PLOAIA PE CERUL CUVINTELOR… Poem de Constantin Stancu

PLOAIA PE CERUL CUVINTELOR

 

 

Ploaia nu spală, ea caută rădăcini pentru îmbrăţişare.

Ploaia îşi descoperă în sine fulgerul şi

oamenii săi,

gândul meu este arcă, acum,

gândul tău – porumbel al ţărmurilor nevăzute.

Ploaie timpurie, ploaie târzie –

timp lichid pentru plante, timp curgător pentru istorii vechi!

Ploaia o femeie dezlănţuită între un sezon şi altul,

iarba ca un bărbat la picioarele ei,

un timp umed pentru formele primordiale din care au fugit zeii!

Ploaia se maturizează, devine zăpadă gravidă de sensuri,

lumea priveşte spre limitele ei albe,

curcubeul cu şapte culori, ai putea locui una din ele…

Ploaia în copilărie a fost nor pe cerul cuvintelor toate,

de el s-a prins argintul dimineţilor!

Ploaia nu spală,

ea face rădăcinile puternice,

cu o mie de ani în neuronii lichizi,

pentru memoria pământului…

 

 

Constantin Stancu

EUGEN DORCESCU: EXISTĂ UN TIMP… Fragment din Ecclesiastul, echivalenţă din Biblie.

EUGEN DORCESCU: ECCELSIASTUL, FRAGMENT

 

 

1. Există-un timp prielnic pentru toată

Alergătura omului sub cer.

Nimic nu scapă legii lui de fier

Şi tainei lui, în veci nedezlegată.

2. E vreme să te naşti şi-apoi să mori.

E vreme a sădi, şi iarăşi este

O vreme să culegi şi să măsori

Zădărnicia roadelor agreste.

3. E-o vreme să răneşti şi să ucizi,

O vreme să aduci tămăduire ;

E-o vreme să dărâmi, ieşit din fire,

Şi alta, s-aşezi grinzi şi cărămizi.

4. Vreme-i să plângi, sau râsul să te-mbie,

Căci râs şi plâns la fel sunt de fireşti.

E-o vreme să jeleşti şi să boceşti

Şi-o vreme să tresalţi de bucurie.

5. E vreme să zvârli pietre, lapidând

Un ins, o vietate sau o umbră.

Şi-apoi, abandonând pornirea-ţi sumbră,

S-aduni acele pietre, rând pe rând.

E-un timp să-mbrăţişezi. Şi, negreşit,

E-o vreme să renunţi la-mbrăţişare.

6. Vreme-i să strângi, să fii în căutare,

Şi-un timp să prăpădeşti ce-ai dobândit.

E vreme să păstrezi. Şi vreme, iar,

S-arunci nepăsător cele păstrate.

7. Vreme-i să rupi veşminte sau brocarte

Şi vreme-i să cârpeşti şi să repari.

Există-un timp anume când se tace

Şi-un altul, tot anume, spre-a vorbi.

8. O vreme spre-a urî, şi spre-a iubi.

Un timp pentru război şi pentru pace.

 

 

Din volumul Biblice de Eugen Dorcescu

CRONICI TV (7). Serial de Dumitru Hurubă

DIN REZERVAŢIA ZĂPĂCIŢILOR DIN TRANZIŢIE!

ETNO TV

         Am origine sănătoasă: sunt ţăran. Părinţii şi bunicii au fost ţărani, iar moşii şi strămoşii au luptat în oastea lui Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân şi Vlad Ţepeş pe când se pregătea să devină Dracula, iar Dan Matei Agathon Dracula Parc Bucureşti-Snagov via Sighişoara. În calitate de ţăran, iubesc folclorul, şi, evident şi normal muzica populară. De aceea, atunci când a început să emită canalul de televiziune Etno Tv m-am bucurat sincer, mai ales că o voce ne anunţa din când, baritonal cu accente voit optimiste, dar cu profunzimi cam lugubre: “în curând, Etno Tv vă va face o mare surpriză”. Până una-alta, emiţând 24 ore din 24, Etno Tv se luptă pentru a se impune. Evident, armele sale sunt melodiile şi cântecele (mă refer la texte) de muzică populară. La acest capitol (texte) se petrec lucruri şi fenomene care îmi produc trăiri social-matrimoniale şi administrtative curioase, iar o parte profunde şi inexplicabile.

Deseori mă cutremur realizând ce soartă ingrată pot avea unii solişti vocali din moment ce nu se feresc să spună lumii întregi necazurile cu care i-a blagoslovit soarta. Mare jale! Cei mai mulţi au duşmani învederaţi datorită cărora spiritul creator şi artistic se revoltă izbucnind, citez: “Aşa zic ai mei duşmani,/Că eu cânt numai pe bani.” (ce oameni, domnule! Vorba lu’ Nicuţă Tănase). Dar, după ce solistul ia legătura cu Dumnezeu, îi propune Creatorului blestemul cumplit: “Dă-le bani, dă-le avere,/Da’ să nu le dai putere;/Dă-le bani, dă-le de toate,/Da’ să n-aibă sănătate.” Pactul fiind încheiat, solistul devine plin de-un optimism pe care ni-l propagă spre liniştea noastră, care auzim: “Cine m-aude că cânt,/Are viaţă pe pământ.” E de presupus, totuşi, şi de sperat, că mai sunt cazuri izolate care reuşesc să trăiască fără să audă acest gen de folclor. Acest că cânt din textul de mai sus nu e o cacofonie, cum eronat s-ar crede, ci folclor contemporan… Desigur, o parte din optimism artistul a păstrat-o pentru sine recunoscând până la urmă că “Doi copii eu am avut/Şi din cântec i-am crescut.” Efort frumos şi sacrificiu pe măsură, deşi duşmanii au avut dreptate, arde-i-ar focu’ Gheenei! Dar câte-un text este şi socio-instructiv şi cu precizări clare, cum ar fi acesta în legătură cu atitudinea faţă de o fătucă oarecare: “Aveţi grijă s-o jucaţi,/Numa’ să n-o sărutaţi!” Noa!, vorba ardeleanului, apoi, de ce, Doamne, să n-o ţuce oţârucă ? Că un “de doi” fără o pupătură e ca nunta fără ceteraş. Ce e cu restricţia asta ? Dar sentimentalismul continuă luând forme ceva mai moderne: “Puiule cu ochii verzi,/N-ai motiv să nu mă crezi.”, se tânguie o solistă plinuţă dar nefericită, însă părând sinceră; doar că, într-un folclor autentic acest “n-ai motiv” “sună ca dracu’” (v.Petre Roman, vol.ziceri din perioada imediat post-decembristă). Ca argument suprem pentru feciorul sceptic (probabil), solista promite avantaje gastronomice interesante, apetisante şi, în această perioadă de austeritate, imposibil de ignorat: “Fac şi-o ciorbă de viţel,/Că nu-l am decât pe el.” Pe neicuţă ? Pe viţel ? Mister. Însă e o autentică declaraţie de fidelitate care trebuie consemnată, în condiţiile economiei de piaţă şi racolărilor; acesta este încă un pas spre fericirea deplină în căsnicie: “Îl iubesc şi mă iubeşte/Şi nimic nu ne lipseşte.” Bravo! Să fie într-un ceas bun! Exclami fără să vrei. Bine că e Happy end… Şi, apropo: nu cred să fie departe clipa când vom auzi strigături la horă de genul: “Asta fată joacă bun/Şi mă-nvaţă şi pe io!” – variantă engleză la strigătura “Asta fată joacă bine/Şi mă-nvaţă şi pe mine!”

