PROVERBE 8 DUPĂ SOLOMON

SOLOMON ZICE:

Pro 8:22 Domnul m’a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
Pro 8:23 Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.
Pro 8:24 Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
Pro 8:25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
Pro 8:26 cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
Pro 8:27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
Pro 8:28 cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
Pro 8:29 cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,
Pro 8:30 eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
Pro 8:31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
Pro 8:32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!
Pro 8:33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
Pro 8:34 Ferice de omul care m’ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
Pro 8:35 Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
Pro 8:36 Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.

ÎNĂLŢAREA LA CER …

INALŢAREA LA CER

Act 1:1 Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa,
Act 1:2 Până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales,
Act 1:3 Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu.
Act 1:4 Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine:
Act 1:5 Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.
Act 1:6 Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel?
Act 1:7 El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa,
Act 1:8 Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.
Act 1:9 Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
Act 1:10 Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
Act 1:11 Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Act 1:1 Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,
Act 1:2 dela început pînă în ziua în care S’a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe cari-i alesese.
Act 1:3 După patima Lui, li S’a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.
Act 1:4 Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care,” le-a zis El, „aţi auzit-o dela Mine.
Act 1:5 Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.”
Act 1:6 Deci apostolii, pe cînd erau strînşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
Act 1:7 El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpînirea Sa.
Act 1:8 Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.”
Act 1:9 După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S’a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
Act 1:10 Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s’au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb,
Act 1:11 şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S’a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaş fel cum L-aţi văzut mergînd la cer.”
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Act 1:1 The former treatise have I made, O Theophilus, of all that Jesus began both to do and teach,
Act 1:2 Until the day in which he was taken up, after that he through the Holy Ghost had given commandments unto the apostles whom he had chosen:
Act 1:3 To whom also he shewed himself alive after his passion by many infallible proofs, being seen of them forty days, and speaking of the things pertaining to the kingdom of God:
Act 1:4 And, being assembled together with them, commanded them that they should not depart from Jerusalem, but wait for the promise of the Father, which, saith he, ye have heard of me.
Act 1:5 For John truly baptized with water; but ye shall be baptized with the Holy Ghost not many days hence.
Act 1:6 When they therefore were come together, they asked of him, saying, Lord, wilt thou at this time restore again the kingdom to Israel?
Act 1:7 And he said unto them, It is not for you to know the times or the seasons, which the Father hath put in his own power.
Act 1:8 But ye shall receive power, after that the Holy Ghost is come upon you: and ye shall be witnesses unto me both in Jerusalem, and in all Judaea, and in Samaria, and unto the uttermost part of the earth.
Act 1:9 And when he had spoken these things, while they beheld, he was taken up; and a cloud received him out of their sight.
Act 1:10 And while they looked stedfastly toward heaven as he went up, behold, two men stood by them in white apparel;
Act 1:11 Which also said, Ye men of Galilee, why stand ye gazing up into heaven? this same Jesus, which is taken up from you into heaven, shall so come in like manner as ye have seen him go into heaven.

ÎNVIEREA – O PRIVIRE SINOPTICĂ

EVANGHELIA DOMNULUI IISUS HRISTOS
PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA CELOR PATRU VERSIUNI CANONICE ALE EVANGHELIEI (DUPĂ MATEI, MARCU, LUCA SI IOAN)
Ediţia a II-a
(Îmbunătăţită prin osteneala lui Nicolae Kreis)
Anul 2008 după Hristos, 5769 de la Facerea lumii

