inspirit de popoarele care nu mănâncă porc, ( arabii, evreii) – probabil că aşa zisul “ animal politic” ( “ Mă, animhăl” dixit Iliescu…) ar fi fost Oaia. Dacă s-ar fi referit la englezii lui, ar fi ales Boul ( vaca, sau boala vacii nebune).
Sărmanul animal cândva liber, mistreţul “ cu colţ de argint”, vânat de safariurile pe valută ale lui Ion Ţiriac, Năstase şi alţii, poate fi în continuare subiect de meditaţie şi te las pe dumneata, cititorule, să o faci.
Oricum, pledez a fi vegetarian, spre a scădea riscul supraponderal sau al pacostei gripei porcine.

FOTO: CÂINI SPRE FERMA ANIMALELOR

POVESTE DE LA TÂRG

 CALUL CARE NU IARTĂ
 Eram nervos, dar nu prea tare. Am intrat in sala de judecata, transpirasem putin, nu-mi gaseam cuvintele si- mi era teama. Atat auzisem, glasul grefierei care ma chema in fata domnului judecator. Omul era imbracat in negru si se uita mereu la procuror care ere si el imbracat in negru, asa ca am inceput sa vad in negru si eu.
- Asa deci, cazul domnului Vizitiu, sa vedem cum s-au intamplat faptele ?
- Domnule judecator, eu… Era zi de targ la, noi, la Pui si am iesit cu telegarul…
- Cand ?… si aici domnul judecator a inceput sa zambeasca, dar eu nu prea aveam chef, ma gandeam la necazul meu si la bietul cal.
- Calul meu si cu mine suntem una si el are grija de mine ca-sunt cam batran si nu prea le mai am eu cu targul, dar la targ mai fac un ban, mai duc una – alta in caruta, iar calul, care-i curios se mai uita dupa fete…El sta bine cu simturile…
- Lasa asta, contravenient, erai sau nu beat ?
- Nu, dom` jude, eu nu beau ca tin regim, sunt pocait, calul mai… Cand apare domnul politist cu masina aia straina, cu PJH-ul…
- Cu ce ? Pai, n-au “ Dacia“ politistii ?
- Cu PJH-ul, asa scrie pe toate numerele, sa-i cunoastem cand au de gand sa puna radarul pe noi… Si calul, care-i bland, domnule judecator, s-a speriat si a sarit in birtul lui Economu si a spart douzeci de sticle de bere…
- Fii sincer, contravenient, nu a vrut sa le bea ?Si aici judecatorul a inceput iar sa zambeasca si sa fie vesel…
- Nu stiu, domn` jude, dar le-a spart si Economu a cerut banii pe sticle, iar eu m-am opus, ca nu-i aveam, ca daca ii aveam nu ma opuneam…
- Si politistul ? Si aici domnul judecator s-a uitat adanc in ochii mei sa afle ce si cum…
- Politistul a baut si el douzeci de beri si pe urma s-a mai linistit si mi-a facut procesul -verbal …
- Dar calul, ce avea ? De ce nu ai avut grija de el…
- La targ de obicei calul are grija de mine, nu eu de el, ca ma duce intotdeauna acasa, fara sa fiu cu ochii pe semene…
- Ce semne, omule ?
- De circulatie, domn` jude…
- Calul, cum va spuneam a intrat in debandare…
- In ce ? N-am auzit cuvantul acesta. Eu citesc si dictionarul, dar in dictionar nu apare cuvantul debandare…
- Sa traiti, apare- nu – apare a intrat in debandare,ca eu si calul suntem ca in partid, daca nu-i dai ordine intra in debandare si sparge sticlele…
Judecatorul iarasi a zambit multumit, domnul procuror a zambit si el, grefiera a zambit si ea dupa ce m-a scris la catastif.
- Pagube sunt, contravenient ?
- Nu, domnule judecator, ca telegarul meu l-a despagubit pe Economu…
- Cum asa ?
- Pai, a dus berea la birutul din satul vecin si Economu a fost multuimit si nu a mai avut nici o pretentie, doar domnul politist, ca eu nu respect noua ordine publica si sunt cheflangiu, ceea ce nu recunosc, ca nu beau…
- Bine, omule, ai scapat, sa vii la ora doua aici in sala sa afli ca ai scapat, ca nu ai fost tu de vina, ci calul…
Am dat sa plec, sa ies din sala, dar domnul judecator si-a adus aminte de ceva…
- Cum zici ca-l cheama pe cal ?
- Misu, domn` jude, Misu…
Aici a inceput sa rada si m-am simtit in debandare, adica nou -nascut.
Asa am scapat de amenda, in dictionar nu era trecut cuvantul debandare si domnul judecator nu a avut lege sa ma condamne si sa ma amendeze, ca era rau de tot, faceam si puscarie, nu aveam bani sa dau pe amenda si domnul politist, dupa ce nu plateam si dupa ce bea si el douazeci de beri, ar fi cerut sa mi se schimbe amenda in puscarie, ca avea ciuda pe Misu, desi calul meu e linistit si nu stie sa citeasca, la fel ca mine… Daca ar fi stiut sa citeasca nu ar fi intrat in birt, ca Economu, birtasul, are o firma asa de mare ca se vede din satul vecin, dar macar daca ar fi desenat pe firma o sticla de bere, sau de tuica, ca la semne Misu se pricepe, asa cum am si zis domnului judecator si dupa cum stie si domn politist, de-l invidiaza…