         …Revenind, mă gândesc la “surpriza” promisă pe la începuturile Etno Tv-ului: ea este, probabil, sub forma acestor texte insipide, hilare, stupide şi fabricate de inşi care cred că a te răfui cu unii-alţii prin intermediul unui cântec, înseamnă folclor. Nu e! E jale, e ridicol, e bătaie de joc faţă de o tradiţie folclorică frumoasă şi mai rar întâlnită la alte popoare.

         Evident, folclor absolut autentic şi emoţionant este practicat de cei mai mulţi solişti de muzică populară…

 DUMITRU HURUBĂ

TĂCEREA CA ŢIPĂT. Vavila Popovici şi viaţa în comunism, scurte note la cartea PREAPLINUL TĂCERILOR

Eugen Evu

 La romanul :

               Preaplinul tăcerilor

            (  sau viaţa în comunism)

 

de  Vavila POPOVICI

 

Prin intermedierea prietenului Octavian Curpaş, am onoarea ca distinsa scriitoare româncă din  U.S.A., să îmi solicite opiniile critice asupra romanului sus- titrat, trimis pdf. Am citit în Revista Agero multe din textele dsale, graţie unui Forum titrat de Lucian Hetco – unul cvasi- necesar în literatura de azi a românilor de pretutindeni. De aceea, dar şi re- motivat de propriile-mi „ avataruri” din zona spectrală a acelei Memorii – identitare dar şi colective- solicit Revistei Agero spaţiul necesar a răspunde doamnei Vavila Popovici, care, oriunde trăieşte, este de-a noastră, a sufletului românesc cel atât de chnuit, cum îmi spunea Artur Silvestri. Acest chin pare a fi vama, condiţia sine qua non a duratei, trecerii şi mântuirii, într-o lume ce pare a se „ recicla”, prin monstrul paradoxal al „ istoriei”, spre o nouă împrimăvărare: precum în cer, aşa şi pe pământ... Merită şi se cuvine respect autoarea cu atât mai mult că evocarea este a unor vârste ce s-au perindat fiecare cu golgotele şi iluminările lor…

 

                                       Un roman cu cheie iniţiatică

 

      Restaurat ca un sit al Memoriei nu mult transfigurative, cât realist scrutător, situl- carte, din care inteligenţa senectuţii, înnobilată şi decantată de arderile suferinţelor – din perioada dictaturii, dinainte de exilul în U.S.A., romanul „ Preaplinul tăcerilor” – este, unul al despresurării marilor tensiuni suferite într-o viaţă, prin mărturisiri şi mărturii de dinainte de emigrare, de ceea ce  pentru mulţi români pare a fi un Canaan, după exodul peste ocean. Cartea a apărut româneşte, în California sa rezidenţială, înţeleg după alte câteva – eseuri, proze, poezii,- şi desigur este una parabolic- evangheliară, aş şpune cumva profetică, dacă înţelegem că istoria se repetă, după comunismul evocat de Vavila Popovici , milioane de români  sunt siliţi la un nou exod spre „ canaanurile „ occidentale.

   Cartea fiind a regresiunii şi evocării, a fost desigur şi a descărcării acelui „ preaplin” – adică a traumaticelor, frustrantelor reprimări- din frică, din oroare, din instinctul auto-apărării Fiinţei feminine – familiale…de soţie ajunsă în văduvie…Povestea curge fluent, cu un stil alert şi în spirit creştin tradiţional, al Originii bucovinene….Cred că în acutele schimbări de paradgime în literatura actuală, cel puţin în România unei culturi implosive şi deviaţionistă altfel, critica  unui roman biografic  mai ales,  pe fond clasic, NU ARE ROST să re-povestească „ sfătuitor” şi cum se-ntâmplă „ şcolăreşte”, didacticist, cartea distinsei doamne…Aşadar calea bună ar fi să ÎL CITEASCĂ direct, sau prin internet, cei ce vor să înţeleagă ce a fost nu demult cu „ noi”, ca popor –experiment – mai ales după ultimul război, şi, să extragă din cartea-iniţiatică a autoarei, iluminare şi har – spre a le fi pilduitor. Romanul este de profundă morală creştină, prin sinceritatea mărturiei şi prin buna lecţie a  descrierii fără ţinte estetizante, aşadar este un roman- neo- testamentar în sensul teologic.  Cum autoarea  a avut primele  încercări  literare încă  din ţară, dinainte de  exil,   este greu pentru mine să  disting cărui  public anume  îi este adresat – atât celor de „ acasă”, cât şi diasporei, desigur.. Meritul dsale este – consider- că „ grupul- ţintă” al scrierilor suntem noi, ceilalţi care scriem, de pretutindeni!

Vavila Popşovici scrie într-un stil alert, captivant şi cu nerv narativ aproape telenovelistic, iar zona unde îl situez, este cea a cărţii creştine, unde gestul cărţii este gestul preotesei, al Mamei Dolores, cumva…Am citit şi cunosc multe cărţi de mărturie- mărturisitoare ale unor români din diaspore…Diverse ca stil, dar cu aceeşi ţintă în fond teologică sau teosofică, indiferent de aparteneţa confesională. La urma urmei, romanul de acest tip este 1) catarsic, decantator de „ preaplinul” memoriei  reprimate- subliminate, să-i spunem memoriei FREATICE.  2) demn a fi comunicat – cuminecat cu scop de învăţătură şi adevăr istoric restaurat…

   Este ora mărturiilor şi a mărturirilor impregnate de empatia inconfundabilă a unei vieţi trăite dramatic dar DEMN, exemplar, aşadar modelator pentru sufletele deschise şi sinergice, într-o lume accelerat a corupţiei, aşadar a unei NOI STRICĂCIUNI.