Învierea lui Iisus. Iisus Se arată Mariei din Magdala.
Iisus Se arată ucenicilor.
1. In ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, si a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
2. A alergat la Simon Petru si la celălalt ucenic, pe care-l iubea Iisus, si le-a zis: “Au luat pe Domnul din mormânt si nu stim unde L-au pus”.
3. Petru si celălalt ucenic au iesit si au plecat spre mormânt.
4. Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru si a ajuns cel dintâi la mormânt.
5. Si aplecându-se, a văzut giulgiurile jos, dar n-a intrat.
6. A sosit si Simon Petru, a intrat în mormânt si a văzut giulgiurile* jos,
7. iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era împreună cu giulgiurile, ci făcută sul si pusă în alt loc.
8. Atunci a intrat si celălalt ucenic, care sosise cel dintâi la mormânt, si a văzut si a crezut,
9. fiindcă ei nu stiau Scriptura că El trebuia să învie din morţi.
10. Si s-au dus ucenicii iarăsi la ai lor.
11. Dar Maria stătea afară, lângă mormânt, si plângea. Pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt
12. si a văzut doi îngeri în vesminte albe sezând unde zăcuse trupul lui Iisus: unul la cap si altul la picioare.
13. Ei i-au zis: “Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: “Pentru că au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus”.
14. Zicând acestea, ea s-a întors si L-a văzut pe Iisus stând, dar nu stia că este Iisus.
15. Iisus i-a zis: “Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: “Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si mă voi duce să-L iau”.
16. Iisus i-a zis: “Maria!” Ea s-a întors si i-a zis în evreieste: “Rabbuni!”, adică:
“Învăţătorule !”
17. Iisus i-a zis : “Nu Mă atinge, fiindcă nu M-am suit încă la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei si spune-le că Mă sui la Tatăl Meu si Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru”.
18. Maria Magdalena s-a dus si a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul si că i-a spus acestea.
19. In seara aceleasi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când usile unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijloc si le-a zis: “Pace vouă !”
20. Si, zicând acestea, le-a arătat mâinile si coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat văzându-L pe Domnul.
21. Iisus le-a zis din nou: “Pace vouă! Asa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, tot astfel vă trimit si Eu pe voi”.
22. Si spunând acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: “Luaţi Duh Sfânt.
23. Celor ce le veţi ierta păcatele, iertate vor fi, iar celor ce le veţi ţine, ţinute vor fi”.
24. Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus.
25. Deci, ceilalţi ucenici i-au zis: “Am văzut pe Domnul”. Dar el le-a zis: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor si dacă nu voi pune degetul meu în coasta Lui, nu voi crede”.
26. După opt zile, ucenicii lui Iisus erau iarăsi înăuntru, si Toma împreună cu ei. Si fiind usile încuiate, a venit Iisus, a stat în mijloc si le-a zis: “Pace vouă!”
27. Si i-a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace si uită-te la mâinile Mele; si adu-ţi mana si pune-o în coasta Mea, si nu fi necredincios, ci credincios”.
28. Răspunzând, Toma I-a zis: “Domnul meu si Dumnezeul meu !”
29. Iisus i-a zis: “Pentru că M-ai văzut, ai crezut: fericiţi cei ce n-au văzut si au crezut!”
30. Iisus a făcut încă multe alte minuni înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31. Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu; si, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.

O VECHE CÂNTARE DE DRAGOSTE, ACTUALĂ PRIN SUNETUL EI DISCRET ŞI FRUMOS, PRIN PUTEREA DE CHEMARE …

CÂNTAREA CÂNTĂRILOR – FRAGMENT
BIBLIA
PENTRU CEI CARE AUD CÂNTAREA ÎN ZIUA DE DUMINICĂ, ÎN TOATE ZILELE VIEŢII LOR …

Son 2:1 Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi.
Son 2:2 Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete.
Son 2:3 Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
Son 2:4 El m’a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
Son 2:5 Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.
Son 2:6 Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui!
Son 2:7 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea!
Son 2:8 Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.
Son 2:9 Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.
Son 2:10 Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Son 2:11 Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s’a dus.
Son 2:12 Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.
Son 2:13 Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.
Son 2:14 Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.
Son 2:15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.
Son 2:16 Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini.
Son 2:17 Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.