UMOR DE TRANZIŢIE SPRE ALTE ALEGERI

ALEGERI PE GRATIS

Alegerile au reuşit să trezească la viaţă micul meu orăşel, care brusc a devenit foarte important, de parcă geografia ţării s-a schimbat brusc. Din cei 10.000 de locuitori maturi având în buzunar buletinul şi domiciliul sigur imediat cum intri în oraş, pe dreapta, au participat activ, cu idei – idei nu cu falsuri, la aceste alegeri, doar 9214 cetăţeni. Unii candidau, alţii erau în birourile secţiilor de votare, unii lipeau afişe, alţii dezlipeau afişe, unii vorbeau, alţii făceau corectura de rigoare, unii divorţau, alţii se căsătoreau, mulţi aplaudau, dar cei mai mulţii visau, adică peste 60 % s-au hotărât brusc să facă economie la tuş deoarece bugetul era mic…
Astfel am putut să cunosc mai bine pe ilegalişti, toţi candidaţii au activat în ilegalitate până la alegeri, deoarece nu îi cunoştea nimeni.
Au ieşit şi banii la iveală, am fost surprins şi la un moment dat am crezut că cele câteva bănci vor da faliment din cauza banilor negrii care zburau de la un birt la altul ca bilele de biliard…
Am fost vizitaţi de cei mai mari cântăreţi care, brusc, au îmbogăţit folclorul nostru tradiţional cu noi melodii de dor şi jale după patrie. Cântau băieţii ziua dar şi noaptea, turismele au fost dotate cu difuzoare colorate care făceau zgomot ca la sfârşitul lumii în trei acte, şapte partide şi serenadă pentru oboi şi contrabas … Copii erau foarte atenţi şi au început să înveţe noile melodii ca pe şlagăre pentru care erau plătiţi ca vedetele de candidaţi, mai ceva ca maneliştii. Un băiat chiar şi-a lansat şlagărul preferat în centru oraşului la miezul nopţii, imediat ce candidaţii au trecut la culcare, fiind acompaniat de câinii comunitari, de măturători şi de un motan în călduri.
Cea mai grea problemă s-a ivit în ziua votării, toate partidele au fost stresate şi au urlat în gura mare că alegerile au fost trucate deoarece urna de vot a trebuit să fie sigilată, păzită ce doi poliţişti cu bastoane de cauciuc şi pantaloni scurţi ultima modă europeană. Sigilarea urnelor a dus partidele la o adevărată criză de identitate, candidaţii nu mai ştiau din care partid făceau parte. Cei care au votat au decis cu toţii că cea mai bună oră de votare este între orele patru şi cinci după amiaza, după ce s-a mâncat bine, s-a băut bine şi după ce s-a dormit bine, astfel că s-au înregistrat busculade la votare, presa a fost prezentă, culmea, la aceste ore s-au făcut fotografii cu soţii în aceeaşi cabină de vot, la fel au votat patronii cu garda financiară, poliţiştii cu şoferii, soţiile cu amantele, rapidiştii cu dinamoviştii, gestionarii cu nepoţii, totul fiind bine organizat până la urmă în micul meu orăşel de provincie, unde ne-am ales cu o gaură în bugetul local de nu o vom putea asfalta nici în zece ani.
După alegeri s-au întâlnit toţi în centru oraşului şi au început comentariile, pensionarii şi-au etalat programele electorale, şomerii au insistat pe crearea de noi locuri de şedere în parcul central, gospodinele de data asta tăceau ceea ce m-a surprins deoarece preţurile au crescut brusc în campania electorală la toate produsele de bază din coşul zilnic pe care nu l-a văzut nimeni niciodată. Următoarea distracţie naţională va fi peste patru ani, când vom afla ce partide au candidat în anul acesta …