 

Concluzie:

Poate că „ preaplinul” este nu atât cel al memoriei raţionale, agitându-se în zonele subconştientului şi prin scriere, evocare, autoarea, aflată la o vârstă venerabilă,  ni se   confesează din irepresibila impulsie psihică  de apărare, de luciditate: nu doar celor personale, ci in extenso, ale unei memorii colective frustrate bestial de Monstrul Istoriei.

Povestea- parabola romanului este astfel nu doar a cuiva, ci a mai multora…

Iar monstrul istoriei este monstrul perpetuat divers, disimulat, camuflat sau explodând hidos la răscruci, monstru Puterilor manipulatoare, „ secret- serviciile” – care fac şi desfac…lumea.

                         Adaug motto-ul cărţii, semnificativ:

 

 „Dacă se va întâmpla acum, nu va veni pe urmă.

Dacă nu va veni pe urmă, se va întâmpla acum.

De nu se va întâmpla acum, totuși va veni pe urmă.

Totul e să fii pregătit.”

William Shakespeare

 

 

Recomand cui primeşte această carte. Cititorilor noştri , le recomandăm şi  excelentele eseuri ale Vavilei Popovici, în care vom distinge axiomatic ceea ce domnia –sa practică literară în roman, sau în poezie: un sens al devenirii umane întru divinitate.

TEXT DE EUGEN EVU

PROGRAMUL SALONULUI EDITURILOR HUNEDORENE: 4-6 OCTOMBRIE 2011. Ediţia a XII-a, Deva! Edituri, cărţi, scriitori, oameni de cultură, cărturari… Cartea ca spectacol! Vor fi prezenţi: Eugen Evu, Nicolae Crepcia, Dumitru Hurubă, Miron Ţic, Gligor Haşa, Ligia Seman, Stancu Dragomir, Dumitru Velea… De la poezie la roman, de la cartea creştină la eseu de intelectual, de la afaceri la memorii, peisaj spiritual esenţial pentru cultura română. Organizator Consiliul Judeţean Hunedoara şi Biblioteca Judeţeană “Ovid Densuşianu” – Deva.

SALONUL PROGRAM

EVANGHELIA LA BNR, DUPĂ 450 DE ANI! Sărbătoare în argint!

EVANGHELIA LA BNR!

 

Banca Nationala a Romaniei a pus in circulatie o moneda de argint dedicata aniversarii a 450 de ani de la tiparirea Evangheliei in limba romana, potrivit unui comunicat al BNR.

Caracteristicile monedei din argint sunt următoarele:

• v  valoare nominală: 10 lei;
• v  formă: rotundă;
• v  diametru: 37 mm;
• v  metal: argint;
• v  titlu: 999‰;
• v  greutate: 31,103 grame;
• v  calitate: proof;
• v  cant: zimţat.

Tirajul: 500 de bucăţi.

Pret de vanzare: 360 lei, exclusiv TVA.

Punerea în circulaţie, în scop numismatic, a acestor monede din argint, se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României, din data de 26 septembrie 2011.

AJUTOARELE PENTRU ÎNCĂLZIREA LOCUINŢEI, NORMELE METODOLOGICE. Formulare, date, proceduri, circuitul documentelor!

AJUTORUL PENTRU ÎNCĂLZIRE ÎN PERIOADA SEZONULUI RECE

 

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 678 din data de 23 septembrie 2011 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 920/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2011 privind masurile de protectie sociala in perioada sezonului rece.

Normele au în vedere masurile de protectie sociala in perioada sezonului rece, potrivit careia familiile si persoanele singure cu venituri reduse beneficiaza pe perioada sezonului rece de ajutoare acordate pentru incalzirea locuintei.

Ajutoarele:
- ajutor pentru incalzirea locuintei cu energie termica furnizata in sistem centralizat,
- ajutor pentru incalzirea locuintei cu gaze naturale;
- ajutor pentru incalzirea locuintei cu lemne, carbuni, combustibili petrolieri.

Actul normativ prevede in esenţă, documentele care trebuie prezentate de solicitantii de ajutor pentru incalzirea locuintei si celelalte proceduri:

1. cererea;
2. declaratia pe propria raspundere privind componenta familiei si veniturile acesteia,
3. bunurile mobile si imobile detinute;
4. stabilirea formulelor de calcul pe baza carora furnizorii de energie calculeaza ajutorul efectiv acordat beneficiarilor ajutorului;
5. modelele de cerere si declaratie pe propria raspundere, borderouri de plata, situatii centralizatoare, alte documente necesare;
6. procedurile specifice de stabilire a nivelului consumului individual de energie;
7. verificarea de catre primari prin ancheta sociala, a informatiilor date prin cerere;
8. modalitatea de monitorizare si verificare a acordarii ajutoarelor.

 

DEVA: SALONUL EDITURILOR HUNEDORENE. ORAGANIZATOR: BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ “OVID DENSUŞIANU” HUNEDOARA – DEVA. PERIOADA: 04-06 OCTOMBRIE 2011. LOCUL: DEVA MALL, ETAJ 3 SALLE D`OR.

În fiecare an, Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva organizează tradiţionalul

Salon al Editurilor Hunedorene, eveniment ajuns în acest an la a XII-a ediţie.

Timp de trei zile, în perioada 4 – 6 octombrie 2011, între orele 10 şi 19, în moderna incintă Deva

Mall (Etaj 3, Salle d’ Or), un număr de 52 de edituri, din ţară şi din judeţ, îşi vor etala oferta de

carte, vor prezenta scriitorii care îşi lansează cărţile, vor organiza discuţii cu iubitorii de carte,

dialoguri între editori, scriitori, bibliotecari şi toţi cei care continuă să creadă în binefacerile lecturii.

Din ţară, au confirmat participarea următoarele edituri: din Bucureşti, vor prezenta standuri de

carte editurile Humanitas, RAO, Art, Coresi, Nemira, Editura Casa Radio, Vremea, Grupul Editorial

Corint, Curtea Veche, Didactică şi Pedagogică, Lider, Trei, Noi Media Print, Orizonturi, Paralela 45,

Pro Editură şi Tipografie, Girasol, Tritonic, For You, House of Guides, Prestige, Livingstone,

Pescăruș, Vivaldi, din Iaşi editurile Polirom și Porțile Orientului, iar din Brașov editura Okian. Vor

mai fi prezente editurile Aquila ’93 din Oradea, Eubeea din Timişoara, Karpaty Music din Sibiu,

Argonaut și Eikon din Cluj-Napoca, Millenium Books și MMS din Brașov. Editurile hunedorene, ca de

obicei, vor fi prezente şi vor organiza lansările unor scriitori consacraţi sau ne vor oferi debuturi

editoriale. Pe lângă editurile devene Emia, Paula, Călăuza v.b., Danimar, Cetate, Flori Spirituale,

Setras, Vultur ZM, Gligor Haşa, Ortoepia, scriitorii din Valea Jiului vor fi bine reprezentaţi prin

editura Confluențe din Petrila, editurile Alternativa Media, Tehnoart, Editura Fundaţiei Culturale

„Ion D. Sîrbu” din Petroşani, Exclusiv din Vulcan, din Orăștie va fi prezentă Editura Florema Design,

iar din Simeria editura Traian Dorz.

