POEMELE BĂTRÂNULUI, ARGUMENT ÎN FAŢA TIMPULUI DE EUGEN DORCESCU

 

POEMELE BĂTRÂNULUI DE EUGEN DORCESCU

 

FRAGMENT

 

3

 

 

Incompatibil cu

spaţiul, cu timpul,

bătrânul îşi gustă, în

singurătate, acronia,

obligat, totuşi, prin pârghia

necruţătoare a gravitaţiei,

să rămână fixat într-un loc,

într-un topos, în spaţiul

de care nu-l mai leagă nimic,

în afara repulsiei.

Dar şi timpul deşiră şi

sfâşie – timpul, criminal nevăzut,

adânc împlântat

în inima spaţiului, adânc

împlântat în trupul

bătrânului,

muşcându-i sufletul,

însângerându-i sufletul,

noaptea, mai ales,

noaptea târziu,

colindând prin coşmaruri,

ca o hienă.

 

EUGEN DORCESCU

POEMELE BĂTRÂNULUI – POEMAS DEL VIEJO

(Traducción del rumano – Elegii, Ediciones Mirton, Timişoara, 2003 – : Rosa Lentini y

Eugen Dorcescu)