Costică Drapelescu

TRICOU DE CANDIDAT

UMOR DE WIKENTIE

BULĂ FOTBALIST

M-am hotărât decisiv,îmi schimb viaţa din temelii,renunţ la cariera de mare deputat pentru cea de mare fotbalist, că tot avem un deceniu de aur în fotbal, aproape de nimic, doar pe intermediari. Pentru chestia asta am mare nevoie de aprobarea şefului, că dacă şeful nu-i de acord sunt retrogradat din oficiu la comună, nu la municipiu. Aprobarea se dă acasă la şef. Aşa că am trecut la căutat, l-am căutat la casa moştenită de la singurii săi părinţi naturali. Am trecut la casa de protocol, apoi la casa de oaspeţi, chiar şi la casa cea închiriată. Nu a fost de găsit. L-am căutat apoi şi la casa de la partid, la casa construită de socrii, la casa construită de nevastă, chiar şi la casa construită din fondurile din diplomaţie. In sfârşit, l-am găsit lângă casa de bani a soacrei sale autentice, mai autentică decât un tablou de Grigorescu. Mi-a zis că nu se bagă, îl prinde presa în ofsaid, îl fluieră, îl suspendă din funcţia de secretar şi din funcţia de purtător de cuvânt şi din funcţia de administrator general şi din aceea de preşedinte de onoare si din funcţia de nemuritor, poate să vadă chiar cartonaşul galben şi lui îI cam vine greu, s-a obişnuit cu cartonaşul verde, produs de American Bank. A trebuit să renunţ, dar am primit asigurări că voi fi primit bine vice, la membru, la consilier, la registrator, la referent, la şofer, la frizer, la bucătar, la femeia de serviciu şi la … vice.
Am atacat primăria, aveam nevoie de casă, trebuia să locuiesc lângă stadion. Primarul,amabil, mi-a dat vreo zece blocuri să le termin de construit şi să-mi aleg apartamentul pe care îl doream, la peluză, la tribuna oficială, pe pistă, oriunde, cu vedere direct la federaţie. Cel mai greu a fost la antrenament, a trebuit să şi fug în calitate de fotbalist de onoare, ales după algoritm, într-o duminică seara, la casa de protocol. Cu fuga de răspundere eram obişnuit, dar cu fuga – fugă nu prea şi nu primeam nici spor de stres, spor de muncă grea, spor de noapte, spor de alăptat, spor de condiţii grele. Am ales funcţia de portar, parcă eram născut pentru asta. Mi-a plăcut îtotdeauna să primesc. A primi este o artă, dar şi un sport de care nu te laşi nici la pensie. Antrenorii nu erau de acord cu talentul meu de a primi, dar m-am afirmat, am ajuns cel mai bogat fotbalist din echipă, eram sponsorizat de adversari, de firma “ Autogolul “, de Fundaţia “ Golul de Aur “, de grupul de firme “ Cooperativa campionilor“, de Asociaţia arbitrilor şi de Federaţia de popice.
N-am ajuns la “ naţională “, n-am fost selecţionat în formaţia tinerilor politicieni de extremă stângă, cu toate că visam la domnul Stângă, cel cu Bingo şi banii, dar am reuşit să iau în locaţie de gestiune lanţul de instituţii publice “ WC Central “, afacere profitabilă, nu duceam lipsă de materie primă, de clientelă, de asociaţi. Adevărul era că fotbalul m-a făcut om. Dar nu mă-ntrebaţi din ce echipă fac parte ?! E secretul meu. Am spus-o îtotdeauna că-mi place să primesc. Cine dă, află ! Cine, nu, la comisia anticorupţie, la abstinenţă, la călugărie, la dezalcoolizare, la igenizare, la purificare şi, binenţeles, la guvernare …
Hai,“Dinamo“ !