Pe parcursul a trei zile, iubitorii de carte vor avea prilejul să cunoască noutăţile editoriale ale celor

mai importante edituri din ţară şi să beneficieze de facilităţile pe care acestea le vor oferi

cumpărătorilor. Editurile participante vor acoperi o tematică extrem de bogată, de la romane şi

volume de poezie, la cărţi de artă şi călătorii, memorii şi cărţi de istorie, studii etnografice şi cărţi

de spiritualitate, manuale şi culegeri pentru toate nivelurile de învăţământ, dicţionare diverse şi

enciclopedii. Este important de subliniat că la acest Salon, toate categoriile de vârstă vor găsi cărţi

care să le satisfacă gusturile şi aria de interes.

Pentru Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” este un prilej de sinceră şi nedisimulată mândrie că

poate organiza un asemenea eveniment cultural şi că un număr atât de mare de edituri a răspuns

invitaţiei de a veni la Salonul Editurilor Hunedorene. Sperăm să fie un câştig reciproc, atât pentru

edituri, cât şi pentru cititorii noştri dornici să-şi achiziţioneze cărţile preferate din toate domeniile de

interes.

La închiderea Salonului, în ultima zi, vom oferi un atractiv spectacol muzical-coregrafic oferit de

Ansamblul folcloric Muguri de tezaur al Colegiului „Ion Mincu” din Deva condus de prof. Rodica

Popițiu și colaboratoarele Gabriela Csep și Carmen Finyak; Corul Orfeu al Liceului de Muzică și Arte

Plastice Sigismund Toduţă din Deva, condus de prof. Gelu Onţanu-Crăciun, şi Trupa Crazy din

Deva, condusă de coregrafa Margareta Vlad.

Sperăm că numărul celor care vor lua parte la manifestările din acest an, organizate în cadrul

Salonului Editurilor Hunedorene, va fi foarte mare şi cei care vor vizita standurile vor rămâne cu

impresii plăcute.

SURSA: Biblioteca Judeteana Deva.

DECLARAŢII LA VOLAN, UMOR FĂRĂ DIRECŢIE

DE PE INTERNET:

DEC LARAŢII LA VOLAN

• O maşina invizibilă a apărut de nicăieri, mi-a lovit vehiculul şi a dispărut.
• Ca să evit lovirea barei maşinii din faţă, am călcat pietonul.
• Pietonul nu ştia în ce direcţie să se îndrepte, aşa că l-am călcat.
• Stâlpul de telegraf se apropia repede. Am încercat să virez când el m-a lovit în faţă.
• Am claxonat pietonul, dar el se holba la mine.
• Maşina din faţa mea a lovit pietonul, dar acesta s-a sculat aşa ca l-am lovit şi eu.
• Cealaltă maşină a intrat în mine fără să mă atenţioneze asupra intenţiilor ei.

• M-am lovit cu un camion care staţiona, venind din sens invers.
• Am plecat de la marginea şoselei, m-am uitat la soacra mea şi am trecut peste parapet .
• Încercând să omor o muscă, am intrat cu maşina într-un stâlp de telegraf .
• Conduceam maşina de 40 ani, când am adormit la volan şi am avut un accident.
• Când m-am apropiat de intersecţie, un semn stop a apărut în locul în care nici nu semn stop nu mai apăruse vreodată.

• Cauza indirectă a accidentului a fost un ins mărunt, într-o maşină mică, cu o gură mare.
• Apropiindu-mă de intersecţie, nu am văzut nici un vehicul venind din dreapta mea, aşa că am lovit maşina din faţă.
• Parbrizul spart. Cauză necunoscută. Probabil voodoo.

• În timp ce mă deplasam cu autoturismul proprietate personală pe DN1, în direcţia Otopeni, un avion mi-a tăiat calea, prin aer. Nu cred ca circula regulamentar, întrucât era foarte aproape de sol. Atunci fiul meu a ţipat, pentru că era disperat, el are doar 9 ani, şi eu am accelerat ca sa evit avionul. Am intrat în maşina din faţa mea care era condusă de o femeie. Să ştiţi că femeia m-a şi înjurat.

• Eu stăteam liniştit pe loc, la semafor. Deodată maşina a plecat singură şi l-a atins în bară pe conducătorul auto din faţa mea. Atunci el s-a enervat şi a dat tare cu spatele şi mi-a spart farurile, mi-a îndoit bara. Eu n-am avut nici o vină.

• O femeie se prefăcea că traversează. Pe şoferul din faţa mea l-a păcălit şi a frânat. Am oprit şi eu, dar şoferul din spatele meu, care vedea că femeia se preface, a intrat în mine.

• Eu mă deplasam regulamentar, dar din toate părţile veneau maşini. Atunci eu am oprit. Să se înghesuie ei, dacă sunt șmecheri! Cum stăteam eu pe loc, m-a îndoit unul cu maşină de şmecher. Cred că era fotbalist, că ăştia se înghesuie aşa.

• Semafoarele astea noi, moderne, au şi culoarea albastră. Când s-a aprins albastru, eu nu am ştiut ce să fac pentru că nu scrie în regulament. Îl rog pe aceasta cale pe domnul ministru să ia măsurile care se impun.
• Bătea vântul cu peste 100 de kilometri la ora din spate. Eu circulam cu 50 la oră, dar vă daţi seama că vântul mă împingea foarte tare. Am frânat, dar n-am putut evita impactul pentru că m-a împins vântul cu o viteză de 60 de kilometri pe oră, ţinând cont de forţele de frecare

NOTE LITERARE: PARADOX 6, antologie literară şi nu numai! Editor Florentin Smarandache.

, A şasea antologie internaţională de paradoxism…

Pornit în anii ’80 ca un protest antitotalitar bazat pe folosirea excesivă de contradicţii, antiteze, antinomii şi paradoxuri în actul de creaţie, paradoxismul, ca şi curent literar, s-a răspândit rapid în rândul creatorilor din toată lumea, găsindu-şi aplicaţii în multe domenii (geometrie, fizică, logică, literatură), iar întemeietorul său, prof.univ.dr. Florentin SMARANDACHE, refugiat din România şi stabilit în New Mexico – U.S.A., a devenit o personalitate cunoscută în toată lumea.

