ACASĂ – IUBIREA, POEZIA DORULUI ABSOLUT…

PARADOX 6. Iisus. Din antologia editată de Florentin Smarandache

PARADOXISME RELIGIOASE

• Iisus n-a avut servitori, şi totuşi I se spunea Stăpân…
• N-a avut diplomă, şi totuşi I se spunea Învăţător.
• N-a avut medicamente, şi totuşi I se spunea Vindecător.
• N-a avut armată, şi totuşi se temeau de EL
• N-a câştigat nici un război, şi totuşi a cucerit lumea.
• N-a comis nici o crimă, şi totuşi l-au răstignit.
• A fost înmormântat, şi totuşi trăieşte şi azi.

O CARTE, DOUĂ CĂRŢI… POMUL CU SCRIERI…

OCHIUL SFINXULUI (1). Serial despre romanul poliţist de Adrian Botez

OCHIUL SFINXULUI
(ESEU DESPRE ROMANUL POLIŢIST)

1-SFINXUL ŞI CADAVRUL

Socrate-Platon aveau de “prins” Adevărul şi Virtutea. Şi Cetatea îi urmărea, îndeosebi prin tinerii ei, cu sufletul la gură. Evul Mediu “captura” atenţia celor ce ştiau a citi, sau măcar asculta – prin romanele cavalereşti, care aduceau slavă Virtuţii, Onoarei, Eroismului (nemăsurat şi dedicat lui Dumnezeu, Regelui, Iubirii şi Frumuseţii) – precum şi prin relatarea“questelor” Potirului Graal(metafora lui Hristos-Dumnezeu). Romanele cele mai gustate(care “ţin sufletul la gură”…) ale secolelor burgheze – XIX-XX(chiar XXI…), cele poliţiste, au de prins criminali odioşi. Dacă sufletul nu mai catadicseşte să vină “la gură”, decât pentru rebuturile sinistre ale umanităţii, aceasta certifică o decăderea spirituală mai mult decât evidentă.
Ce-a mai rămas sacru, în aceste vagabondări prin infernul variantelor autodistrugerii omenirii? Poate un rudiment al amintirii Sfinxului. Neliniştea (uneori, doar primitiva curiozitate) în faţa Necunoscutului – nu chiar zeu, dar, totuşi, Problemă. Şi presentimentul Cadavrului Terestru, simbol al putrefacţiei psiho-sociale a umanităţii. Acel cadavru grotesc, din Amedeu sau cum să te descotoroseşti, al lui Eugen Ionescu – care-şi transformă, treptat, călăii în victime jalnice. Victime care, ele, de data asta, se plâng de “neomenie” şi de “nedreptate”, nu se ştie dacă din partea cadavrului-victimă(care creşte monstruos, transmiţând parcă, dintr-o lume misterioasă, blestemul degenerării-descompunerii accelerate a acestei lumi:”Morţii îmbătrânesc mult mai repede decât viii”, fiind bolnavi de “progresie geometrică” a putrefacţiei-descompunerii, după afirmaţia lui Amedeu:”Progresia geometrică – Boala incurabilă a morţilor!” , proclamă, iluminat şi tembel, acesta din urmă), sau din partea unui ceva fatal-divin, pe care, cel puţin în primă fază, nu sunt capabile să-l intuiască decât extrem de vag: “Tu nu-ţi dai seama că nu mai e ceva omenesc, nu, nu e omenesc, zău că nu mai e omenesc”, se lamentează Magdalena, soţia criminalului-călău-Amedeu. Iar în finalul actului I, însuşi călăul-ucigaş (victima Demonului Terestru al Furiei [Auto]Demolatoare şi Oarbe) se “lasă pe el[cadavrul-victimă, perfect anonim, ca un Sol-Crainic Mistic Mut al Divinităţii] zdrobit, cu spatele încovoiat; cu mare oboseală spune: <>”.
Crima e, totdeauna, reflexivă, iar Cain, literalmente, îl poartă pe Abel în cârca sufletului său(ca pe o piatră, sub care “înfloresc” toţi factorii alterării), care suflet, dacă nu se produce expierea(prin recunoşterea păcatului şi efectul mistico-soteriologic al iertării-uitare, din partea victimei, al cărei “avocat” se face divinitatea ), intră în putrefacţie. Deci, după opinia noastră, cei care citesc romane poliţiste fie se delectează, vicios, cu propria duhoare fetid-cadaverică(prezentă şi, mai ales, viitoare), fie încep să intuiască adevărul condiţiei umano-terestre “moderne” – şi procedează, inconştient, la o imunizare şi profilaxie anti-cadaverică. Depinde de nivelul de evoluţie/involuţie spirituală al cititorului – care se situează, astfel (pendulatoriu sau secvenţial), între mazochism şi avânt spre redompţiune(evident, predomină, masiv, prima categorie:mazochiştii inconştienţi, gurmanzi cu propriile dejecţii anti-spirituale).

CYBILL, ROMAN DE OVIDIU VASILESCU, PARTE DIN TRILOGIA BLESTEMUL. Editura Călăuza v.b. Deva, 2010

OVIDIU VASILESCU, PARADISUL NEFERICIŢILOR, VOLUMUL AL II-LEA DIN TRILOGIA BLESTEMUL, Editura Călăuza v.b. Deva-2010

AMFORE DE LUMINĂ DE IOAN N. ROŞCA, Casa de Editură Floare Albastră – 2010

CĂRŢI, CĂRŢI…

GRĂDINILE SEMANTICE DE EUGEN EVU

PRESA HUNEDOREANĂ DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT DE ŞTEFAN NEMECSEK, O CARTE DESPRE ISTORIA CLIPEI, O CARTE DESPRE VIAŢA ÎN CÂTEVA CUVINTE POTRIVITE, ISTORIA CA OGLINDĂ

OPERA LUI PETRE ŢUŢEA

Opera

Carti si studii publicate

•”Antropologie economica – Perspectivele economice ale României moderne” (17 medalioane conclusive) în “Cuvântul”;
•”Mircea Eliade”. Apare în fascicole în revista “Familia” din Oradea, între 2 februarie 1990 – 9 septembrie 1990. 75 pag.; editie ulterioara in Biblioteca revistei “Familia”, Imprimeria de Vest, Oradea, 1992;
•”Aristotel si arta” (reflectii estetice). În revista “Familia” (Oradea), nr. 1-2-3 din 1991;
•”Între Dumnezeu si Neamul meu”. Fundatia “Anastasia”. Editura si Imprimeria “Arta Grafica”, Bucuresti, 1992. 400 pag.;
•”Batrânetea si alte texte filosofice”. Editura “Viitorul romanesc”, Bucuresti, 1992;
•”Reflectii religioase asupra cunoasterii”. Editura “Nemira”, Imprimeria Coresi, Bucuresti, 1992;
•”Omul” (tratat de antropologie crestina). Editura “Timpul”, Iasi, 1992;
•”Philosophia perennis”. Editura “Icar”. Editura Horia Nicolescu, Bucuresti, 1992;
•”Proiectul de tratat – Eros”. (Prin colaborarea mai multor edituri): Editura “Pronto & Astra” (Brasov), Editura “Thetis” (Bucuresti); Editura Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, cu concursul Asociatiei “Porumbeni”, Tipografia Centrala din Chisinau, 1992;
•”321 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea”. Antologiile Humanitas, Editura “Humanitas”, Bucuresti, 1993;
Despre autor:

•”Convorbiri euharistice” de Dorin Popa. Institutul european pentru cooperare cultural- stiintifica, Iasi, Colectia Texte de frontiera, 1992;
•”Jurnal cu Petre Tutea” de Radu Preda. Editura “Humanitas”, Bucuresti, Imprimeria Coresi, 1992.
•”Cugetari memorabile” (I). Bucuresti, 1999.