Ajunsă la a şasea ediţie, antologia prezintă, în partea de început, lucrări sau cronici în diferite limbi (engleză, franceză, albaneză, spaniolă, chineză,română) despre paradoxism sau aplicaţiile sale, folclor paradoxist, glume, paradoxuri matematice şi geometrice, imagini din realitatea paradoxistă pe care o trăim. În cea de-a doua parte antologia grupează, în ordine alfabetică, autori şi lucrări paradoxiste literare şi nu numai, reunind în total 35 de autori (incluzându-i aici şi pe traducători, care sunt tot un fel de autori) din Australia, Albania, Canada, China, Republica Moldova, România, Spania, U.S.A.

PARADOX 6. Munca la români! Serial din cea de a VI-a antologie paradoxistă. Editor Florentin Smarandache

 

O altă perlă din “înţelepciunea românească” : “M-am trezit luni, şi m-am gândit marţi să mă duc miercuri la muncă…Dar când am văzut joi că vine vineri, ce naiba să caut sâmbătă la muncă… când duminica e zi liberă?”

 

Paradox romanesc, de la Florentin Smarandache

CODUL CIVIL: RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTUIA!

DE LA 01 OCTOMBRIE 2011

RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTUIA

- Instituţia se regăseşte şi în Codul Civil actual, dar este reglementată mai clar în noul Codul Civil, la articolele 1372-1374;

- este o formă a răspunderii civile delictuale care constă în obligaţia de a repara prejudiciul cauzat

prin fapta ilicită comisă de alte persoane.

Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie

- presupune că persoana care, în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti, este obligată să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie, răspunde de prejudiciul cauzat de către aceste persoane (adică poate fi obligată să repare în natură prejudiciul, să plătească despăgubiri etc);

- răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul nu are discernământ şi nu răspunde pentru fapta proprie.

- cel obligat la supraveghere este exonerat (scutit) de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. Părinţii sau, după caz, tutorii, sunt exoneraţi (scutiţi) de răspundere numai dacă probează că fapta copilului nu este consecinţa modului în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti, ci este urmare a unei alte cauze.

Răspunderea comitentului pentru prepuşi

- presupune că cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia,

supravegherea şi controlul (comitent) asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia (prepus) răspunde de prejudiciul cauzat de către acesta din urmă

- comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, în funcţie de împrejurări, ar fi putut să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Corelaţia celor două forme de răspundere pentru fapta altei persoane

- părinţii nu răspund pentru fapta minorului dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului;

- nicio altă persoană, în afara comitentului, nu răspunde pentru fapta prejudiciabilă săvârşită de minorul care avea calitatea de prepus.

- în cazul în care comitentul este părintele minorului care a săvârşit fapta ilicită, victima are dreptul de a opta pentru una dintre cele două forme de răspundere.

Sursa: CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

UN GÂND DE DUMINICA: GÂNDURILE OAMENILOR AR PUTEA FI REPRODUSE!

GÂNDURILE POT FI REPRODUSE

 

Oamenii de știință de la universitatea Berkeley au conceput o modalitate de a decoda si recrea percepția umana.  

In fapt, tehnicile înregistrează activitatea sângelui in creierul oamenilor care privesc videoclipuri, după care computerele reconstituie imaginile privite, doar cat sa detecteze forme, contururi si obiectele mari.
Fluxul sanguin este înregistrat prin rezonanta magnetica funcționala (fMRI), iar datele au putut reproduce cu aproximativ imaginile pe care creierul le-a creat.

Activitatea creierului a fost ulterior introdusa intr-un soft care a învățat sa asocieze, secunda cu secunda, tiparele vizuale din videoclipuri cu activitatea corespunzătoare a creierului, dar informația vizuala este influențata de atenție, memorie si alți factori cognitivi.
Descoperirea ar putea face ca intr-o zi reproducerea viselor, a fanteziilor, amintirilor si altor imagini ale mintii umane sa fie posibila.

Aceasta abordare oferă o platforma de reconstruire a dinamicii interne a activității creierului, dar in prezent, nu suntem in situația de reproducere fidela a gândurilor, iar imaginile seamănă cumva cu picturile lui Vincent Van Gogh sau Jackson Pollock, intr-o zi proasta, fara inspirație, sugerează Mercury News.
Poate ca, in viitor, aceasta cercetare ar putea conduce la conceperea unei interfețe tehnologice prin intermediul căreia oamenii paralizați ar putea sa lucreze cu un computer prin intermediul mintii, se deschide un canal de comunicare in modul acesta.

TAXE DE POLUARE, DE LA CURTEA EUROPEANĂ DE JUSTIŢIE

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

7 iulie 2011(*)

„Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor”

În cauza C‑263/10,

Iulian Nisipeanu

împotriva

Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj,

Administrației Finanțelor Publice Târgu Cărbunești,

Administrației Fondului pentru Mediu

 

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

NOTE LITERARE LA UN ROMAN DE CONSTANTIN STANCU

SUFERINŢA ÎNTRE ARTĂ ŞI ELIBERARE

 

Scriitorul Constantin Stancu revine, surprinzător, în peisajul literar cu roman Pe masa de operaţie, după volumele de poezie sau critică literară publicate.

Romanul a apărut la Editura „Rafet”, Râmnicu Sărat – 2011 şi a fost premiat la Festivalul Internaţional „Titel Constantinescu”, ediţia a IV-a, sub atenta organizare a omului de cultură Constantin Marafet.

Cartea abordează tematica bolilor personale pe fundalul bolilor spirituale ale lumii, cu accent pe valoarea fiecărui om şi punerea în lumină a destinului special al poetului într-o vreme a căderilor. Autorul a recurs la soluţia romanului modern, scurt, sugestiv, tragic, cu elemente de cultură implicită, tehnica literară folosită sugerând valorile creştine, puterea credinţei, drama personală imposibil de evitat într-o epocă agitată.

Eroul principal, în esenţă, nu are nume, îşi prezintă un fragment din viaţă la limita dintre a fi şi a nu fi, eroul poate fi oricine, până la urmă, pentru că boala nu poate fi evitată, face parte din logica ultimă a condiţiei umane, masa de operaţie este limita suportabilităţii durerii…

Romanul prezintă destinul pe mai multe planuri, unul real, unul spiritual, povestirea împletindu-se cu visul şi dragostea.

În concluzie, Constantin Stancu nu scrie nimic despre crime, dar prezintă faţa morţii, evită erotismul, punând accentul pe dragoste, simplu, ca relaţie necesară, nimic despre complotul organizaţiilor secrete, totul despre boala nevăzută şi durere…

Un roman aparent simplu, dar cu un mesaj pătrunzător, Dumnezeu mai vindecă oameni, acolo unde limitele civilizaţiei sunt evidente, metalimbajul mesajului fiind evident.  