HAŢEG, 2010 – ZILELE ORAŞULUI: CARTEA “HAŢEG, ADEVĂRATA SAMIZEGETUSA” 28 AUGUST 2010

HAŢEG, 2010- ZILELE ORAŞULUI, 28 AUGUST: CARTEA “HAŢEG, ADEVĂRATA SARMISEGETUSA” – Această nebunie frumoasă poate determina autorităţile locului să declanşeze o cercetare mai amănunţită în zona Haţeg – Subcetate pentru a pipăi istoria la faţa locului

MEMORIA IN CARE LOCUIM

O ipoteză interesantă relansează Gligor Haşa prin cartea sa” HAŢEG ADEVĂRATA SARMIZEGETUSA „ , o carte provocatoare apărută chiar la Editura „ Gligor Haşa „ – Deva, 2009. Cartea se doreşte a fi una a curajului de a vedea altfel istoria şi are un scop nobil şi neliniştitor pentru români: Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei, a dacilor liberi, a fost la Subcetate – Haţeg şi nu în Munţii Orăştiei – Şurianu, aşa cum s-a încetăţenit în istoria ultimilor decenii, adică o altă locaţie, un alt loc acolo unde poezia pământului atrage un astfel de demers. Autorul se opune dogmelor şi aduce argumente, pornind de la o idee susţinută de Constantin Zagoriţ, fost colonel în armata română, în specialitatea topografie militară, deci o persoană care a avut ochi să vadă măreţia locului la Haţeg.
Ideea cărţii se opune tezelor susţinute de Constantin Daicovici, cunoscut cercetător, cu o poziţie solidă în lumea istoricilor, o personalitate care a dominat perioada de început a socialismului – comunism în România, dar şi demnitar al statului român în aceeaşi perioadă.
De fapt colonelul topograf Constantin Zagoriţ a făcut cercetări în zona Haţeg din necesităţi militare în anii 1920 -1938, iar în urma cercetărilor a scris cartea, nu voluminoasă, dar documentată intitulată „ SARMIZEGETUSA „ . Ideea colonelului român se întemeiază pe argumente militare, geografice, topografice şi fortificaţiuni găsite pe teren. Cartea a fost editată în anul 1937 şi a fost găsită întâmplător de Gligor Haşa la un cărturar din Haţeg, la scriitorul Radu Igna, pasionat de miracolele locului, care a şi scris la rându-i o altă carte „ Vocaţia culturală a Haţegului „ – apărută tot la Editura „ Gligor Haşa „ – Deva, 2009. Se pare că au existat oameni care au adunat informaţii în sensul că Sarmizegetusa Regia a fost la Haţeg, o flacără care a luminat minţile multor români care doreau şi doresc să aibă atitudine corectă în ţara lor, cu riscurile necesare, dar curat asumate, prin eforturi proprii.
De reţinut că scriitorul Gligor Haşa a fost permanent preocupat de istoria Daciei şi a dacilor şi a scris nenumărate cărţi despre acele vremuri ciudate, cu bărbaţi curajoşi şi demni.
Cu alte cuvinte, Gligor Haşa are o nebunie frumoasă, o atitudine plină de forţă şi eroism, luptându-se cu un anumit curs al istoriei, cu şcoala de istorici de la Cluj, cu un întreg sistem care a generat doctorate, a făcut valuri în Academie, a atras fonduri considerabile şi a dat direcţia miracolelor la români.
De menţionat că Gligor Haşa nu neagă că în munţii de lângă Orăştie se află capitala spirituală a dacilor, dar există o deosebire între capitala spirituală şi capitala politico – administrativă, pregătită să dea sens lumii Daciei din punct de vedere pragmatic, de conducere a poporului şi de apărare împotriva cuceritorului din Imperiu Roman dar şi a popoarelor migratoare, în vremuri grele, violente, barbare.
Cartea HAŢEG – ADEVĂRATA SARMIZEGETUSA se citeşte cu interes pentru că tema este captivantă şi pentru scriitorul are ştiinţa de a provoca cititorul şi mediul academic, iar argumentele sale sunt ale unui cunoscător, pertinente şi practice. Gligor Haşa recunoaşte că Munţii Orăştiei reprezintă Tibetul Sacru al dacilor, dar e o deosebire care trebuie avută în considerare, la Grădiştea de Munte nu încăpeau prea mulţi soldaţi, zona ei era limitată, acolo se află altarele de cult, calendarele dacilor şi alte vestigii interesante, dar care, în viziunea autorului, nu constituie argumente pentru ca acolo să fie capitala politico-administrativă a dacilor.
Sunt câteva argumente prin care Constantin Zagoriţ şi Gligor Haşa susţin că la Haţeg a fost adevărata capitală politico – administrativă a Daciei:
- Sarmizegetusa de la Subcetate – Haţeg are o poziţie intermediară între cetăţuile din munţii Orăştiei şi Sarmizegetusa Ulpia Traiana.
- La Haţeg se adună marile drumuri de acces dinspre Târgu Jiu, Mureş şi Banat, ca într-un triunghi miraculos al curgerii dacilor spre centru.
- Aici se vede clar funcţia strategică a întregii regiuni.
- Sunt trei izvoare care nu seacă şi permit viaţa în condiţii vitrege.
- Pe harta lui Ptolemeu din secolul al II-lea apare localizată Zarnizegetuza Basileion ( Sarmizegetusa Regală ) exact pe coordonatele geografice ale Haţegului, cetatea din Munţii Orăştiei este mai depărtată cu vreo 60 km faţă de localizarea făcut în vechime.
- Aici s-a descoperit tezaurul dacilor, în albia Streiului, se pare, existând documente în acest sens.
- Există descoperiri arheologice importante în zonă.
- Sunt mai multe planşe care aduc argumente de natură topografică pentru localizarea adevăratei capitale a dacilor la Haţeg.
- De ce numele atât de straniu a satului de lângă Haţeg – Subcetate ?
Desigur că sunt şi alte argumente, dar cartea va trebui citită şi înţeleasă, cu toată opoziţia conservatoare care există în gândirea noastră.
Poate că argumentele forte ale autorilor sunt cele de ordin practic, atât colonelul Zagoriţ cât şi Gligor Haşa au păşit pe meleagurile din Tara Haţegului şi au simţit locul, oamenii, miracolul care pluteşte permanent în aerul tărâmului, deasupra unui pământ miraculos în care porcii mistreţi mai descoperă monedele de aur din vechime, râmând brazda pădurii. Apoi demersul lor este unul care se face prin efort şi resurse personale pentru că sunt mânaţi de ceva mai înalt în această cercetare, spre deosebire de istoricii de profesie, angajaţi la stat.
Această nebunie frumoasă poate determina autorităţile locului să declanşeze o cercetare mai amănunţită în zona Haţeg – Subcetate pentru a pipăi istoria la faţa locului. Opoziţia mediului academic va fi puternică, dar cercetarea se impune pentru că sunt argumente şi poate genera surprize.
Un curcubeu leagă Haţegului de restul lumii şi de reţinut că în vremurile războiului din urmă, Cel de al Doilea Război Mondial, a existat o tentativă de mutare a capitalei României moderne la Haţeg. Oare de ce s-a luat această decizie în vremuri grele pentru poporul românilor ?
În rest, să ne păstrăm curajul de a rămâne demni oricare va fi rezultatul final, sunt zone din România care pot fi centre culturale, politice sau administrative cu brio, pentru că Dumnezeu a făcut ţara frumoasă.
Cartea lasă să se înţeleagă faptul că trebuie uneori să ai curajul de a te împotrivi istoriei pentru o memorie curată. Gligor Haşa anexează şi cartea lui Constantin Zagoriţ ca argument şi acest lucru este pozitiv şi probează onestitate, la un moment dat vor fi tot mai mulţi români care vor privi altfel istoria lor şi a lumii.
Scrierea lui Gligor Haşa este una intensă, autorul pare a nu fi avut răbdare, uneori repetă şi insistă pe anumite idei şi argumente, fraza este frustă dar demnă şi transmite un mesaj de forţă şi patriotism implicit, pe linia cărturarilor români Nicolae Densuşianu, Octavian Floca, Timotei Ursu şi alţii.
Iată ce scria Constantin Zagoriţ în cartea sa: „ Pentru a prezenta cât mai clar şi mai convingător motivele care m-au făcut să cred că Cetatea Sarmizegetusa s-a găsit aşezată pe masivul triunghiular deluros de la răsărit şi din imediata apropiere a orăşelului Haţeg – am găsit cu cale să arăt poziţia locului precum şi aşezarea strategică şi tactică a acestei cetăţi prin cât mai multe hărţi; şi de aceea am anexat lucrării de faţă 4 hărţi diferite şi cuprinzând din ce în ce mai multe detalii.
De altfel arătarea pe hartă, chiar rudimentar executată, este oricând mai preferabilă unei descrieri textuale. „