Operaţia este una fizică şi una spirituală, de fapt ţinta fiind operaţia spirituală, iar suferinţa este şcoala prin care trece individul în vremurile din urmă. Deşi scriitorul atinge drama poeţilor în lumea modernă, de fapt totul e o metaforă, poetul este cel care iubeşte viaţa, dar numai în oglinda morţii înţelege valoarea supremă: viaţa este un dar care merită apreciat la adevărata valoare…

PILDELE, ECHIVALENŢĂ DE EUGEN DORCESCU. Gândul pentru duminică!

DE LA EUGEN DORCESCU

 

Înlătură-l pe batjocoritor!

Alungă-l!Şi-ai să vezi: N-or să mai fie

Zâzanie, conflicte, zavistie,

Nici defăimări, nici certuri, duşmănie.

Plecarea lui aduce moartea lor.

(22,10)

Să nu mănânci din pâinea celui care

Se uită cu ochi răi. Să nu pofteşti

Bucatele-i, de-ar fi şi-mpărăteşti.

Chiar dacă te îmbie, sus şi tare,

Zicându-ţi: Bea, îmbucă ce doreşti!,

În suflet poartă cugete haíne

Şi inima lui nu e pentru tine.

De-aceea, pe-ospătar şi pe paharnic

Respinge-i. Gustă prânzul tău modest.

Altfel, curând vei vomita amarnic,

Te vei căi. Şi praful s-a ales

Din graiul tău cu gentileţe dres.

Ţi-ai risipit cuvintele zadarnic.

(23,6-8)

Te poţi sfădi de multe ori în viaţă

Cu semenul potrivnic. Cauza ta

O poţi sustine-oricât şi apăra.

Dar taina altcuiva n-o da pe faţă.

Căci cel care se află lângă tine

Şi-aude ce rosteşte glasul tău

O să-ţi scornească-n preajmă nume rău

Şi te va umple veşnic de ruşine.

(25,9-10)

Dacă vrăjmaşul tău este flămând,

Dă-i să mănânce. Dacă-i este sete,

Dă-i apă. Căci, astfel, cărbuni arzând

Vei răsturna în ţeasta-i peste plete.

Şi Cel Etern, din slavă şi tărie,

Pentru ce faci îşi răsplăteşte ţie.

(25,21-22)

Nebunului nu-i spune nebuneşte

Ce te-ai gândit că merită să-i spui.

Ca nu cumva, vorbind cum el vorbeşte,

Să pari şi tu nebun, asemeni lui.

Pildele, traducerea şi echivalenţă de scriitorul Eugen Dorcescu

(26,4)

MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ LITERARĂ LA EUGEN EVU. De ce scriu?

AMOR FATI? AMOR DEI?

Eugen Evu

Motto: Orice revenire pe text ar

spune aceleaşi lucruri, dar mereu altfel.

 

DE CE SCRIU?

 

Întâi dintr-un impuls al jocului, ca să suport o realitate a sărăciei, absurdă, nedreaptă: eram un copil neobişnuit de frumos, am înţeles devreme că asta era ca un dar, însă şi un motiv de invidie, mă zădărau unii „frumosule“, mă muşcau fetele cu ochiade dulci, devenisem narcisic. Am scris poezii în joacă, arta are ceva de tril, are-n ea miezul incantatoriu, este un limbaj de preludiu, de chemare, te înţelegi prin inimă cu ceilalţi. Dar jocul a devenit altceva; am fost cîntăreţ (performant!) şi îmi cântam textele.

Am cultivat eufonic acest imbold, această nelinişte, această zestre dinspre părinţii mei, ţărani strămutaţi la oraş; am continuat să scriu fără încetare, să ard de propriu-mi foc cum spune Eminescu

în geniala-i Odă!!! Am aflat apoi, în exprimarea scrisă, o dimensiune interioară cumva mai vie, mai umană, paralelă cu a oralităţii, cea vorbită.

Am înţeles că ceea ce iubesc este Iubirea. Am căutat-o prin poezie. Felurimea de „motivaţii“ ulterioare, poate fi adusă din condei, dar ştiu că aş vorbi de acelaşi lucru: o imperioasă nevoie de

a comunica într-un stil afectiv. Scrierea poetică a devenit pentru mine autocunoaştere, psihoterapie ca instinct superior, modulatoriu.

Pe leit-motivul DE CE… De ce sunt, de ce există noroc şi nenoroc, de ce ne lovim între noi, de ce unii urăsc, neputînd a iubi?… Ca să suport lumea, să o îmbunez (cea imediată) scriam, îmi cultivam

crezul că voi fi înţeles de cei ce sunt asemeni mie, că voi fi auzit, poate preţuit, iubit cum iubeam eu. La 17 ani, „captat“ într-un cerc literar, aveam să asaltez revistele, să public, încurajat de nume mari,

care-mi întăriră convingerea că am un destin poetic, aşa îmi voi „răzbuna“ sărăcia, voi răspunde iubirii cu iubire…

Scriu să nu-mi pierd minţile! De fapt scriu pentru că altfel n-aş avea sentimentul cel mai durabil pentru mine, că SUNT; sufletul meu are ecoul reconfortant, magic, ERGO SUM. Sufletul este pridvorul Spiritului.

Scriu pentru a-mi încetini moartea, cea zilnică; pentru a da sânge proaspăt, transfuzie, uluitor de expresivei Limbi Române, încă româneşti, cea mai poetică limbă europeană!… Prin aceea că, paradoxal, modulează semantic şi creator, înnoitor, o seamă de altoiuri, toate ramificate pe butucul străvechi al Sufletului Originar din acest spaţiu urieşesc. Scriu pentru că sunt din ţara lui Densuşianu, Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Blaga, ţara lui DOR, mai mioritică decum manoleică, mai Moartea Căprioarei decum Nichita, necum fracturismul, nicidecum cioranismul. Voila!

Scriu ca să mă rog mie însumi, să-mi autoprogramez subconştientul, să-mi transcend Memoria; să trăiesc poezia în mod isihasmic; să refac zilnic (mai nou şi în somn!) legătura dintre inima şi creier.

Creierul creierează (nu creiază), inima simte, pulsaţia ei ritmează ceva ce se aude — comunică ÎN SUS, ca în rugăciune.

Scriu ca să înfrumuseţez proza, derizoriu; scriu ca să exprim interiorul ninsorii, interiorul iubirii negîndite, interiorul rezonant cu eternul, scriu ca să înfloresc Eterul, să digitalizez Astralul… Scriu

ca să mă justific, să adeveresc Fiinţa, să îmi cultiv Memoria prin inspiraţie, spirit; scriu ca să nu mă înstrăinez în lume, să mă trezesc zilnic spre lume. Scriu ca să ocrotesc în mine ceea mi-e dat ca

zestre cromozomială!

Scriu ca să mor mai încet, să mă pregătesc, să suport inerenta despărţire de cei dragi. Mi-e drag de lume, sunt lumesc, mi e dor de oamenii viitori; mi-ar fi ruşine să ne judece pentru câte rele fac unii, probabil cei ce neputînd iubi, urăsc. Scriu ca să îmi recalibrez aritmiile de după suferinţe. Scriu ca să aflu cine suntem, cine a fost să fim, de ce trăim primejdia de a deveni (prin cădere) Neoameni.

Atunci ce? Entităţi luate-n control de Altceva?

Scriu ca să las în cărţile mele adevărata poveste a mea, a noastră. Fie şi codificată; eu am o eufonie înnăscută, am în suflet incantaţia, descântecele, doinele (străvechile DAINE); eu am în mine

ceva care mi-a fost dat, trebuie să transmit. Scriu poezie, la asta mă refer. Sunt dator să o scriu pe a mea, să ţină pasul şi drumul cu marea poezie a noastră. Românii au natură poetică, au geniu

liric, adică geniul creativ, în plan superior, imitatio Dei. Poezia este şi autocunoaştere şi cunoaştere de graniţă, este invenţie, intuiţie, dezvăluire a Fiinţei, înnoire, reproiectare, REVENIRE. Reiese că scriu

pentru mine dar implicit pentru ceilalţi, pentru cei care receptează, percep valoric semnalul emis de mine. Sunt un euristic! Scriu, ci nu versific, nu fac cronici rimate! Boala celui care scrie este scriitura,

manierismul, fascinaţia surdă a modelelor, imitaţia, ci nu ţipatul şi melodia originale.

…Nu aparţin vreunui curent literar, deşi grilele acestea ciclice, într-un fel, pragmatizează necesar istoria devenirii culturale şi prin poezie. Aparţin unui Melos Străvechi, ramificat de noi, într-o Coroană

ce creşte, ca Arbore al Vieţii. Poezia are şi un luciferism în ea „dar are şi Elogiul restituit Creatorului. Poezia îmblânzeşte omul, adică fiara care — ochi neavând, — face din sărut muşcătură; face din

gheare-mbrăţişare; face din dorinţă, foame. Poezia are harul de a ne împăca cu „învăţarea de a muri vreodată“, remember „Odă-n metru antic (deci subcuantic). Poate Atlan(tid)ic…

Am aparţinut mişcării literare hunedorene, eteroclite, dar cu patru-cinci oameni modelatori, unii în programul Şcolii de la Sibiu.

N-am devenit proletcultist deşi am avut rătăcirea indusă de regim, de „tătucii“ pseudo-mesianici; unii călare pe „capul trebii“ şi azi. Am fugit la timp de ăştia! Este tragic că ei există, lucrează,

violează conştiinţele; îi ignori sau îi sfidezi, probabil că sunt un rău necesar, horribile dictu.

Curentul literar care mă ţine treaz, mă provoacă şi mă pasionează, este cel care vine din viitorul imediat, este prefigurat de generaţia următoare… Aş vrea să fiu, în scrisul meu poetic, în legătură

cu ei, să fiu armonic cu ei, căci suntem Descendenţi cu toţi…

Scriu uneori deoarece sunt indignat, nu suport nici azi injustiţia, proliferarea non-valorilor, cyborgismul sinistru; nu suport parvenitismul, ipocrizia, triumful efemer dar devastator al urâtului; ruptura

dintre vorbe şi fapte, minciuna. Recitiţi opera politică a lui Eminescu, egal de genială cu cea poetică! Ştiu, de la Socrate ştiam, care este preţul. Dar preţul îl ştim de la Hristos. Totuşi, implacabil

parcă, va trebui să depunem mărturie, să ardem. În cele de cărţi ale mele, verificabil şi straniu pentru mine, cuvântul cel mai des repetat (de mii de ori!) este cuvântul LUMINA.

Nu ştiu cine „sunt eu ca scriitor, de unde vin şi unde mă duc“…

Este întrebarea la care poate răspunde însăşi viaţa fiecăruia. Fizic vorbind, oriunde „mă duc“ (ci nu merg) — adică EU mă duc (port) pe MINE (corpul meu?) — voi fi un Român. Unul deşteptat în lume;

ocrotit de CINEVA, încercat mereu de CINEVA, dornic a Ajunge Undeva, într-un Acasă temporar pierdut.

Avem în noi harta Paradisului. Avem şi Drumul. În mod special, avem în noi mila, duioşia, compasiunea faţă de semenul suferind; şi ne revoltă suferinţa Naturii… Nici o făptură, căci făpturile au

neştire de moarte, de viaţă, de A FI, nu ştie că Omul DEVINE, în vreme ce, darwinist oarecum, toate „devin“… Dar devenirea noastră este în programul divin, al Creatorului, iar dacă distrugem cu

ştire, ne insultăm originea. Nu am în mine nostalgia nemuririi; luciferismul ne este întru un prag mai înalt, solarian.

Este reînnoitor, pulsează în noi lumina Învierii.

 

EUGEN EVU

 

Din cartea:

MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ LITERARĂ

Scrisul ca religie la Români, în preajma Anului 2000

vol. I

 

Un „document de conştiinţă colectivă“ conceput şi orânduit de Artur Silvestri

Editura „CARPATHIA PRESS”, 2 0 0 6

 

CRONICI TV (6). Serial de Dumitru Hurubă

FRAGMENT DIN CARTEA:

CRONICI TV – din rezervaţia zăpăciţilor de tranziţie

 

CUPLURI CARE AU ZGUDUIT LUMEA

În lunga şi zbuciumata sa istorie, omenirea şi-a înfrumuseţat sufletul retrăind – cum a dus-o priceperea şi interesele –, iubirea dintre marile cupluri: Paris şi Elena, Ulise şi Penelopa, Tristan şi Isolda, Dante şi Beatrice, Petrarca şi Laura,  Emil Constantinescu şi Zoe Petre, Adrian Năstase şi Mugur Mihăescu… Ceva mai încoace spunând un DA, cam parkinsonic, e drept,  şi Traian Băsescu & Theodor Stolojan, după cum s-a putut constata la emisiunea “Marius Tucă show” – ţineţi aproape!  În treacăt fie spus, dacă Florin Segărceanu şi Adrian Marcu s-ar fi bazat pe  “dublul” Năstase-Mihăescu în meciul de tenis cu Ecuadorul, românii ar fi valsat în ritm de oină pe arena din Quito, ecuadorienii s-ar fi naturalizat în apa Amazonului, iar fraţii Lapentti ar fi făcut plajă pe malul Voislavei murmurând sadovenian: “Acolo şezum şi plânsem”… Am această convingere, mai ales după ce am văzut cuplul în cauză  la emisiunea “Teo” şi l-am auzit pe Domnul Prim-ministru cântând şi mirându-se vesel ce melodie interpreta, deşi părea tot mai convins că era vorba despre o compoziţie proprie în primă audiţie. Cel puţin la această concluzie a ajuns, în urma unei psihanalize, vecinul şi prietenul meu Haralampy, psiholog şi psihiatru.