O idee care merită reţinută şi la care să reflectăm: memoria ca aleasă cetate …

Constantin Stancu
Haţeg, august 2010

CÂNTECUL DE BUNĂVOIE – POEZIA LUI IOAN EVU, Poesia lui Ioan Evu uneşte metafora şi expresia modernă cu stilul clasic, cu ritmul şi rima eternă a poesiei eterne, este o împlinirea deplină. Ca la nimeni altcineva cântecul şi simbolul se împerechează în versurile poetului. De aceea cititorul va găsi în paginile cărţilor sale câteva poeme peste care nu se poate trece, sunt poeme definitive, asigurate în etern şi divin…

PENTRU VIZUALIZARE, DAŢI CLICK PE TITLUL DE MAI JOS!

CANTECUL DE BUNAVOIE

O CARTE DOCUMENT DESPRE ŞCOALA GENERALĂ NR. 5 VULCAN, AUTOR ILIE SARDESCU, EDITURA “REALITATEA ROMÂNEASCĂ” – 2010, CU UN MOTTO ACTUAL: “Educaţia, înseamnă, pentru cei mai mulţi, a încerca să-l facă pe copil să semene cu adultul …Pentru mine, însă, înseamnă să faci din copii nişte creatori, trebuie să creezi inventatori, inovatori, nu conformişti.” – Jean Piaget

ARHIVELE DE LA HAŢEG: DESPRE SCRIERILE LUI CONSTANTIN STANCU – ŞTERGEREA MEMORIEI Trebuie să vină clipa când Dumnezeu ne va şterge din memorie trecutul, simplu, repede, fără durere, totul se va scurge împreună cu apa de la duş, într-o dimineaţă, aproape pe nesimţite, totul se va duce, trecutul sau prezentul, viitorul vor dispare, până şi clipa când chemi aceste cuvinte care ar putea alcătui poemul sau sistemul, aceste cuvinte au o viaţă a lor, secretă, precum vietăţile unicelulare sub microscop …

PENTRU VIZUALIZARE, DAŢI CLICK PE TITLUL DE MAI JOS!

SCRIB CTIN

PRETEXTE CRITICE ŞI ESEURI LA OPERA LUI EUGEN EVU: “POETUL LA CASTEL” – Editura “REALITATEA ROMÂNEASCĂ” – 2010, consilier editorial Ştefan Nemecsek, o carte apărută datorită generozităţii poetului Eugen Evu şi curajului lui Şefan Nemecsek – “Cine este Eugen Evu ? Poetul de la Castel, e proprietarul spiritual al castelului din Hunedoara. E un poet proprietar de Castel. Nu i-a fost retrocedat, l-a cucerit în momentul când ceilalţi dormeau. El a fost treaz.”

CRONICI ŞI RECENZII LITERARE ÎN “CITITORUL DE ILUZII” DE DUMITRU HURUBĂ, EDITURA “eubeea” – Timişoara, 2010, consilier editorial Nina Ceranu, lector Ilie Chelariu, sau contactul direct cu opera scriitorului …

UN DEBUT INTERESANT: ANABELA COŢOVANU CU VOLUMUL “COMPLOTUL SIMŢURILOR” la Editura “REALITATEA ROMÂNEASCĂ” – 2010, cu o prezentare de Valeriu Butulescu

UN ROMAN DE DUMITRU HURUBĂ, “EVADAŢI DIN CLEXANE” – EDITURA “eubeea” – 2010, Consilier editorial: Nina Ceranu; Lector: Ilie Chelariu, roman apărut sub egida Fundaţiei Culturale “Orient Latin”, Timişoara