N.B.Respectiva operaţiune freudiană a fost efectuată după un test-şablon preluat din Occident, cu aplicarea normelor metodologice elaborate de un colectiv de specialişti în copi-raite(!), coordonat de Domnul ministru Mircea Beuran şi sub înaltul patronaj ocrotitor prezidenţial şi guvernamental.

În ceea ce priveşte şlagărul interpretat de Domnul Prim-ministru, aşteptăm CD-ul difuzat prin canalul Etno Tv la emisiunea lui Aurelian Preda).

…Privind la Teo (şi la sclava sa Tanţa) cum se zbuciuma eroic şi turuitor asemenea unei mori plutind în derivă  pe Siret – Sadoveanu aflându-se la vânătoare în Deltă cu Petru Groza – ne-am dat seama că, sub ochii noştri, se năştea o campanie electorală distrugătoare pentru opoziţie. Acţiunea propriu-zisă urma să fie organizată şi condusă după o strategie subtilizată (plagiată ?) de la cuplul Blair-Bush (înainte de căderea Bagdadului şi a lor în dizgraţie) de maiorul Garcea aflat în vacanţă mare pentru a lucra sub acoperirea sintagmei “director artistic de imagine” (sau cam aşa ceva) pentru campania electorală adrianastasistă. Şi, pe loc, din motive în veci inexplicabile, am şi citit pe ecranul memoriei un fragmenţel superb: “Când cu ciuma lui Caragea, orăşenii fugeau(?) prin sate, iar sătenii prin pustii.” Eu ?!, ar zice imediat Topârceanu, “…Ba mata eşti tip ridicol!/Eu n-am scris nici un articol/(Întru apărarea Muzii,)/Despre cel la care/Pare/Că-mi faci treizeci de aluzii.”//. Sau, dacă tot am intrat sub incidenţă literară, parcă-l aud pe-un ardelean (cult!) exclamând:

-Ay, trăzni-m-ar! De-i punea Salinger pe ăştia doi De veghe în lanul de secară,  mâncam la pită goală mai cu nesaţ ca Domnu’ Năstase mămăligă cu smântână şi chiftele cu crumpeni la Iaşi. Mă cuget că, Doamne feri, să nu se fi ars, că era cam în grabă…

 

Poşta redacţiei. (Unui ardelean). Nu. Deocamdată. Mai reveniţi(-vă).

ORĂŞTIE ŞI CARTEA VECHE ROMÂNEASCĂ (4). Serial de Ştefan Nemecsek. Lista lui Ştefan Moldovan din 1857, cel care a trăit la Haţeg!

ORĂŞTIE ŞI CARTEA VECHE ROMÂNEASCĂ

 

Fragment din

CARTE, LITERATURĂ ŞI PRESĂ LA ORĂŞTIE

De Ştefan Nemecsek

 

 

Adăugăm la înşiruirea numelor de copişti hunedoreni pe acela al lui Solomon Raboi din Sălaşu de Sus care a scris, în secolul al XVIII-lea un „Prăznicar”28. Datează tot din secolul al XVIII-lea un

„Ceaslov” (afl at la Muzeul din Deva), cu însemnarea care ne spune: „Coneţ Pascalie sa fi nit, scris-am eu Popa Pătru din Delari (Ghelari n.n.) şi am început a scrie în luna martie, în 25 de zile şi am sfârşit în 30 de zile, scris-am eu, văleat 1740”29. Putem concluziona, din această scurtă prezentare a istoriei cărţii româneşti vechi, că prevalează cărţile scrise de mână, iar geografi c predomină Ţara Haţegului. Din singurul titlu de carte tipărită la Orăştie „Palia” (1582), nu se păstrează nici un exemplar în judeţul Hunedoara.

Îndreptându-ne spre secolul următor, cel de-al XIX-lea, nu putem exemplifica titluri de carte veche tipărită ori scrisă de mână într-una din localităţile hunedorene dar nu putem eluda vrednicia unei înalte feţe bisericeşti care s-a preocupat de identificarea şi evidenţierea cărţilor româneşti vechi. În vremea când a deţinut funcţia de vicar al Ţării Haţegului, istoricul şi omul de cultură Ştefan Moldovan, la cererea canonicului, profesor la Blaj, Timotei Cipariu, prefect al tipografiei blăjene, în urma „vizitaţiunii canonice” la bisericile greco-catolice din vicariatul Haţegului,

Ştefan Moldovan a întocmit o Listă – catalog cu titlurile, numărul şi chiar starea de conservare a cărţilor vechi româneşti păstrate atunci. Terminată în iunie 1857 această „Listă” care prezintă încă interes bibliologic, cuprinde: 795 de cărţi româneşti vechi, 191 de titluri, 40 de cărţi neidentificate, incomplete şi 22 de titluri de carte manuscrisă (unele sunt colligat)30. Am socotit că este drept să-l includem pe acest reprezentant al înaltei ierarhii bisericeşti transilvănene care a trăit o vreme la Haţeg, în această scurtă istorie a cărţii româneşti vechi scrisă, rămasă sau pornită la drum din locuri hunedorene, având în vedere că este singura personalitate hunedoreană de dinaintea istoriei noastre contemporane, care s-a preocupat sistematic de catalogarea cărţii vechi româneşti hunedorene.

POEZIA CA DEFINIŢIE, DE LA NICOLAE BĂCIUŢ

DEFINIŢII

 

 

Poezia

e stropul de ploaie

de la streaşina ierbii.

Nu, nu aceasta e poezia,

şopti iarba.

Poezia

e bobul de rouă

de la subsuoara ierbii.

Nu, nu aceasta e poezia,

strigă iarba.

Poezia

e lacrima

de la ochiul ierbii.

Nu, nu aceasta e poezia,

suspină iarba.

Poezia

e picătura de sânge

de la talpa ierbii.

Nu, nu aceasta e poezia,

tăcu iarba.

Poezia sunt eu –

şi eu aştept coasa.

 

 

Târgu-Mureş, 27 ianuarie 2009

Nicolae Băciuţ

Fragment din volumul Poemul Phoenix